1. Definiţie

Nulitatea este sancţiunea de drept civil, care lipseşte actul ju­ridic civil de efectele ce contravin normelor juridice ce stabilesc cadrul normativ pentru încheierea acestuia în mod valabil.

Aşadar, nerespectarea condiţiilor de validitate la încheierea unui act juridic civil atrage nulitatea actului respectiv.

  1. Funcţiile nulităţii

Nulitatea, prin natura ei juridică, exercită următoarele funcţii:

  • Funcţia preventivă (inhibitorie). Acţionează asupra subiec­telor de drept civil care manifestă dorinţa de a încheia un act ju­ridic civil fără respectarea condiţiilor de validitate.
  • Funcţia sancţionatorie. Intervine atunci când funcţia men­ţionată mai sus nu a avut efectul scontat, înlăturând astfel efectele contrare legii.
  • Funcţia-mijloc de garanţie a principiului legalităţii. Prin cele două funcţii anterioare se asigură respectarea legii în aşa fel încât quod nullum est, nullum producit effectum - un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect

3.Clasificarea nulitatii

În funcţie de criteriile de clasificare, există diferite categorii de nulităţi. Acestea sunt următoarele:

1) În funcţie de natura interesului ocrotit (general ori indi­vidual), vom avea:

  • nulitate absolută;
  • nulitate relativă.

2) În funcţie de întinderea efectelor sale, nulitatea poate fi:

  • nulitate totală;
  • nulitate parţială.

3) În funcţie de modul cum legiuitorul a înţeles să o prevadă:

  • nulitate expresă/textuală;
  • nulitate virtuală/implicită.

4) În funcţie de condiţia de formă ce nu a fost respectată:

  • nulitate de fond;
  • nulitate de formă.

5) În funcţie de modul de valorificare:

  • nulitate amiabilă;
  • nulitate judiciară.
  • Nulitatea absolută şi nulitatea relativă

Sancţiunea nulităţii absolute intervine în situaţia în care, la încheierea unui act juridic, nu s-a respectat o normă ce ocroteşte un interes general, obştesc. Expresiile consacrate în legislaţie, practică si doctrină pentru constatarea unei astfel de situaţii sunt: actul este „nul de drept", actul este „nul", „nul de plin drept", „actul va fi nul".

Sancţiunea nulităţii relative intervine în situaţia în care actul juridic civil a fost încheiat cu nerespectarea unui interes particular, individual sau personal. Pentru indicarea unei asemenea sancţiuni se folosesc expresiile: „actul este anulabil", „actul poate fi anulat".

2) Nulitatea parţială şi nulitatea totală

Regula o reprezintă nulitatea parţială, care desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului menţinându-se, deoarece nu contravin legii. Per a contrario, nulitatea totală este sancţiunea prin care se desfiinţează actul juridic civil în întregime. Aceasta reprezintă excepţia.

3) Nulitatea expresă şi nulitatea virtuală

Nulitatea expresă sau explicită ori textuală este sancţiunea de drept civil care este prevăzută de un act normativ - Codul Civil sau alte izvoare de drept civil. Nulitatea virtuală sau implicită ori tacită este nulitatea care nu este prevăzută de nici o dispoziţie legală, rezultând din modul în care este reglementată o anumită condiţie de validitate a actului juridic civil.

4) Nulitatea de fond şi nulitatea de formă

Nerespectarea unei condiţii de fond a actului juridic civil (consimţământ, capacitate, obiect, cauză) atrage sancţiunea nulităţii de fond. Nerespectarea unei condiţii de formă cerute ad validitatem, atrage nulitatea de formă. În practică, sunt mai multe cazurile în care se întâlneşte nulitatea de fond.

  1. Cauzele de nulitate

Atâta timp cât nulitatea reprezintă sancţiunea de drept civil determinată de nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil, înseamnă că, ge­neric vorbind, cauza de nulitate este tocmai această încălcare a dispoziţiilor legale ce prevăd condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil. În funcţie de natura interesului ocrotit, aceste cauze pot să atragă nulitatea absolută ori nulitatea relativă a actului respectiv.

  • Cauze de nulitate absolută

Nulitatea absolută este determinată de următoarele cauze:

  1. a) încălcarea dispoziţiilor legale privind capacitatea civilă: nerespectarea unei incapacităţi speciale, impuse, pentru ocrotirea unui interes obştesc
  2. b) lipsa consimţământului (de exemplu determinată de eroarea-obstacol);
  3. c) nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
  4. d) nevalabilitatea cauzei actului juridic civil datorată, de exemplu, lipsei scopului imediat sau existenţei cauzei imorale sau ilicite;
  5. e) nerespectarea formei cerute ad validitatem
  6. f) lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei administrative;
  7. g) încălcarea ordinii publice;
  8. h) fraudarea legii;
  9. i) încălcarea dreptului de preempţiune al statului
  • Cauze de nulitate relativă

La rândul ei, nulitatea relativă este determinată de următoarele cauze:

  1. a) nerespectarea regulilor privind capacitatea civilă de exerciţiu a persoanei (actul este încheiat de o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu - minorul sub 14 ani si interzisul judecătoresc - sau actul este încheiat fără încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal ori a autorităţii tutelare sau în lipsa ori cu depăşirea pu terilor conferite pentru persoana juridică) sau nesocotirea unor incapacităţi speciale instituite pentru protecţia unor interese particulare sau
  2. b) lipsa discernământului în momentul încheierii actului ju­ridic civil;
  3. c) viciile de consimţământ: eroarea, dolul, violenţa si leziunea;
  4. d) lipsa ori nevalabilitatea autorizaţiei judiciare;
  5. e) nerespectarea dreptului de preempţiune.