1. După modul de formare, contractul poate fi consensual, solemn sau real (art. 1174 Cod civil).                                                                                                                          F În dreptul român formarea contractelor este guvernată de principiul consensualismului, care reprezintă regula în această materie. Potrivit  acestui principiu ,,contractul este consensual atunci când se formează prin simplu acord de voință al părților,,(art. 1174 alin. 2 Cod civil).

Prin urmare, pentru formarea valabilă a unui contract este suficientă simpla manifestare de voință a părților, spre exemplu, vânzarea - cumpărarea unui bun mobil.                                                                   F Contractul este solemn atunci când validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege (art. 1174 alin. 3 Cod civil). Contractul solemn      reprezintă o excepție de la regula consensualismului, pentru încheierea lui valabilă fiind necesară, pe lângă manifestarea de voință, respectarea unor cerințe de formă, prevăzute de lege[1]. Forma solemnă pentru un astfel de contracteste o condiție de validitate. Dintre contracte solemne exemplificăm: donația, ipoteca, vânzarea  - cumpărarea ce are ca obiect un teren, contractul de societate prin care se constituie o societate pe acțiuni prin subscripție publică etc.                                                     F Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară predarea unui bun debitorului (art. 1174 alin. 4 Cod civil). Și contractul real este o excepție de la principiul consensualismului deoarece, pentru încheierea sa valabilă este necesară pe lângă manifestarea de voință, și predarea sau remiterea bunului[2], spre exemplu: împrumutul, depozitul, darul manual, transportul, gajul cu deposedare, comodatul etc.                                                                                                                        Clasificarea nu este absolută, deoarece, același contract consensual ca regulă poate fi solemn prin excepție; spre exemplu, contrcatul de vânzare -cupărare este consensual, ca regulă, dacă are, însă, ca obiect un imobil (teren, construcție) dobândește caracter solemn; sau, contractul de donație este solemn, însă darul manual, care este o specie a donației, este un contract real.                               Clasificarea este importantă din perspectiva aprecierii valabilității (validității) contractelor. Prin urmare, nerespectarea unei forme impusă de lege - spre exemplu, înscrisul autentic pentru contractul de donație, de  vânzare -cupărare a unui imobil - atrage după sine sancționarea contractului cu nulitatea absolută a acestuia. Adică contractul este desființat, și considerat că nu a fost încheiat niciodată.                                                                                                                                         2. După numărul obligațiilor la care dau naștere, contractul poate fi sinalagmatic sau unilateral.                                                                                                 Contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdepente. În caz contrar, contractul este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligații în sarcina ambelor părți (art. 1171 Cod civil).                    F Contractul sinalagmatic dă naștere la obligații pentru ambele părți contractante, astfel încât, fiecare parte, având în același timp și drepturi și obligații, reciproce, este în același timp și creditor și debitor[3], din momentul încheierii contractului. Reciprocitatea obligațiilor presupune că aceste drepturi și obligații să aibă ca izvor comun același contract[4]. Spre exemplu, în cazul contractului de vânzare - cumpărare, vânzătorul are, în principal, obligațile de a transfera dreptul de proprietate asupra bunului, și de a preda bunul în materialitatea lui, iar cumpărătorul are, în principal, obligațiile de a plăti prețul și de lua în primire bunul.                                                                                                                                    F În cazul, contractului unilateral numai o parte se obligă, celalată parte nu are, prin urmare, nicio obligație. Cu alte cuvinte, o parte este creditor și celalaltă parte debitor, în momentul încheierii contractului. Caracterul unilateral se păstrează chiar dacă pe parcursul executării se nasc obligații și în sarcina celelilalte părți[5], în speță, în sarcina creditorului. Spre exemplu, în cazul contractului de depozit, în care deponentul va trebui să restituie cheltuielile făcute de depozitar cu bunul, și anume, cheltuieli suplimentare de întreținere în funcție de natura bunului depozitat (de hrănire, temperatură, lumină, apă etc).                                               Clasificarea are importanță din perspectiva regimului juridic diferit - pe care îl au viciile de consimțământ[6].                                                                                                             3. După scopul urmărit de părți la încheierea lui, contractul poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit (art. 1172 Cod civil).                                                                             F Contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.         Avantajul urmărit, în principal, constă într-un folos patrimonial urmărit de fiecare parte, astfel încât, prestației uneia din părți îi corespunde contraprestația celeilalte părți. Spre exemplu, în cazul contractului de vânzare cumpărare, vânzătorul urmărește să obțină suma de bani (exprimat în preț), iar cumpărătorul urmărește să procure bunul ce formează obiectul contractului, în schimbul sumei de bani. Exemplificăm, cu titlu oneros contractele: de schimb, de locațiune, închirirere, antrepriză, împrumutul cu dobândă etc.                                                                                                                               F Contractul prin care una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu, fără a obține în schimb vreun avantaj este cu titlu gratuit. Procurarea unui folos patrimonial, ori, săvârșirea unui serviciu, gratuit, fără a se urmări realizarea vreunui contraechivalent, reprezintă un contract cu titlu gratuit. Spre exemplu, contractul de donație, depozitul gratuit, imprumutul fără dobândă (cu titlu gratuit) etc.                                                                                                                                            Importanța clasificării constă în următoarele[7]:                                                                     - în privința capacității părților care încheie contractul, legea cvilă este mai restrictivă în privința încheierii contractelor cu titlu gratuit;                                                    - în privința condițiilor de formă, legea civilă este mai exigentă, pentru contractele cu titlu gratuit, se cere forma solemnă pentru încheierea lor (înscrisul autenti);                                                                                                                                                      4. După cum drepturile și obligațiile (prestațiilor) părților în momentul încheierii contractului sunt cunoscute, sau întinderea acestora este sau nu determinată sau determinabilă, contractul poate fi comutativ sau aleatoriu (art. 1173 Cod civil).                                                                                                                                                F Este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale - a realizării acordului de voință - existența drepturilor și obligațiilor părților este certă (cunoscută), iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă. Spre exemplu, contractele: de vânzare cumpărare, de schimb, de antrepriză, de locațiune etc.                                                                                                                                         F Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voința părților, oferă cel puțin uneia din părți șansa unui câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depinde de un eveniment viitor și incert.                                                                        Aleatoriu are semnificația de întâmplător, care depinde de șansă. Prin urmare, specificul contractului aleatoriu, constă în faptul că, încă din momentul încheierii contractului, părțile se supun șanse de a câștiga și riscului de a pierde, raportate la un eveniment viitor și nesigur ca realizare[8]. Părțile nu cunosc, deci, la data încheierii contractului întinderea obligațiilor lor aceasta depinzând de o împrejurarea viitoare incertă. Exemplificâm următoarele contracte aleatorii: contractul de asigurare, contractul de rentă viageră, jocul la loto - pronosport, prinsoarea etc.                                                                                                                                                5. După raportul care există între ele contratele pot fi principale și accesorii.                                                                                                                                                     