1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Sanctiunile contraventionale, in baza OG 2 din 2001, sunt principale si complementare. Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt:

  1. a) avertismentul;
  2. b) amenda contraventionala;
  3. c) prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

  1. a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
  2. b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;
  3. c) închiderea unitatii;
  4. d) blocarea contului bancar;
  5. e) suspendarea activitatii agentului economic;
  6. f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;
  7. g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului în starea initiala.

Sanctiunile complementare se aplica în functie de natura si de gravitatea faptei.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

Când contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanta pentru prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Deşi O.G. nr. 2/2001 nu prevede un tratament sancţionator distinct pentru contravenţia în formă simplă şi cea în formă continuă, dimpotrivă, ordonanţa recunoaşte unitatea de contravenţie, motiv pentru care se impunea respectarea principiului non bis in idem şi aplicarea unei singure sancţiuni principale.

Avertismentul consta în atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savârsite, însotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Putem afirma ca este o sanctiune morala si este importanta pe linia realizarii functiei educatoare a raspunderii contraventionale.

Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.

Avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

 

Amenda contraventionala are caracter administrativ si se aplică pentru fapte cu un grad de pericol social mai mare decat în cazul aplicării avertismentului, fiind întalnită cel mai frecvent în legislaţie

Limita minima a amenzii contraventionale este de data de actul normativ si are anumite limite minime si maxime generice functie de emitentul actului normativ si limite si maxime specifice functie de fapta si domeniul faptei ilicite.

Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica sau juridica.

Pentru contraventiile savârsite de minorii care au împlinit 14 ani minimul si maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.

În toate sistemele de drept amenda reprezinta o forma de micsorare silita a patrimoniului contravenientului, de cele mai multe ori sanctiunea constând în sume de bani ale caror limite sunt stabilite prin lege dar poate fi vorba si de procente din valori, tarife precis determinate, valoarea în bani a impozitului sau a taxei neplatite sau valoarea în bani a operatiunii ilegale. Interesant este faptul ca unele state au prevazut un sistem aparte de stabilire a amenzii, exemple în acest sens fiind Spania unde se face vorbire de unitati-amenda sau Republica Moldova unde este valabil sistemul unitatilor conventionale, o unitate fiind egala cu 20 de lei moldovenesti.

Prestarea unei activitati în folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Prestarea unei activitati în folosul comunitatii se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice. Aceasta sanctiune se stabileste alternativ cu amenda.

De asemenea aceasta sanctiune poate fi aplicata prin inlocuire a sanctiunii principale amenda, in cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite. In acesta situatie organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea din amenda care a fost achitata.

Procedura inlocuirii este de competenta instantelor de judecata. Astfel, la primul termen de judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, în vederea achitarii integrale a amenzii. În cazul în care contravenientul nu achita amenda în termenul prevazut, instanta procedeaza la înlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati în folosul comunitatii. Hotararea prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este supusa numai apelului." 

Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Desi in majoritatea statelor europene, munca în folosul comunitatii este o sanctiune foarte des aplicabila cu efecte vizibile pe plan social, societatea româneasca nu a primit cu foarte multa deschidere acest nou tip de sanctiune, ea fiind introdusa pe fondul tendintei de armonizare a legislatiei României cu cea a Uniunii Europene. Dezbaterile doctrinare pe aceasta tema au pus în discutie avantajele de ordin educational si moral dar si neadaptarea acestei sanctiuni la adevaratele realitati ale unei societati în care se simte înca nevoia aplicarii unor forme de constrictie mult mai dure pentru a preveni fenomenul contraventional.

Confiscarea. Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea poate dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua în privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facând mentiunile corespunzatoare în procesul-verbal.

In cazul în care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei. Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.

