1.1.Definiţia  si obiectul dreptului comercial

 “Dreptul comercial este acea ramură a dreptului privat care cuprinde ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale patrimoniale si cele nepatrimoniale din sfera activităţii de comerţ, relaţii care se nasc de regulă între persoane care au calitatea de comerciant si care se află pe poziţie de egalitate juridică”.

Obiectul dreptului comercial

Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare, în principal, relaţiile sociale patrimoniale, care prezintă caracter comercial si, în secundar, relaţii personale nepatrimoniale.

In cazul relaţiilor personale nepatrimoniale care privesc unele atribute de identificare ale comercianţilor persoane fizice si societăţi comerciale (numele comercial, sediul, emblema etc.), în dreptul comercial acestea dobândesc natura patrimonială.

În consecinţă, încălcarea lor este apărată printr-o acţiune patrimonială, fie în concurentă neloială, fie în contrafacere, fie în daune.

Cu toate acestea, în dreptul comercial există si relaţii personale nepatrimoniale reglementate de normele juridice de drept comercial, cum ar fi dreptul de a alege si de a fi ales în organe de conducere ale societăţii.

Prin urmare, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile  faptelor de comerţ şi comercianţilor.

1.2. Izvoarele dreptului comercial

Noţiunea de izvor de drept desemnează totalitatea formelor de exprimare a normelor juridice comerciale care sunt determinate de modul edictare sau sancţionare de către stat.

  ,, În comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil." Comform acestei dispoziţiuni rezultă că principalul izvoar formal al dreptului comercial este Codul civil, fără să minimalizăm existenţa şi a altor categorii de izvoare cu care dreptul comercial interferează.

Dreptul comercial are ca principale izvoare formale: Constituţia României, legile comerciale speciale, Codul civil, legi civile speciale.

 Legile comerciale speciale conţin, în principiu, norme cu caracter supletiv, ceea ce înseamnă că ele se aplică numai în cazul când părţile nu au convenit altfel.

Sunt însă şi norme imperative, de la care părţile nu pot deroga aşa cum rezultă din dispozitiile Codului civil român care se referă la ordinea publică si bunele moravuri.  Ele au drept scop, de regulă, protejarea intereselor generale. 

Doctrina juridică comercială recunoaşte principii devenite clasice cum sunt; de exemplu, următoarele: în comerţ, gra­tuitatea nu se prezumă; în comerţ, întotdeauna, banii sunt fructifieri; în caz de dubiu se aplică regula care favorizează circulaţia; în comerţ, contractul în favoarea celui de-al treilea este obişnuit etc.

Un alt izvor al dreptului comercial, de data aceasta neformal, îl constituie uzanţa (obiceiul sau cutuma) care reprezintă o regulă de conduită născută din prac­tica socială, folosită o vreme îndelungată, deci având o fiabilitate verificată în prac­tică şi care, în consecinţă, se aplică şi este respectată întocmai ca o normă juridică obligatorie. Ele chiar dobândesc un caracter formalizat atunci când sunt consacrate legislativ.

  1. Subiectele Dreptului Comercial
  • Profesionistul- persoană fizică

            Prin sintagma “subiecte de drept comecial” avem în vedere persoanele care participă în cadrul raporturilor comerciale atât persoane fizice cât şi persoane juridice.

 “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale”. Orice persoana care într-un chip accidental face o operaţiune de comerţ, nu poate fi considerată ca, comerciant, ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune.

  • Determinarea calităţii de comerciant persoană - fizică

Concepţia obiectivă si subiectivă

Determinarea calităţii de comerciant se face în baza a două concepţii, respectiv concepţia obiectivă si concepţia subiectivă.

In concepţia obiectivă, principalul element (criteriu) care determină calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le săvârşeşte acel comerciant. Dacă persoana fizică „face" fapte de comerţ, calificate, în mod obişnuit, cu titlu de profesie, dobândeşte calitatea de comerciant.

Potrivit concepţiei subiective (specifică dreptului german), o persoană fizică este comerciant dacă exercită cu titlu de profesie o activitate de comerţ si are numele sau firma înregistrate în Registrul Comerţului. Prin înregistrarea firmei se creează o prezumţie absolută cu privire la calitatea de comerciant a persoanei în cauză, indiferent dacă săvârşeşte sau nu fapte (acte) de comerţ. Consecinţa practică este ca persoana respectivă suportă procedura falimentului, fără a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.

