Tipărire
Categorie: Drept
Accesări: 239

Trasaturi comune ale obligatiilor:

Clasificarea obligatiilor dupa izvoarele lor

Din acest punct de vedere obligatiile se clasifica in:

Atentie! Noul cod civil prevede o noua clasificare…asta este considerata redundata, dar oricum e bine de stiut:D

Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor

Este clasificarea traditionala a obligatiilor dupa obiectul sau natura prestatiei la care este indatorat debitorul si are dreptul creditorul. Dupa acest criteriu obligatiile se impart in:

Obligatia de a da are un continut complex, in sensul ca fiinta ei nu se reduce doar la constituirea sau transferul dreptului real, ci cuprinde si predarea bunului determinat si eventual conservarea lui sau dupa caz, individualizarea si predarea bunurilor generice. Cum transmiterea dreptului de proprietate opereaza ex lege si de plin drept prin acordul de vointa al partilor, pentru realizarea obligatiei de a da in intreaga si desavarsita sa dimensiune, debitorul este tinut sa procedeze si la predarea sau individualizarea si predarea bunului sau bunurilor in cauza, numai privita astfel, prestatia de a da se complineste , se desavarseste.

Exista dupa acelasi criteriu si o clasificare propusa de doctrina franceza care insa nu e adoptata de cea romana:

O alta clasificare este in obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

  1. Obligatiile de rezultat. Sunt acele obligatii in care debitorul este indatorat prin conduita sa pozitiva sau negativa, sa obtina un anumit rezultat determinat in favoarea creditorului sau. Obligatia de rezultat creeaza o veritabila garantie de executare pe care debitorul si-o asuma expres ori legea o pune in sarcina sa, implicit sau explicit, fata de creditorul sau. Acesta din urma are garantia sau siguranta ca va obtine fie rezultatul asteptat furnizat de catre debitor, fie in caz contrar repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin neexecutare. In functie de gradul de intensitate a garantiei de executare pe care debitorul o datoreaza creditorului, obligatiile de rezultat se subclasifica in
  1. Obligatiile de mijloace (sau de diligenta sau prudente). Sunt acele raporturi juridice de obligatii in care debitorul este indatorat sa utilizeze si sa puna in valoare toate mijloacele necesare si posibile dand dovada de diligenta si prudenta, pentru a obtine un anumit rezultat in favoarea creditorului sau persoanei determinata de acesta. Aceasta clasificare a obligatiilor prezinta importanta practica pe terenul raspunderii civile. In cazul obligatiilor de rezultat, neobtinerea rezultatului la care este indatorat debitorul antreneaza raspunderea civila obiectiva, fara vinovatie a acestuia fata de creditorul sau. Dimpotriva, in ipoteza obligatiilor de mijloace raspunderea debitorului pentru neexecutarea prestatiei datorate este eminamente subiectiva, intemeiata pe culpa sau vinovatia dovedita de catre creditor. Este important de retinut ca:

Exista si asa numita categorie a obligatiilor de securitate. Obligatiile de securitate sunt o specie a obligatiilor de a face, in care o parte are indatorirea legala sau contractuala de a o garanta pe cealalta parte si uneori, chiar terte persoane, impotriva riscurilor care le ameninta securitatea corporala. Obligatiile contractuala de securitate sunt de mijloace sau de rezultat in functie de faptul daca participarea victimei se afla sau nu printre circumstantele evenimentului care a avut ca urmare vatamarea sanatatii si integritatii corporale.

Obligatii in natura si obligatii pecuniare

Este una dintre cele mai importante clasificari ale obligatiilor dupa obiectul lor.

  1. Obligatiile in natura sunt acele raporturi juridice obligationale care au ca obiect orice prestatie pozitiva sau negativa, cu exceptia prestatiei de a plati o suma de bani.
  2. Obligatiile pecuniare sau monetare sunt acele raporturi juridice obligationale care au intotdeauna ca obiect prestatia de a plati sau remite o suma de bani creditorului sau reprezentantului sau.

Deosebiri intre aceste categorii de obligatii:

 

Prejudiciul suferit de creditorul dintr-o obligatie pecuniara ca urmare a disproportiei de valoare dintre prestatia sa si prestatia datorata de debitor, aparuta dupa nasterea raportului obligational din cauza fluctuatiilor monetare se numeste impreviziune.

 

Datoriile de valoare si specificul obiectului acestora

Datoriile de valoare sunt acele raporturi de obligatii care au ca obiect o valoare exprimata intr-o suma de bani pe care debitorul o datoreaza creditorului, suma care este supusa modificarii sau recalcularii in acele situatii in care, la momentul platii, nu mai reprezinta acea valoarea din cauza fluctuatiilor monetare. Indiferent ca are origine contractuala sau extracontractuala, datoria de valaore este intotdeauna o obligatie de rezultat.

 

Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor.

Dupa sanctiunea lor obligatiile se clasifica in:

  1. Obligatii perfecte. Ele se definesc prin aceea ca subiectul activ, creditorul are la dispozitie mijloacele juridice ofensive, la care poate recurge impotriva debitorului, pentru a obtine realizarea dreptului sau de creanta, in cazul in care debitorul nu executa voluntar prestatia sau prestatiile datorate.
  2. Obligatiile naturale. Sunt acele raporturi juridice de obligatii a caror sanctiune consta intr-un mijloc juriic defensiv, adica in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea prestatiei primite de la debitor, care a facut plata voluntar, invocand faptul ca debitorul a executat ceea ce in realitate, datora, fara sa poata fi constans in acest sens prin forta coercitiva a statului. Obligatiile naturale se identifica cu raporturile obligationale pentru a caror executare creditorul nu are la dispozitie mijloace juridice ofensive.

Obligatiile naturale pot fi subclasificate in :

Cu toate ca sunt lipsite de vitalitatea obligatiilor perfecte, cele naturale pot produce si ele efecte: