Execuţia veniturilor bugetelor locale este o subetapă deosebit de importantă, întrucât o realizare corectă a acesteia va asigura ritmicitate şi eficienţă în colectarea veniturilor ce, apoi, vor fi destinate acoperirii cheltuielilor bugetare locale.

            Execuţia veniturilor bugetului local care reprezintă activitatea de încasare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri cuvenite acestui buget se desfăşoară pe baza unor principii:

            - nici un impozit, taxă sau alte obligaţii de natura acestora nu pot fi înscrise în buget şi încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;

            - legea bugetară anuală aprobă, pentru fiecare an, lista impozitelor, taxelor şi a cotelor acestora, precum şi a celorlalte venituri ale statului şi unităţilor administrativ teritoriale care urmează să se perceapă;

            - este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire de contribuţii directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.

      1. Fazele execuţiei veniturilor bugetelor locale

            Execuţia bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeaşi durată ca şi exerciţiul bugetar, atât pentru autorităţile locale cât şi pentru agenţii economici.

            Toate drepturile dobândite referitoare la încasarea veniturilor, drepturi ce-i revin direct sau indirect bugetului local, în perioada anului bugetar respectiv, aparţin exerciţiului bugetar corespunzător acestuia. Deci, orice venit neîncasat până la 31 decembrie a anului se va încasa în contul bugetului pe anul următor.

            Execuţia părţii de venituri bugetare, porneşte de la principiul că pentru acestea prevederile din bugetul aprobat reprezintă limite minime ale încasărilor şi are ca principală componentă încasarea impozitelor. Execuţia părţii de venituri implică mai multe operaţiuni eşalonate în timp, şi anume: aşezarea; lichidarea; emiterea titlurilor de încasare; perceperea (încasarea) propriu-zisă a venitului.

            Aşezarea, ca operaţiune specifică impozitelor, presupune identificarea şi evaluarea materiei impozabile şi stabilirea sumei impozitului de încasat pe categorii de impozite în funcţie de prevederile legislaţiei fiscale. 

            Lichidarea se concretizează în determinarea sumelor de încasat la diferite termene de plată, ce trebuie comunicate contribuabililor şi deschiderea de evidenţe la organul fiscal pentru fiecare plătitor, care devine astfel un debitor al bugetului local. Prin deschiderea evidenţelor privind obligaţiile de plată stabilite în sarcina fiecărui contribuabil se asigură urmărirea încasării impozitelor datorate, de către aparatul fiscal, anticipându-se operaţiunea următoare, de emitere a titlului de încasare.

            Emiterea titlului de încasare (percepere), se referă la întocmirea unui act (înscris) care autorizează încasarea venitului respectiv la bugetul local, ce îmbracă forme variate.           Documentele utilizate de aparatul fiscal sunt diverse, de la declaraţia pentru stabilirea impozitului şi taxei pe clădiri, declaraţia pentru stabilirea impozitului pentru mijloacele de transport, până la procesul verbal de stabilire-înştiinţare de plată. Documentele emise au un rol hotărâtor în încasarea creanţelor fiscale întrucât constituie, în condiţiile legii, titluri executorii. Această etapă presupune, astfel, aşezarea pe baza documentelor, a veniturilor publice locale ca şi creanţe fiscale, a căror încasare va asigura necesarul de lichidităţi al bugetului local.

            Perceperea (încasarea) impozitului este operaţiunea finală în execuţia bugetului la partea de venituri şi se concretizează prin cedarea efectivă a sumei datorate, de la contribuabil la dispoziţia autorităţilor publice locale, fie în numerar, fie prin virament. Operaţiunile de încasare presupune urmărirea respectării termenelor de plată de către contribuabili, iar organele fiscale pot aplica sancţiuni sau măsuri de executare silită a debitorilor care nu-şi achită obligaţiile fiscale. (nerespectarea termenelor de plată a impozitelor de către contribuabili)

            Faţă de celelalte trei tipuri de operaţiuni vizând administrarea impozitelor (aşezarea, lichidarea, emiterea titlurilor), care sunt efectuate de organe fiscale specializate, încasarea efectivă a acestora, reprezintă o operaţiune de gestionare a banilor publici, care se poate efectua, în principiu, prin contabili-încasatori sau agenţi fiscali.

În cazul neplăţii integrale şi la termenele legale fixate a impozitelor şi taxelor datorate bugetului local se procedează la încasarea acestora pe calea executării silite a debitorului obligaţiei de plată. Nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului local atrage obligaţia calculării şi încasării majorărilor de întârziere, al căror cuantum este stabilit prin legile fiscale.