  • Condiţiile impuse comerciantului persoană fizică

Natura juridică a faptelor pe care le săvârşeşte persoana fizică nu este suficientă pentru definirea comerciantului.

Persoana fizica dobândeşte calitatea de comerciant dacă îndeplineşte în mod cumulativ mai multe condiţii.  In literatura de specialitate, aceste condiţii au fost grupate în două categorii:

  1. a) condiţii referitoare la persoană, care, la rândul lor sunt, de două feluri:- condiţii necesare protejării persoanei care vrea să facă comerţ (capacitatea juridică de folosinţă si de exerciţiu);- condiţii necesare protejării intereselor generale (incapacităţi si incompatibilităţi);
  2. b) condiţii referitoare la activitate, care presupune  cu  necesitate îndeplinirea faptelor (actelor) de comerţ cu titlu de profesie.

Avându-se în vedere principiul libertăţii de a face comerţ - libertate recunoscută de legiuitor, în principiu, oricărei persoane - sunt stabilite şi unele limite legale şi uneori, convenţionaleale acestui principiu. Sintetizând aceste idei, considerăm că o persoană fizică poate să dobândească calitatea de comerciant dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

- persoana fizică, cetăţean român, să aibă capacitatea juridică cerută de lege, atât capacitate de folosinţă, cât si capacitatea de exerciţiu;

- persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ;

- comerţul să fie desfăşurat în nume propriu;

- activitatea comerciantului să se finalizeze într-un câştig, din care să-si asigure cel puţin existenta (finis mercatorum est lucrum), excluzându-se, în principiu o activitate nelucrativă;

- persoana fizică - comerciant să acţioneze pe riscul său si cu răspundere nelimitată;

- obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege.

  • Capacitatea persoanei fizice-comerciant
  1. A) Capacitatea de folosinţă

În privinţa capacităţii de folosinţă, orice persoană beneficiază de această prerogativă, putere recunoscută de lege. Nimănui nu i se poate îngrădi capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Aşadar, regulă este că, orice persoană fizică are vocaţia necesară pentru a fi comerciant, vocaţie care izvorăşte din principiul libertăţii comerţului. Există anumite incompatibilităţi, decăderi si interdicţii, de regulă legale, si în mod excepţional convenţionale, motive care împiedică o persoana fizică de a dobândi calitatea de comerciant.

  1. a) Incompatibilităţi

Activitatea de comerţ, datorita caracterului său speculativ, este incompatibila cu anumite funcţii sau profesii ale unor anumite categorii de persoane fizice. Astfel, nu pot fi comercianţi, datorită funcţiei pe care o deţin:

  • parlamentarii;
  • magistraţii (judecătorii, procurorii)

Nu pot fi comercianţi, datorită profesiei, acele persoane care exercită profesiuni liberale:

  • avocaţii;
  • notarii;
  1. b) Decăderi

Potrivit dispoziţiilor legale persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele prevăzute de art.l din legea nr.12/1990 republicata nu mai pot exercita profesiunea de comerciant. Evident este nevoie de o hotărâre judecătorească prin care să se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca o pedeapsă complimentară (Cod penal).

  1. c) Interdicţii

Interdicţiile pot fi legale sau convenţionale. Interdicţiile legale se refera la anumite activităţi care nu pot face obiectul comerţului particular (privat) si care sunt monopol de stat. Prin monopol de stat, se înţelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agenţilor economici cu capital de stat şi privat, inclusiv producători individuali, după caz, la activităţile economice constituind monopol de stat şi condiţiile de exercitare a acestora.

Constituie monopol de stat:

- fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor şi explozibililor;

- producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor care conţin substanţe stupefiante;

- extracţia, producerea şi prelucrarea în scopuri industriale a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase;

- producerea şi emisiunea de mărci poştale şi timbre fiscale;

- fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a alcoolului şi a băuturilor spirtoase distilate;

- fabricarea şi importul, în vederea comercializării în condiţii de calitate, a produselor din tutun şi a hârtiei pentru ţigarete;

- organizarea şi exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;

- organizarea şi exploatarea pronosticurilor sportive.