F Este principal contractul care are o existență de sine stătătoare, independentă, soarta sa nedepinzând de soarta juridică a altui contract, spre exemplu. Marea majoritate a contractelor sunt principale.                                                                        F Este accesoriu contractul care, prin natura lui, nu are existență de sine stătătoare, soarta sa depinzând  de a altui contract, principal. Spre exemplu, un contract de împrumut, ce are ca obiect o sumă de bani, este principal. Împrumutul respectiv a fost garantat cu o ipotecă sau cu un gaj. Gajul și ipoteca sunt contracte accesorii care depind, în ceea ce privește executarea lor, de restituirea sau nerestituirea sumei de bani împrumutate.                                                                                        Clasificarea este importantă din perspectiva raportului dintre ele, raport căruia i se aplică regula ,,accesorium seqvitur principalem,, adică ,,accesoriul servește principalului,,.                                                                                                                6. În funcție de modalitatea încheierii lor, contractele pot fi strict personale  și contracte care se încheie și prin reprezentare.                                                                     F Este strict personal contractul care nu poate fi încheiat decât personal. În această categorie includem contractul de căsătorie. Contractele strict personale sunt o excepție de la contractele care se încheie prin reprezentare. Marea majoritate a contractelor se încheie și prin reprezentare (prin mandatar) acestea reprezintă regula în materia încheierii contractelor.                                                                                            7.  După reglementarea și denumirea lor legală[9] contractele pot fi tipice (numite) sau atipice (nenumite).                                                                                                            F Este tipic contractul care are o denumire stabilită de lege și o reglementare expresă, spre exemplu, contractele: de vânzare cumpărare, de mandat, de comision, de schimb etc.                                                                                                          F Este atipic contractul care nu are o reglementare expresă  și o denumire proprie[10].                                                                                                                                                Prin intervenția legii un contract atipic poate deveni tipic, spre exemplu: contractul de sponsorizare, sau de hotelărie (prin Codul civil în vigoare). Exemplificăm următoarele contracte nenumite: de asistență juridică, de prestări servicii, de impresariat artistic (ce pot avea ca model un contract de prestări servicii), de furnizare (de energie termică, sau de servicii de telefonie mobilă) etc.       Clasificarea este importantă din perspectiva regulilor aplicabile contractului contractului nenumit, și anume, unui astfel de contract i se aplică, dispozițiile art. 1168 din Codul civil, care prevede,,contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol - adică regulile generale în materia contractelor [11] - iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult,,.                                                                                 8. După modul de executare contractele pot fi cu executare dintr-o dată (uno ictu) și cu executare succesivă.                                                                                                    F Cu  executare dintr-o dată este contractul a cărui executare implică o singură prestație din partea celui care se obligă (a debitorului). Acest tip de contract se mai numește și cu executare instantanee. Exemplificăm, darul manual, ca varietate a donației.                                                                                                                         F Cu  executare succesivă este contractul a cărui executare implică mai multe prestații eșalonate în timp, spre exemplu, contractul de locațiune, donația cu sarcină de întreținere etc.                                                                                                                          Importanța clasificării presuune mai multe aspecte:                                                                        - consecințele neexecutării culpabile; pentru contractele cu executare sinalagmatice cu executare dintr-o dată se aplică rezoluțiunea (ca mod de desființare a contrcatului care își produce efecte și pentru trecut, ex tunc); pentru contractele cu executare succesivă se aplică rezilierea (care desființează contractul numai pentru viitor, ex nunc);                                                                                                                  - efectele nulității; nulitatea contractului cu execuatre dintr-o dată produce efecte și pentru trecut (ex tunc), consderându-se că acesta n-a fost încheiat niciodată; nulitatea contractului cu executare succesivă produce efecte numai pentru viitor.                                                                                                                                        9. După modalitatea de a fi încheiat pe baza negocierii, sau nu, contractul poate fi adeziune, negociate și obligatoriu.                                                                            F Contractele negociate sunt rezultatul discuțiilor, a negocierilor dintre părțile eventualului contract cu privire la clauzele acestuia, fără a li se impune nimic din exterior. Spre exemplu, vând ,,Dacia Logan,, stare foarte bună, preț negociabil, tel...În cadrul acestei clasificări contractele negociate reprezintă regula.                       F Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt redactate de una din părți, pentru aceasta sau ca urmare a instrucțiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare (art. 1175 Cod civil). În acest tip de contracte eventualul aderent are numai două opțiuni, de a încheia sau nu contractul pe care ofertantul la stabilit, de la început, cu toate clauzele[12]. Sunt contracte de adeziune, contractele de transport pe calea ferată, cu metroul, cu RATB, contractele de furnizare a apei, de furnizare de electricitate, de gaz, contractele dintre comercianți și consumatori, contractele de telefonie fixă și celulară, contracatele ce privesc vizionarea de spectacole publice, contractele dintre comercianți și consumatori etc.                                                                                                    F Pentru contractul obligatoriu condițiile încheierii lui sunt impuse de lege, de autoritățile publice sau organisme profesioanale[13]. Caracteristica acestui tip de contracte este că părțile nu au nicio opțiune, în privința încheierii sau neîncheierii lor. Exemplificăm în acest sens, asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule, asigurarea obligatorie de locuințe                                                         10. După structura lor contractul poate fi simplu sau complex[14]. Contractul cmplex este denumit de Codul civil contract - cadru.                                                                     F Contractul simplu se compune dintr-o singură operațiune juridică, spre exemplu, contractele de schimb, de vânzare - cumpărare, de donație, de mandat, comision, locațiune etc.                                                                                                                           F Contractul - cadru se realizează prin mai multe operațiuni juridice.         Contractul - cadru este acordul prin care părțile convin să negocieze să încheie sau să mențină raporturi contractuale ale căror elemente esențiale sunt detrminate de acesta (art. 1176 alin. 1 Cod civil).                                                                             Modalitatea de executare a conntractului - cadru, în special termenul și volumul prestațiilor, precum și, dacă este cazul, prețul acestora sunt precizate prin convenții ulterioare (art. 1176 alin. 2 Cod civil).                                                                           Exemplu de contract - cadru este contractul de leasing, care conține în cuprinsul acestuia contractele de vânzare - cumpărare, de mandat, de locațiune și o promisiune unilaterală de vânzare.

