Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

1.Noţiunea, caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare

 

  1. A. Noţiunea

Vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părţi - vânzătorul - strămută proprietatea unui bun al său celeilalte părţi - cumpărătorul - care se obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul bunului vândut. Nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale care au un caracter strict personal (dreptul de uz, abitaţie al soţului supravie­ţuitor etc.) sau care sunt prevăzute de lege ori sunt contractate intuitu personae (dreptul de întreţinere, de pensie).

 

  1. B. Caracterele juridice
  2. Vânzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin încheierea sa dă naştere la obligaţii reciproce între părţile con­tractante.

Vânzătorul are obligaţia să predea lucrul vândut şi să-l garan­teze pe cumpărător, iar cumpărătorul are obligaţia să plătească preţul.

  1. Vânzarea este un contract cu titlu oneros. Ambele părţi urmăresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă. Vânzătorul urmăreşte preţul, iar cumpărătorul urmăreşte să primească bunul.
  2. Vânzarea este un contract comutativ, deoarece întinderea obligaţiilor reciproce este cunoscută de părţi de la încheierea con­tractului şi nu depinde de un eveniment viitor şi incert, care ar face să existe şanse de câştig şi pierdere pentru ambele părţi contractante.
  3. Vânzarea este un contract consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor iară îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără remiterea lucrului vândut şi a preţului în momentul încheierii contractului. Vânzarea nu este un contract solemn şi nici real.
  4. Vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui. Acest lucru înseamnă că prin simplul acord de voinţă a părţilor si independent de predarea lucrului vândut şi plata preţului se produce încheierea contractului şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, acesta din urmă suportând şi riscul pieirii lucrului. Vânzătorul suportă riscul pieirii lucrului numai dacă a fost pus în întârziere cu privire la executarea obligaţiei de a preda lucrul vândut. Principul transmiterii imediate a dreptului de proprietate operează numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii:
  5. vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut;
  6. trebuie să fie vorba de lucruri determinate individual, în cazul bunurilor determinate numai generic, transferul proprietăţii nu se poate produce din momentul încheierii contractului, căci nu se cunosc bunurile care urmează să fie efectiv dobândite de către cumpărător, în consecinţă, nu se pune nici problema transferării riscurilor, deoarece lucrurile de gen nu pot pieri. În cazul lucrurilor de gen, transferul proprietăţii şi al riscurilor se produce din momentul individualizării, ceea ce se face, de regulă, prin predarea lucrului vândut cumpărătorului. Dovada efectuării individualizării bunurilor se poate face cu orice mijloc de probă;
  7. lucrul vândut trebuie să existe, în cazul vânzării bunurilor viitoare, transferul proprietăţii poate opera numai din momentul în care au fost executate, terminate, în stare de a fi predate cumpă­rătorului, dacă sunt bunuri individual determinate, iar dacă sunt bunuri de gen, după individualizare. În cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite din momentul în care este gata de recoltat, dacă lucrul vândut şi preţul lui sunt determinate.
  8. trebuie ca părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii printr-o clauză specială pentru un moment ulterior încheierii contractului. Termenul suspensiv afectează transferul proprietăţii numai dacă părţile au prevăzut expres amânarea acestui efect al contractului de vânzare-cumpărare. Dacă termenul a fost stipulat pur şi simplu, nu afectează transferul proprietăţii, ci numai executarea obligaţiei de predare a lucrului vândut, în ambele cazuri vânzătorul rămâne proprietar, continuă să suporte riscul pieirii fortuite, în schimb, condiţia suspensivă amână transferul proprietăţii până la realizarea evenimentului.
  9. Pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor reale imobiliare trebuie îndeplinită publicitatea imobiliară. Acest lucru nu se aplică şi bunurilor imobile.
  10. Condiţii de validitate a contractului de vânzare-cumpărare

Pentru a fi valabil încheiat, un contract de vânzare-cumpărare trebuie să întrunească diferite elemente: consimţământul, capa­citatea, obiectul, o cauză licită şi, în contractele solemne, forma.

  1. Consimţămânul

Consimţământul (acordul de voinţă) între două părţi este necesar şi suficient - cu excepţia cazurilor prevăzute de lege - în vederea formării contractului.