  1. B) Capacitatea de exerciţiu

În privinţa capacităţii de exerciţiu, persoana fizică dobândeşte calitatea de comerciant numai dacă are capacitatea de exerciţiu deplină, deci să fi împlinit vârsta de 18 ani. Aceasta prevedere rezulta în mod expres din conţinutul Codului civil si al legilor comerciale .

 În prezent se pune întrebarea firească dacă şi minorii sub 18 ani, cu capacitate de exerciţiu restrânsă (14-18 ani), pot dobândi calitatea de comerciant. Chiar daca nu exista o prevedere expresa in acest sens, considerăm că această categorie de persoane nu poate dobândi această calitate, datorită gravităţii efectelor actelor şi faptelor de comerţ pentru patrimoniul minorului (inclusiv falimentul).

De asemenea, minorii până la vârsta de 18 ani nu pot începe o activitate de comerţ în nume propriu si cu titlu de profesiune, dar, reprezentanţii lor legali pot continua un comerţ în numele minorului, dacă acesta a dobândit un fond de comerţ pe cale succesorală. Nici în privinţa femeii care se căsătoreşte înaintea împlinirii vârstei de 18 ani (la 16 ani si, excepţional, la 15 ani) şi care dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină nu operează calitatea de comerciant.

Capacitatea de exerciţiu deplină a femeii căsătorite înaintea vârstei de 18 ani este recunoscuta numai pentru actele de drept civil, cu scopul de a asigura egalitatea între soţi în timpul căsătoriei si pentru a fi reprezentanta legală a minorilor care rezultă din căsătorie.

  • Activitatea desfăşurată de comerciantul persoană fizică

A doua condiţie pe care trebuie sa o îndeplinească o persoana fizica pentru a fi comerciant se refera la activitatea pe care o desfăşoară.

Persoanele fizice, cetăţeni români sau cetăţeni străini, care provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele aparţinând Spaţiului Economic European, pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în mod independent, sau pot constitui intreprinderi familiale în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile, meseriile şi ocupaţiile, cu excepţia celor reglementate prin legi speciale. Persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu de profesie, fapte de comerţ. Aşadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana dobândeşte această calitate dacă săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter constituitiv sau esenţial de comerţ şi în mod excepţional fapte conexe (auxiliare) de comerţ.

  • Desfăşurarea comerţului în nume propriu

A treia condiţie constă în obligaţia persoanei fizice de a face comerţ în nume propriu. Aşadar, persoana care exercită o activitate de comerţ în numele si pe seama altei persoane nu dobândeşte calitatea de comerciant. Astfel, nu sunt comercianţi auxiliari de comerţ (prepusul, procuristul, vânzătorul, comisul-voiajor), deoarece actele de comerţ pe care le încheie nu sunt în nume propriu, ci pe numele si pe seama comerciantului la care sunt angajaţi sau pentru care lucrează.

  • Desfăşurarea comerţului pentru obţinerea unui profit

A patra condiţie specifica unui comerciant este ca activitatea lui sa se finalizeze într-un câştig, din care să-şi asigure cel puţin existenta (finis mercatorum est lucrum), excluzându-se, în principiu, o activitate nelucrativă. Ceea ce interesează este elementul subiectiv, în sensul intenţiei comerciantului de a obţine un profit, si nu neapărat obţinerea efectivă si imediată a profitului. De asemenea, nu interesează că desfăşurarea comerţului de către comerciant să fie unică sau sursă de venituri. Astfel, de exemplu, este foarte posibil ca un comerciant persoana fizica să fie angajat în cadrul unei unităţii, beneficiind astfel, în baza contractului individual de munca, de un anumit salariu.

  • Desfăşurarea comerţului pe riscul comerciantului

A cincea condiţie este aceea ca persoana fizică comerciant sa acţioneze pe riscul sau şi cu răspunderea nelimitata.

Riscul este specific oricărei afaceri, important este ca persoana fizică comerciant să depună toată diligenta în înlăturarea sau în diminuarea efectelor riscurilor în afaceri. De aceea este important ca într-un contract comercial să fie stipulate clauze de modificare (adaptare) a obligaţiilor părţilor contractante, în funcţie de diferiţi factori, în principal concurenta terţei persoane. Răspunderea nelimitată este caracteristica pentru comerciantul persoană fizică.