Un aspect controversat înca, este caracterul, considerat de catre unii doctrinari, ilegal al confiscarii bunurilor care nu apartin contravenientului, aratand  lipsa de efect moralizator- sanctionator pe plan social al acestei sanctiuni. Alte aspecte in inscrise in aceeasi nota sunt ineficacitatea avertismentului aplicat unui contravenient în lipsa acestuia precum si limitele exagerat de mari ale unor amenzi contraventionale în raport cu anumite amenzi penale.

O alta discutie se poate face cu privire la masura confiscarii anumitor bunuri care depasesc cu mult gradul de periculozitate al contraventiei. In aceasta situatie se afla si confiscarea mijloacelor de transport. Totodatã, este adevãrat cã, desi în majoritatea cazurilor mãsura confiscãrii mãrfurilor pentru care nu existã documente de transport se aplicã automat de cãtre agentii constatatori odatã cu constatarea faptei contraventionale, totusi mãsura confiscãrii mijlocului de transport nu se aplicã automat, ci doar rareori, constituind situatia de exceptie.

Din interpretarea dispoziţiilor legale se poate constata faptul cã mãsura confiscãrii mijlocului de transport în materie contraventionalã, pentru fapta prevãzutã de art. 14 alin. 1 lit. e din OUG nr. 12/2006, se poate aplica cu mai multã usurintã decât în situatia sãvârsirii unor fapte prevãzute de legea penalã pentru care, de altfel, pericolul social abstract este mai ridicat decât în cazul faptelor contravenţionale.

În acest sens, trebuie mentionatã Decizia în interesul legii nr. 18/2005 pronunţatã de Î.C.C.J. prin care s-a statuat faptul cã mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b teza I din Codul penal (art. 112 NCP, n.n.), numai în cazul în care se dovedeste cã acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitãţile normative ale infracţiunilor prevãzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si în cazul în care se dovedeste cã mijlocul de transport a fost fabricat, pregãtit ori adaptat în scopul realizãrii laturii obiective a acestor infracţiuni.

Mai mult, în timp ce art. 118 C.pen. stipuleazã la alin.1 lit. b faptul cã bunurile care au fost folosite, în orice mod, la sãvârsirea unei infracţiuni, sunt supuse confiscãrii speciale dacã sunt ale infractorului sau dacã, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, în cazul art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G nr. 12/ 2006 nu se mai impun asemenea condiţionãri privind proprietatea bunurilor, rezultând astfel faptul cã în cazul acestor contravenţii, mãsura confiscãrii mijlocului de transport se poate aplica indiferent dacã acesta este proprietatea contravenientului si indiferent dacã, fiind proprietatea unei alte persoane, aceasta a stiut sau nu de scopul folosirii lui.

Totusi, având în vedere valoarea unui asemenea mijloc de transport (de peste 30 000 Euro), mãsura confiscãrii acestuia, în materie contravenţionalã, ridicã probleme în ceea ce priveste încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului.

Mai mult in art 112 al NCP se prevede la alin.2 ca “In cazul prevazut in alin.(1) lit.b) si c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime” iar la alin. (3) ca “In cazurile prevazute la alin.(1) lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).”

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară aplicată persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de un drept special. Este aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

O situatie paradoxala este data posibilitatea propusa de legislatia în vigoare de a aplica, alaturi de sanctiunea avertismentului - care are un caracter strict si profund moralizator - o alta sanctiune complementara care se soldeaza de cele mai multe ori cu un rezultat destul de grav fata de contravenient si anume suspendarea dreptului de a conduce pe un timp limitat sau imobilizarea vehiculului. Rostul aplicarii unor asemenea sanctiuni complementare în materie de circulatie ni se pare oportun, numai în situatia în care sanctiunea principala ar fi amenda, având un pur caracter pecuniar si care presupune prin însasi natura ei o penalizare efectiva, resimtita financiar de conducatorul auto. Nu întelegem, însa, rostul acestora alaturi de avertisment, rolul avertismentului fiind acela de a avea un caracter blând tocmai prin faptul ca se limiteaza la a atentiona contravenientul, fara a-l supune la efecte mai grave.

Загрузка...