  1. Capacitatea partilor
  • Reguli generale

Regula este capacitatea, iar incapacitatea este excepţia, de aceea cazurile de incapacitate sunt expres prevăzute de lege şi sunt de strictă interpretare. În materia contractului de vânzare-cumpărare, cât priveşte capacitatea de exerciţiu, se aplică regulile generale. Contractul de vânzare-cumpărare este un act de dispoziţie atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător, în consecinţă părţile trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină, iar persoanele lipsite de capacitate sau care au capacitate de exerciţiu restrânsă trebuie să încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu încuviinţarea acestuia şi, în toate cazurile, cu autorizaţia autorităţii tutelare.

  • Incapacităţi speciale
  1. Obiectul contractului

Vânzarea-cumpărarea dă naştere la două obligaţii reciproce: obligaţia vânzătorului care are ca obiect lucrul vândut şi obligaţia cumpărătorului care are ca obiect preţul. Dacă lipsesc cele două elemente, atunci contractul nu este valabil încheiat.

  • Lucrul vândut

Condiţii:

  1. să fie în comerţ;
  2. să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor;
  3. să fie determinat sau determinabil;
  4. să fie licit;
  5. să fie posibil;
  6. să fie proprietatea vânzătorului.
  7. Lucrul să fie în comerţ

Acest lucru înseamnă că nu pot forma obiectul acestui con­tract lucrurile care nu sunt în circuitul civil. Prohibiţia poate fi: absolută, vizând bunurile care prin natura lor sau printr-o declaraţie a legii sunt de uz sau interes public şi care sunt inalienabile; relativă, referitoare la bunurile care pot fi vândute-cumpărate, dar numai de către anumite persoane sau numai în anumite condiţii. Noţiunea de „lucruri în comerţ" respectiv scoase din comerţ vizează fie numai inalienabilitatea unor bunuri, fie numai regimul special al circulaţiei anumitor bunuri.

  1. Lucrul să existe

Dacă părţile au avut în vedere un lucru existent, dar acel lucru era pierit total în momentul încheierii contractului, vânzarea este nulă absolut, întrucât obligaţia vânzătorului este lipsită de obiect, ceea ce antrenează şi lipsa cauzei obligaţiei cumpărătorului. Dacă lucrul exista în momentul încheierii contractului, dar era pierit în parte anterior, cumpărătorul poate alege; fie să renunţe la contract, fie să ceară executarea lui asupra părţii rămase din lucru, cu o reducere proporţională din preţ. Face excepţie ipoteza în care operaţiunea are un caracter aleatoriu, în acest caz, cumpărătorul este conştient de riscul pieirii, dar cumpără sperând să nu fi intervenit.

  1. Lucrul să fie determinat sau determinabil – adica sa poata fi masurat
  2. Lucrul să fie licit – sa respecte conditiile legale
  3. Lucrul să fie posibil
  4. Lucrul să fie proprietatea vânzătorului

Dacă părţile sau cel puţin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparţine vânzătorului, se admite că vânzarea este anulabilă pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietarul lucrului. Sancţiunea care intervine este nulitatea relativă, putând fi invocată pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie numai de cumpărător şi succesorii lui.

Vânzătorul nu poate cere anularea chiar dacă a fost de bună-credinţă, căci eroarea comisă de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul. Anularea nu poate fi cerută nici de către cumpărător sau succesorii lui, dacă vânzătorul a devenit proprietarul lucrului după vânzare sau vânzarea este ratificată de către adevăratul proprietar. Adevăratul proprietar nu poate cere anularea, dar poate intenta acţiune în revendicare, dacă bunul se află în posesia vânzătorului.

  • Preţul

Condiţii:

  1. să fie fixat în bani;
  2. să fie determinat sau determinabil;
  3. să fie sincer si serios.

Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, contractul este nul absolut.

  1. Preţul să fie stabilit in bani

Stabilirea preţului sub forma unei sume de bani este de esenţa vânzării. Dacă înstrăinarea unui lucru se face nu pentru bani, ci în schimbul unui alt lucra, pentru stingerea unei obligaţii sau în schimbul unei alte prestaţii, contractul nu mai poate fi calificat vânzare-cumpărare, ci un schimb, o dare în plată sau un alt con­tract, eventual contract nenumit. Nu poate fi calificat vânzare-cumpărare contractul prin care proprietatea unui lucra se transmite în schimbul întreţinerii pe viaţă. Obligaţia de întreţinere a dobânditorului este o obligaţie de a face, care nu echivalează cu un preţ. Tot astfel, dacă drept contraechivalent s-a stipulat o prestaţie periodică în bani, dar care se plăteşte până la moartea creditorului, nu mai este vânzare, ci rentă viageră.

