Comparatia contraventiei cu fapta penala, abaterea administrativa si disciplinara

 

a.- Caracterizarea contraventiei în raport cu infractiunea

Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave, lezând valori sociale importante (ex. siguranta statului, viata si celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restrânse, neafectând valori importante.

Contraventiile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe când faptele contraventionale sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului, precum si prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene.

De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare sau amenda penala pe când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.

 

b.- Caracterizarea contraventiei în raport cu abaterea administrativa

Contraventia se deosebeste si de celelalte abateri administrative, prin abatere administrativa întelegându-se  orice fapta care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligatiile de executare ce decurg din acte administrative (ex. neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmarire penala ).

 

c.- Caracterizarea contraventiei în raport cu abaterea disciplinara

Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de munca statornicite în cadrul institutiei în care s-a savârsit fapta, neavând consecinte care sa lezeze un interes general, într-un sector de activitate cum este în cazul contraventiilor, în care raspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administratiei publice.

Abaterea disciplina este o fapta în legatura cu munca, care consta într-o actiune sau o inactiune savârsita cu vinovatie de catre un salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Este fapta cu cel mai redus pericol social, care constituie, de altfel, criteriul esential ce o deosebeste de infractiune si contraventie.

Angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinara,  având dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori se constata ca acestia au savârsit o abatere disciplinara.

Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin aceea ca la abaterea disciplinara subiectul este întotdeauna calificat, fapta neputând fi comisa decât de catre o persoana ce are calitatea de angajat, fata de care subiectul se afla în raport de subordonare, pe când fapta contraventionala poate fi comisa de orice persoana.

Contraventia având un pericol social mai mare este combatuta prin masuri de constrângere ce au caracter de sanctiune contraventionala pe când abaterea disciplinara este sanctionata prin masuri administrative prevazute în regulamentul de ordine interioara sau în Codul Muncii astfel:

  1. avertisment scris;
  2. suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;
  3. retrogradarea din functie cu acordarea salariului functiei în care s-a dispus retrogradarea pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
  4. reducerea salariului de baza pe o durata de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%;
  5. reducerea salariului si (sau) dupa caz si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%;
  6. desfacerea disciplinara a contractului de munca.

 

De asemenea contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin modul de constatare si sanctionare a celor doua fapte. Contraventia se constata si se sanctioneaza de catre organe ale statului special desemnate fata de care subiectul nu se afla într-un raport de subordonare, pe când abaterea disciplinara se constata si se sanctioneaza de conducerea institutiei în care subiectul este salariat.

Contraventiile sunt prevazute în legi, hotarâri ale Guvernului sau hotarâri ale organelor administratiei locale pe când abaterile disciplinare sunt prevazute si sanctionate numai de regulamentele de ordine interioara, coduri, statute specifice unor categorii de salariati din diferite institutii.

 

Elementul comun prin care cele trei categorii de fapte se aseamana, consta în caracterul lor ilicit si socialmente periculos.

 

Nu în toate statele contraventiile sunt considerate o categorie distincta de fapte antisociale. În unele legislatii aceste fapte sunt incluse în categoria infractiunilor alaturi de crime si delicte. Si în tara noastra, potrivit Codului penal din 1937, contraventiile erau considerate drept infractiuni desi prezentau un grad de pericol social redus, fiind ultimele din ierarhia acestora.

În actuala legislatie din România nu mai exista o clasificare tripartita a infractiunilor (crime, delicte si contraventii) si nici una bipartita (crime si delicte) cum sunt în alte legislatii ale unor state.

Fiind fapte de mai mica importanta, fapt ce se reflecta prin pedepsele mai blânde cu care erau sanctionate, contraventiile au constituit primele fapte ilicite asupra carora a operat înlocuirea raspunderii penale cu cea administrativa.

Deci ca si faptele ori abaterile ce atrag raspunderea materiala, civila, administrativa sau disciplinara, contraventiile apartin câmpului extrapenal, constituind cauze de natura civila, în privinta carora sanctiunile si hotarârile instantei de judecata au caracter nepenal, fiind supuse principiilor si normelor procedurale proprii procesului civil, nefiind înregistrate în cazierul judiciar.