Comerciantul debitor răspunde pentru datoriile ce izvorăsc din fapte (acte) de comerţ cu întreaga sa „avere", cu toate bunurile mobile si imobile prezente si viitoare care se găsesc în patrimoniul său, ca persoană fizică. Creditorii „comerciali" nu beneficiază, în principiu, de garanţii legale pe baza cărora să fie satisfăcuţi (îndestulaţi) cu preferinţa. În patrimoniul debitorului comerciant nu există bunuri corporale sau incorporale care să fie urmărite pentru satisfacerea creanţelor „comerciale". Întrucât răspunderea persoanei fizice comerciant este nelimitată, în practică se preferă constituirea unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, chiar cu unic asociat, potrivit Legii nr.31/1990, republicată.

  • Obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege

O altă condiţie necesară exercitării activităţii de comerţ este obţinerea de către comerciant a autorizaţiei prevăzute de lege.

Oficiul Registrului Comertului are obligaţia ca în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de autorizare sau, după caz, de completare a autorizaţiei, să elibereze certificatul de inmatriculare si rezolutia directorului. Actul administrativ individual trebuie sa îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru orice act administrativ, respectiv condiţii de fond, de formă si de procedura.

Certificatul de inmatriculare al persoanei fizice autorizate va cuprinde în mod obligatoriu:

- datele de identificare a emitentului ;

- datele de identificare a persoanei fizice care va desfăşura activităţi economice în mod independent sau a persoanei din iniţiativa căreia se înfiinţează intreprinderea individuala sau intreprinderea familial şi a membrilor acesteia;

- sediul social

- activitatea principală

- data eliberării  şi numărul de înregistrare al acesteia.

O persoană fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau o intreprindere  familială are dreptul de a deţine o singură autorizaţie. Pentru a fi comerciant este necesar ca persoana care solicită obţinerea autorizaţiei de exercitare a comerţului să aibă pregătire profesională pentru domeniile respective de activitate.

  • Statutul juridic al comerciantului

Comerciantul beneficiază de anumite drepturi şi obligaţii, care, împreună, formează conţinutul statutului juridic al comerciantului.

Cele mai importante obligaţii ale comerciantului sunt:

  • Înmatricularea sau, după caz, înscrierea în registrul comerţului;
  • Întocmirea registrelor comerciale.
  • Procedura de înregistrare în registrul comerţului

Potrivit Legii registrului comerţului, Legea nr. 26/1990, art. l alin.1, comercianţii au obligaţia ca, înainte de începerea comerţului, să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării si la încetarea comerţului să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

Registrul Comerţului este public, asigurând publicitatea activităţii comercianţilor cu scopul protejării intereselor comercianţilor dar, mai cu seamă, a terţelor persoane.

Modificările care apar în cadrul operaţiunilor realizate de comerciant sau cu privire la fondul de comerţ în totalitate ori a elementelor componente sunt opozabile terţelor persoane numai de la data înscrierii lor în registrul comerţului. Din punct de vedere organizatoric, Registrul Comerţului se tine de către Oficiul National al Registrului Comerţului, institutie publica, cu personalitate juridica, organizata in subordinea Ministerului Justitiei.

Registrul Comerţului este alcătuit din:

- registrul pentru înregistrarea comercianţilor persoane fizice;

- registrul pentru înregistrarea comercianţilor persoane juridice;

- repertoriul alfabetic al comercianţilor înregistraţi precum şi dosarele cu actele depuse

Modul de ţinere a registrelor, precum şi de efectuare a înregistrărilor se stabileşte unitar, pentru toate oficiile, prin norme aprobate prin ordin al  ministrului justiţiei.

In privinţa comerciantului persoană fizică, înregistrarea în registrul comerţului se face pe baza unei cereri de înmatriculare, care trebuie sa cuprindă date referitoare la:

- numele şi prenumele, domiciliul, cetăţenia, data şi locul naşterii, starea civilă;

- firma comercială şi sediul acesteia;

- obiectul comerţului, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;

- numărul, data şi organul emitent al certificatului de inmatriculare, pentru exercitarea comerţului.