 

[1] A se vedea,  Raluca Dimitriu (coordonator), A.S.E., București, Drept civil, vol. I, Editura Lumina Lex, București, p. 113.

[2] Idem.

[3] A se vedea, Dinu Ștefănescu, op. cit. p. 152.

[4] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, Instituții de drept civil în Noul Cod Civil. Manual pentru uzul formatorilor SNG, www, csm1909.ro/csm/linkuri/06_01_2011_38060_ro.pdf, p. 24

[5] Idem.

[6] A se vedea,  Raluca Dimitriu (coordonator), A.S.E., București, op. cit. p. 108.

[7] Idem.

[8] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 26.

[9] A se vedea,  Raluca Dimitriu (coordonator), A.S.E., București, op. cit. p. 116.

[10] Contractul nenumit trebuie interpretat şi executat potrivit intenţiei comune a părţilor, iar în completarea acesteia, potrivit reglementărilor cu caracter general privitoare la contracte. Numai când părţile au inclus într-un asemenea contract elemente ale unui contract numit, îşi vor putea găsi aplicare în reglementarea acestor elemente, dispoziţiile legale privitoare la contractul numit respectiv. Pe măsură ce unele contracte nenumite sunt frecvent utilizate în practică, ele ajung să fie reglementate expres de legiuitor, devenind contracte numite ( http://legeaz.net/dictionar-juridic/contract-nenumit)

[11]  A se vedea, Cartea a-V-a (Despre obligații), titlul II (Izvoarele obligațiilor), Capitolul I (Contractul)

[12] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 28; pentru detalii în privința contractelor negociate, de adeziune  și contracte forțate, a se vedea, Liviu Pop, Tratat de drept civil. Obligațiile. Contractul,  vol. II, Editura Universul Juridic, București, 2009, 368.

[13] http://www.dreptonline.ro/resurse/contracte.php

[14] A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 29;