Trasaturi comune ale obligatiilor:

  • Obligatiile civile se nasc din acte juridice civile si fapte juridice civile
  • Obligatiile civile sunt reglementate de normele dreptului privat
  • Subiectele acestor raportui juridice sunt persoanele fizice si persoanele juridice
  • Obligatiile civile pot avea caracter oneros sau gratuit
  • Subiectele raporturilor juridice de acest fel se afla pe pozitie de egalitate juridica

Clasificarea obligatiilor dupa izvoarele lor

Din acest punct de vedere obligatiile se clasifica in:

  • Contractuale, nascute din contracte
  • Cvasicontractuale, nascute din cvasicontracte precum gestiunea de afaceri si plata nedatorata
  • Delicte, izvorate din fapte ilicite si prejudiciabile
  • Cvasidelictuale, care au ca etiologie fapte ilicite si prejudiciabile savarsite din neglijenta sau imprudenta

Atentie! Noul cod civil prevede o noua clasificare…asta este considerata redundata, dar oricum e bine de stiut:D

Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor

Este clasificarea traditionala a obligatiilor dupa obiectul sau natura prestatiei la care este indatorat debitorul si are dreptul creditorul. Dupa acest criteriu obligatiile se impart in:

  • Obligatii de a da
  • Obligatii de a face
  • Obligatii de a nu face

Obligatia de a da are un continut complex, in sensul ca fiinta ei nu se reduce doar la constituirea sau transferul dreptului real, ci cuprinde si predarea bunului determinat si eventual conservarea lui sau dupa caz, individualizarea si predarea bunurilor generice. Cum transmiterea dreptului de proprietate opereaza ex lege si de plin drept prin acordul de vointa al partilor, pentru realizarea obligatiei de a da in intreaga si desavarsita sa dimensiune, debitorul este tinut sa procedeze si la predarea sau individualizarea si predarea bunului sau bunurilor in cauza, numai privita astfel, prestatia de a da se complineste , se desavarseste.

Exista dupa acelasi criteriu si o clasificare propusa de doctrina franceza care insa nu e adoptata de cea romana:

  • Obligatii de plata a unei sume de bani ori de predare a unei cantitati de alte bunuri generice
  • Obligatii de predare a unui bun cert, individual determinat
  • Obligatii de prestare de servicii
  • Obligatii de a nu face

O alta clasificare este in obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

  1. Obligatiile de rezultat. Sunt acele obligatii in care debitorul este indatorat prin conduita sa pozitiva sau negativa, sa obtina un anumit rezultat determinat in favoarea creditorului sau. Obligatia de rezultat creeaza o veritabila garantie de executare pe care debitorul si-o asuma expres ori legea o pune in sarcina sa, implicit sau explicit, fata de creditorul sau. Acesta din urma are garantia sau siguranta ca va obtine fie rezultatul asteptat furnizat de catre debitor, fie in caz contrar repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin neexecutare. In functie de gradul de intensitate a garantiei de executare pe care debitorul o datoreaza creditorului, obligatiile de rezultat se subclasifica in
  • Obligatii de rezultat absolute (atunci cand debitorul ramane indatorat chiar in cand rezultatul nu se produce datorita fortei majore)
  • Obligatii de rezultat relative (cand inceteaza in cazul fortei majore)
  • Obligatii de rezultat intermediare ( datoria ramane doar in anumite cauze de forta majora)
  1. Obligatiile de mijloace (sau de diligenta sau prudente). Sunt acele raporturi juridice de obligatii in care debitorul este indatorat sa utilizeze si sa puna in valoare toate mijloacele necesare si posibile dand dovada de diligenta si prudenta, pentru a obtine un anumit rezultat in favoarea creditorului sau persoanei determinata de acesta. Aceasta clasificare a obligatiilor prezinta importanta practica pe terenul raspunderii civile. In cazul obligatiilor de rezultat, neobtinerea rezultatului la care este indatorat debitorul antreneaza raspunderea civila obiectiva, fara vinovatie a acestuia fata de creditorul sau. Dimpotriva, in ipoteza obligatiilor de mijloace raspunderea debitorului pentru neexecutarea prestatiei datorate este eminamente subiectiva, intemeiata pe culpa sau vinovatia dovedita de catre creditor. Este important de retinut ca:
  • Obligatiile de a da sunt intotdeauna de rezultat
  • Obligatiile de a face pot fi de rezultat sau dupa caz de mijloace
  • Obligatiile de a nu face sunt de rezultat

Exista si asa numita categorie a obligatiilor de securitate. Obligatiile de securitate sunt o specie a obligatiilor de a face, in care o parte are indatorirea legala sau contractuala de a o garanta pe cealalta parte si uneori, chiar terte persoane, impotriva riscurilor care le ameninta securitatea corporala. Obligatiile contractuala de securitate sunt de mijloace sau de rezultat in functie de faptul daca participarea victimei se afla sau nu printre circumstantele evenimentului care a avut ca urmare vatamarea sanatatii si integritatii corporale.

