Una din accepțiunile noțiunii de obligație face referire la ,,conținutul raportului juridic obligațional,, adică la raportul juridic ce are în conținutul său o obligație.                    Obligația din această perspectivă aceea, a raportului juridic obligațional,, este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată (art. 1164 Cod civil). Spre exemplu în cazul unui contract de vânzare cumpărare,

                   - vânzătorul este obligat la prestațiile cu privire la transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului și la predarea bunului acestuia, iar                - cumpărătorul este obligat la prestațiile referitoare la plată a prețului și la faptul luării în primire a bunului.                                                                       În cazul de față, ca și în cazul majorității contractelor, fiecare parte contractantă este debitor și creditor în același timp.                                                 De asemenea, se poate observa din cazul menționat că obligațiile vânzătorului și ale cumpărătorului rezultă din contractul de vânzare -cumpărare.                Această observație se extinde la toate contractele, ceea ce ne face să concluzionăm că ,,obligațiile izvorăsc din contract,, (art. 1165 Cod civil).                          Potrivit art. 1165 Cod civil, izvoare al obligațiilor, alături de contract,, - pe care-l considerăm principalul izvor de obligații - sunt: actul juridic unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită precum și orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.