Cererea de înmatriculare va fi semnată de comerciant sau de o persoană împuternicită prin procură specială, procură care trebuie întocmită în formă autentică. În mod obligatoriu, cererea de înmatriculare va fi însoţită de acte doveditoare ale datelor pe care le cuprinde. În vederea eliberării certificatului de înregistrare, Registrul Comertului, are obligaţia să ia măsurile necesare pentru a asigura obţinerea cazierului fiscal. În cazul în care transmiterea documentelor menţionate mai sus se face prin poştă, taxele poştale aferente sunt suportate de solicitant.

În conformitate cu dispoziţia cuprinsă în art. 29 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul comertului cu modificarile si completarile ulterioare, comerciantul este obligat să menţioneze pe facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte şi orice alte documente întrebuinţate în comerţ, numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare şi, dacă este cazul, codul numeric personal.

Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevăzute de legislaţia din domeniu. Pe parcursul exercitării comerţului, potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată, comerciantul este obligat să evidenţieze în registrul comerţului toate modificările referitoare la:

- donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ;

- numele şi prenumele, cetăţenia, codul numeric personal, pentru cetăţenii români, seria şi numărul paşaportului, pentru cetăţenii străini, data şi locul naşterii împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursală, menţiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala

- brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organizaţia cooperatistă sau comerciantul persoană fizică sau asociaţie familială are un drept;

- hotărârea de divorţ al comerciantului, precum şi cea de împărţire a bunurilor comune pronunţate în cursul exercitării comerţului;

- hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;

- deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare;

- hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie;

- orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.

In cazul în care comerciantul are sucursale, este obligat să ceară înmatricularea acestora la Oficiul Registrului Comerţului de la sediul fiecărei sucursale, arătându-se si Oficiul Registrului Comerţului unde a fost înmatriculat sediul principal. Cererea de înmatriculare a sucursalelor va fi însoţită de copii certificate de oficiul sediului principal, copii referitoare la toate actele, pe baza cărora a fost înregistrata ,,firma mamă ". Oficiul Registrului Comerţului de la sediul sucursalei va transmite oficiului registrului comerţului de la sediul principal al comerciantului un extras de pe înregistrarea efectuată, pentru a fi menţionată în registrul comerţului respectiv.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 26/1990, republicată, în situaţia în care comerciantul care are sediul principal al comerţului sau în străinătate şi înfiinţează o sucursală sau o filială în România va fi supus tuturor dispoziţiilor referitoare la înmatricularea, menţionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru comercianţii din ţară.

Cererile de înmatriculare vor indica şi:

  1. a) denumirea sucursalei şi numele/denumirea, forma şi sediul comerciantului din străinătate;
  2. b) numele şi calitatea persoanelor care pot reprezenta faţă de terţi şi în justiţie comerciantul din străinătate, precum şi ale celor dintre ele care se ocupă nemijlocit de activitatea sucursalei;
  3. c) ultima situaţie financiară a comerciantului din străinătate aprobată, verificată sau publicată potrivit legislaţiei statului în care comerciantul are domiciliul/sediul.

            Dacă este cazul, se vor înregistra şi menţiuni referitoare la:

  1. a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolvenţă asupra comerciantului din străinătate;
  2. b) dizolvarea societăţii din străinătate, numele şi puterile lichidatorilor;
  3. c) închiderea sucursalei.
  • Răspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în Legea privind registrul comerţului

Sancţiunile prevăzute de Legea nr. 26/1990, republicată sunt de două feluri:

- sancţiuni civile;

- sancţiuni penale.

  • Radierea înregistrărilor

Potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, “orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului". Persoana prejudiciata poate fi comerciantul însuşi sau orice alta persoana. Cererea de radiere se soluţionează de către instanta competenta, aceasta, pronunţând o încheiere, cu citarea părtilor. Tribunalul se pronunţă asupra cererii cu citarea Oficiului Registrului Comerţului şi a comerciantului.

  • Întocmirea registrelor comerciale

O altă obligaţie principală a comerciantului este evidenţierea în registrele contabile a activităţii pe care o desfăşoară.