Obligatii in natura si obligatii pecuniare

Este una dintre cele mai importante clasificari ale obligatiilor dupa obiectul lor.

  1. Obligatiile in natura sunt acele raporturi juridice obligationale care au ca obiect orice prestatie pozitiva sau negativa, cu exceptia prestatiei de a plati o suma de bani.
  2. Obligatiile pecuniare sau monetare sunt acele raporturi juridice obligationale care au intotdeauna ca obiect prestatia de a plati sau remite o suma de bani creditorului sau reprezentantului sau.

Deosebiri intre aceste categorii de obligatii:

  • Obligatiile pecuniare sunt intotdeauna de rezultat. Obligatiile in natura pot fi si de mijloace
  • In cazul obligatiilor pecuniare, daca debitorul intarzie sa faca plata, raspunderea se angajeaza fara ca creditorul sa fie tinut a face dovada vinovatiei debitorului si a intinderii prejudiciului suferit.
  • Obligatiile pecuniare pot fi executate intotdeauna in natura daca debitorul este solvabil.

 

Prejudiciul suferit de creditorul dintr-o obligatie pecuniara ca urmare a disproportiei de valoare dintre prestatia sa si prestatia datorata de debitor, aparuta dupa nasterea raportului obligational din cauza fluctuatiilor monetare se numeste impreviziune.

 

Datoriile de valoare si specificul obiectului acestora

Datoriile de valoare sunt acele raporturi de obligatii care au ca obiect o valoare exprimata intr-o suma de bani pe care debitorul o datoreaza creditorului, suma care este supusa modificarii sau recalcularii in acele situatii in care, la momentul platii, nu mai reprezinta acea valoarea din cauza fluctuatiilor monetare. Indiferent ca are origine contractuala sau extracontractuala, datoria de valaore este intotdeauna o obligatie de rezultat.

 

Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor.

Dupa sanctiunea lor obligatiile se clasifica in:

  1. Obligatii perfecte. Ele se definesc prin aceea ca subiectul activ, creditorul are la dispozitie mijloacele juridice ofensive, la care poate recurge impotriva debitorului, pentru a obtine realizarea dreptului sau de creanta, in cazul in care debitorul nu executa voluntar prestatia sau prestatiile datorate.
  2. Obligatiile naturale. Sunt acele raporturi juridice de obligatii a caror sanctiune consta intr-un mijloc juriic defensiv, adica in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea prestatiei primite de la debitor, care a facut plata voluntar, invocand faptul ca debitorul a executat ceea ce in realitate, datora, fara sa poata fi constans in acest sens prin forta coercitiva a statului. Obligatiile naturale se identifica cu raporturile obligationale pentru a caror executare creditorul nu are la dispozitie mijloace juridice ofensive.

Obligatiile naturale pot fi subclasificate in :

  • Obligatiile civile imperfecte. Sunt acele obligatii naturale care nu s-au putut naste, sau dupa caz nu au putut supravietui ca obligatii civile perfecte, din cauza unui obstacol juridic, prezent la momentul nasterii sau dupa caz pe durata fiintei lor. Ele se impart la randul lor in :
  • Obligatii avortate. Sunt acele obligatii care, datorita unui obstacol juridic, s-au nascut in viata juridica fara vitalitate, adica lipsite de dpretul creditorului de a accede la mijloacele juriice ofensive pentru a obtine ceea ce i se datoreaza pe cale de constrangere.
  • Obligatii degenerate. Sunt obligatiile care s-au nascut perfecte , pe deplin viabile, numai ca ulterior si-au pierdut eficacitatea sau vitalitatea, adica dreptul la actiune in justitie, precum si celelalte mijloace juridice ofensive care le insoteau ca efect al prescriptiei extinctive sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti intrata in puterea lucrului judecat.
  • Obligatii naturale-datorii de constiinta, sunt obligatii care isi au originea si suportul in resursele spirituale si morale ale fiintei umane.

Cu toate ca sunt lipsite de vitalitatea obligatiilor perfecte, cele naturale pot produce si ele efecte:

  • Daca debitorul executa voluntar prestatia care face obiectul obligatiei naturale, el face o plata valabila si ireversibila
  • Unele obligatii naturale pot fi confirmate expres, prin vointa unilaterala a debitorului cu efectul transformarii lor in obligatii civile perfecte
  • Obligatiile naturale pot fi transformate in obligatii civile perfecte prin novatie
  • Obligatiile naturale se pot transmite prin cesiune de creanta, cesiune de datorie, iar daca sunt de origine contractuala prin cesiune de contract.