  1. Preţul să fie determinat sau determinabil

Preţul este determinat dacă cuantumul lui este hotărât de părţi în momentul încheierii contractului. Determinarea preţului nu presupune stabilirea modalităţii de plată ori a termenului plăţii, aceste elemente urmând a fi determinate. Preţul este determinat si atunci când stabilirea lui este lăsată la aprecierea unui terţ ales de comun acord de către părţi sau de către persoana desemnată de părţi.

  1. Preţul să fie sincer şi serios

Prin preţ sincer se înţelege un preţ real pe care părţile să-l fi stabilit nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate.

In cazul în care preţul este fictiv, contractul este nul ca vânzare-cumpărare căci îi lipseşte preţul, dar poate fi valabil ca o donaţie, dacă „vânzătorul" a avut intenţia de a face o liberalitate şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute pentru validitatea donaţiei.

„Este nulă vânzarea prin care părţile se înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declară în actul autentic" Preţul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu, atât de disproporţionat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preţ, să nu poată constitui obiectul obligaţiei cumpărătorului şi deci o cauză suficientă a obligaţiei asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate.

  1. Cauza

            Este acea conditie esentiala si de fond necesara pentru validitatea contractului si consta in scopul urmarit de catre parti la incheierea acelui contract. Actul de vointa nu cuprinde in esenta lui numai consimtamantul ca element fundamental al contractului, ci si scopul urmarit de catre parti, adica o multitudine de reprezentari a ceea ce doresc partile prin incheierea acelui act (motivul determinant).

            Cauza are in componenta sa doua elemente : scopul mediat si scopul imediat. Scopul mediat consta in rezultatul urmarit de fiecare parte in schimbul obligatiei pe care si-o creeaza.

            Scopul imediat are in vedere motivul de natura psihologica care a stat la baza luarii hotararii de a incheia contractul.

            Cauza trebuie respecte urmatoarele conditii :

  • sa existe
  • sa fie reala, adica nu falsa
  • sa fie licita, adica in conformitate cu legea
  • sa fie morala, adica sa nu contravina bunelor moravuri si ordinii publice
  1. Efectele contractului de vânzare-cumpărare

Prin efectele contractului de vânzare-cumpărare se înţeleg obligaţiile pe care contractul le creează în sarcina părţilor contractante.

Inţelesul unui contract de vânzare-cumpărare, dacă este îndoielnic, se interpretează în favoarea cumpărătorului, în materie de vânzare C.civ. conţine o regulă specială şi derogatorie, şi anume : vânzătorul trebuie să explice clar obligaţiile sale, iar dacă înţelesul actului ar fi îndoielnic, clauzele neclare se interpretează în contra vânzătorului.

Obligaţiile vânzătorului

Vânzătorul are două obligaţii : să predea lucrul vândut cumpărătorului şi să-l garanteze contra evicţiunii şi contra viciilor.

  1. Predarea lucrului vândut

Prin predare se înţelege punerea lucrului vândut la dispoziţia cumpărătorului. Predarea nu are semnificaţia transferării dreptului de proprietate şi nici a posesiei, ci numai a detenţiei, cumpărătorul posedând din momentul în care a devenit proprietar. Reguli avute in vedere :

  1. în ceea ce priveşte modul de executare, predarea presupune, în unele cazuri, numai o atitudine pur pasivă din partea vânzătorului, iar în alte cazuri, îndeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru intrarea în stăpânirea efectivă a lucrului cumpărat
  2. Pentru termenul si dovada predării se aplică regulile generale referitoare la executarea obligaţiilor.
  3. Predarea se face la locul unde se află lucrul în momentul contractării, în celelalte cazuri, predarea va trebui să se facă la do­miciliul debitorului.
  4. Cheltuielile de predare sunt în sarcina vânzătorului, iar cele ale ridicării de la locul predării, în sarcina cumpărătorului, dacă nu este stipulaţie contrară
  5. In ceea ce priveşte obiectul predării, vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut „în măsura determinată în contract".
  6. în lipsă de stipulaţie contrară, vânzătorul este obligat să predea, o dată cu lucrul, şi fructele percepute după momentul transferării dreptului de proprietate; vânzătorul are dreptul să primească cheltuielile făcute pentru producerea fructelor.
  7. Cumpărătorul are de asemenea dreptul la accesoriile lucrului vândut şi la tot ce a fost destinat la uzul său perpetuu
  8. Obligaţia de garanţie

Obligaţia de garanţie a vânzătorului are o dublă înfăţişare: vânzătorul trebuie să-l garanteze pe cumpărător de liniştita folosinţă a lucrului, adică contra evicţiunii şi de utila folosinţă a lucrului, adică contra viciilor.