Spre deosebire de registrul comerţului care este un document public, orice persoană având acces la informaţiile înscrise în cuprinsul lui, registrele comerciantului sunt registre private în care sunt menţionate toate operaţiile privitoare la patrimoniul comerciantului. Reglementările legale privind registrele comerciantului se regăsesc în dispoziţiile Codului comercial, respectiv art. 22-24 si în Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii.

Potrivit Codului comercial (art.22) (modificat prin Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), registrele obligatorii pentru comerciant sunt:

- registrul jurnal;

- registrul inventar;

- registrul copier.

  • Alte obligaţii ale comercianţilor

Comerciantului îi revin si alte obligaţii legate de activitatea contabilă.

In aceasta categorie se înscrie si obligaţia de întocmire a bilanţului contabil, anual si, după caz, în momentul reorganizării (prin comasare, fuziune sau absortie, ori prin divizare) sau dizolvări.

Bilanţul contabil conţine imaginea fidelă a patrimoniului comerciantului. Bilanţul contabil este verificat si certificat de către cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili, în condiţiile legii.

 

SEMINAR

Categorii de profesioniști se înregistrează în registrul comerțului - dezbatere

  • persoanele fizice autorizate,
  • întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale,
  • societăţile,
  • companiile naţionale şi societăţile naţionale,
  • regiile autonome, grupurile de interes economic,
  • societăţile cooperative,
  • organizaţiile cooperatiste,
  • societăţile europene,
  • societăţile cooperative europene şi grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România,
  • alte persoane fizice şi juridice prevăzute de lege.
  • profesiilor liberale;
  • acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale;
  • acelor activităţi economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte interdicţii.

De asemenea, asociaţiile și fundațiile dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi au sediul, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobate prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare.

         LISTA ORIENTATIVĂ A PROFESIILOR LIBERALE SAU CARE SE EXERCITĂ  ÎN BAZA UNOR LEGI SPECIALE, FĂRĂ ÎNREGISTRAREA ÎN REGISTRUL COMERŢULUI

 

Nr. crt.

Denumire profesie/ocupaţie

Act normativ

1

ARHITECT

Legea nr. 184/2001, privind organizarea şi exercitarea  profesiei de arhitect, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - art. 9-12, art. 17

2

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

 

ASISTENT MEDICAL

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată prin Legea nr. 53/2014 - art. 12 şi art. 16

3

asistent social

Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social – art.8

4

AUDITOR ENERGETIC PENTRU CLĂDIRI

Legea nr. 372 din 13 decembrie 2005

privind performanţa energetică a clădirilor, art. 20

Ordinul nr. 550 din  9 aprilie 2003 pentru aprobarea Reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea auditorilor energetici pentru clădiri şi instalaţiile aferente", modificat prin Ordinul nr. 1083/2009

Ordin nr. 1767 din  6 octombrie 2009

privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea auditorilor energetici şi a Regulamentului pentru atestarea managerilor energetici

5

AUDITOR FINANCIAR

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind  activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare – art. 1, art. 3, CAP. 4 - Exercitarea independentă a profesiei de auditor financiar

6

AVOCAT

Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea  profesiei de avocat, republicată, cu completările şi modificările ulterioare - art. 1 alin. (1)

 

7

biochimist

în sistemul sanitar

Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România – art. 3, art. 4, art. 7

 

8

BIOLOG

în sistemul sanitar

Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România – art. 3, art. 4, art. 7

 

9

CHIMIST

în sistemul sanitar

Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Biochimiştilor,Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din România – art. 3, art. 4, art. 7

10

CONSERVATOR

Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, cu modificările ulterioare, art. 28

11

CONSILIER ÎN PROPRIETATE INDUSTRIALĂ

Ordonanţa Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată în temeiul Legii 331/2006-art.1 alin.(1), art. 2, art. 20

 

12

CONSULTANT FISCAL

Ordonanţă  Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală,cu modificările ulterioare -  art.9

 

13

CONTABIL AUTORIZAT

Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea   activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată - art.3 şi art. 10

 

14

DETECTIV PARTICULAR

Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, republicată, art. 2

15

DIRIGINTE DE ŞANTIER

Ordin ISC nr. 154/2010 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier

 

16

EXECUTOR JUDECĂTORESC

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare - art.12 şi art. 16 

 

17

EXPERT CONTABIL

Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea   activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată - art.3 şi art. 6