  1. A. Garanţia contra evicţiunii

Se numeşte evicţiune pierderea proprietăţii lucrului sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar.

Obligaţia de garanţie împotriva evicţiunii există nu numai faţă de cumpărător, dar şi faţă de subdobânditori, chiar dacă aceştia sunt succesori cu titlu particular sau cu titlu gratuit.

  1. B. Garanţia contra viciilor lucrului vândut

Vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului, dacă din cauza lor lucrul este impropriu întrebuinţării după destinaţie sau dacă viciile micşorează într-atât valoarea de întrebuinţare, încât cumpărătorul, în cunoştinţă de cauză, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai redus.

Condiţii:

- Trebuie ca viciul să fie ascuns, vânzătorul nu răspunde „de viciile aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă". Viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu 1-a cunoscut şi printr-o verificare normală, dar atentă, nici nu putea să-l cunoască.

- Trebuie ca viciul să fi existat în momentul încheierii contractului.

Pentru viciile ivite ulterior contractării vânzătorul nu răspunde, deoarece prin efectul încheierii contractului riscurile trec asupra cumpărătorului, o dată cu dreptul de proprietate, în cazul în care proprietatea nu se transmite în momentul încheierii contractului, vânzătorul răspunde şi pentru viciile ivite ulterior vânzării.

- Trebuie ca viciul să fie grav, adică din cauza lui lucrul să fie impropriu întrebuinţării la care este destinat după natura sa ori potrivit convenţiei sau să se micşoreze într-atât valoarea de întrebuinţare, încât cumpărătorul, în cunoştinţă de cauză, n-ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai mic.

Obligaţia de garanţie pentru vicii se aplică la orice vânzare, inclusiv la antecontratul de vânzare-cumpărare, indiferent că lucrul este un mobil sau imobil, în stare uzată sau nouă, cu două excepţii:

  1. a) nu există obligaţia de garanţie în cazul vânzării bunului la licitaţie publică care se face prin intermediul justiţiei;
  2. b) în cazul vânzării de drepturi succesorale, Vânzătorul răs­punde numai de calitatea sa de moştenitor, nu şi de calitatea bunurilor moştenite.

Obligaţiile cumpărătorului

Cumpărătorul are două obligaţii principale: de a plăti preţul şi de a lua în primire lucrul vândut. Dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, el suportă şi cheltuielile vânzării.

  • Plata preţului
  1. Locul şi data plătii

Cumpărătorul este obligat să plătească preţul la locul şi în momentul în care i se face predarea lucrului vândut. Plata se face, în lipsă de stipulaţie contrară, la domiciliul debitorului, în materia obligaţiilor, iar în materia vânzării, la locul unde se face predarea lucrului vândut.

În dreptul comun, în lipsă de termen, plata se face imediat, iar în materie de vânzare numai în momentul predării lucrului vândut.

  1. Dobânda preţului

Cumpărătorul este obligat să plătească dobândă până la efectiva achitare a preţului în următoarele 3 cazuri: dacă există o convenţie în acest sens; dacă lucrul vândut si predat este producător de fructe; în toate celelalte cazuri, numai dacă şi din momentul în care cumpărătorul a fost pus în întârziere printr-o notificare.

  1. Sancţiunea neplăţii preţului

Vânzătorul are mai multe posibilităţi : obligarea cumpărătorului la executarea în natură a obligaţiei (termenul de prescripţie este de 3 ani); invocarea excepţiei de neexecutare, refuzând să predea lucrul vândut dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu beneficiază de un termen suspensiv; rezolutiunea contractului.

  • Luarea în primire a lucrului vândut

Cumpărătorul este obligat să ia în primire lucrul vândut la locul şi termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea, suportând cheltuielile ridicării de la locul predării. În caz de neexecutare, după punerea în întârziere a cumpărătorului, vânzătorul poate cere instanţei obligarea cumpără­torului la luarea în primire a lucrului, la nevoie sub sancţiunea de daune cominatorii, sau poate cere autorizaţia să-l pună în alt loc, dacă are nevoie de locul unde se găseşte, chel­tuielile fiind în sarcina cumpărătorului. Vânzătorul mai are opţiunea să ceară rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare cu daune-interese.

Suportarea cheltuielilor vânzării

Cheltuielile vânzării sunt cheltuieli accesorii preţului şi se plătesc de către cumpărător Cheltuielile vânzării nu pot fi puse în sarcina vânzătorului pe bază de simple prezumţii.

Загрузка...