 

18

expert criminalist

Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti, cu modificările şi completările ulterioare - art. 3-5, art. 10

 

19

EXPERT TEHNIC JUDICIAR

EXPERT TEHNIC EXTRAJUDICIAR

Ordonanţa  Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară -  art. 29

Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor 488/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului pentru dobândirea calităţii de expert tehnic extrajudiciar în specialitatea "vânătoare” – art. 8

Ordinul Ministerului Economiei şi Comerţului 905/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea atribuirii calităţii de expert tehnic extrajudiciar

 

20

FARMACIST

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările ulterioare, Titlul XIV -     Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România, art.553, art. 554 şi art. 576

21

FIZIO-KINETOTERAPEUT

O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical modificată prin Legea 598/2001 pentru aprobarea O.U.G. 83/2000 - art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1)

ORDINUL Ministerului Sănătăţii nr. 979/2004 privind eliberarea autorizaţiei de liberă practică

22

GEODEZ

Regulamentul privind autorizarea sau recunoaşterea autorizării persoanelor fizice şi juridice române, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care aparţine Spaţiului Economic European în vederea realizării şi verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei pe teritoriul României, aprobat prin Ordinul M.A.I.- A.N.C.P.I. nr. 107/2010, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 231/13.04.2010

23

INTERPRET LIMBAJ MIMICO - GESTUAL

Ordin nr. 671/1640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate, art. 1 alin. (2)

24

LOGOPED

O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical modificată prin Legea 598/2001 pentru aprobarea O.U.G. 83/2000 - art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1)

ORDINUL Ministerului Sănătăţii nr. 979/2004 privind eliberarea autorizaţiei de liberă practică

25

MOAŞĂ

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată prin Legea nr. 53/2014 - art. 12 şi art. 16

26

MEDIATOR

Lege nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator –art. 7, art. 12, art. 22-24

27

MEDIC

Lege nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările ulterioare, TITLUL XII - Exercitarea profesiei de medic. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România - art. 377

28

MEDIC  DENTIST

Lege nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările ulterioare ,TITLUL XIII - Exercitarea profesiei de medic dentist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Dentişti din România - art. 468, art. 474, art. 504

 

39

MEDIC VETERINAR

Lege nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată în temeiul  art. 5 din Legea nr. 592/2003, cu modificările ulterioare – art. 1

30

NOTAR PUBLIC

Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, cu modificările ulterioare-art. 14 alin. (1) si (2)

31

OPTICIAN-OPTOMETRIST

O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical modificată prin Legea 598/2001 pentru aprobarea O.U.G. 83/2000 - art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1)

ORDINUL Ministerului Sănătăţii nr. 979/2004 privind eliberarea autorizaţiei de liberă practică

32

PRACTICIAN

ÎN INSOLVENŢĂ

Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, cu modificările ulterioare - art. 3 pct. 27

33

PRACTICIAN ÎN MEDICINĂ

COMPLEMENTARĂ /ALTERNATIVĂ

Lege nr. 118/2007 privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă - art. 6

34

PSIHOLOG

Lege nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare - art. 7, art. 8

 

35

RESTAURATOR

Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, cu modificările ulterioare, art. 28

36

SOCIOLOG

O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical modificată prin Legea 598/2001 pentru aprobarea O.U.G. 83/2000 - art. 1 alin. (2)

ORDINUL Ministerului Sănătăţii nr. 979/2004 privind eliberarea autorizaţiei de liberă practică

37

SPECIALIST ÎN DOMENIUL AMENAJĂRII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI

Legea nr. 350 din  6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, art. 38

 

38

TEHNICIAN DE PROTEZE ŞI ORTEZE

 

TEHNICIAN DE PROTEZE AUDITIVE

 

TEHNICIAN DE APARATURĂ MEDICALĂ

O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical modificată prin Legea 598/2001 pentru aprobarea O.U.G. 83/2000 - art. 1 alin. (2)

ORDINUL Ministerului Sănătăţii nr. 979/2004 privind eliberarea autorizaţiei de liberă practică

39

TRADUCĂTOR / INTERPRET AUTORIZAT  DE MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

Lege nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii,de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare - art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) şi (3) şi art. 6^¹