Notiunea de contract civil

Art. 1166 defineste contractul ca fiind acordul intre doua sai mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Doctrina defineste contractul in felul urmator: Contractul este un acord de vointa realizat intre doua sai mai multe persoana cu scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic preexistent.

Contract=acord de vointa= (aprox) conventie

Acordul de vointa

Prin acord de vointa se intelege intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointa individuala cu intentia partilor de a produce efecte juridice.

Ca si principiu, partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri. Se consacra astfel principiul libertatii contractuale cu privire la inchierea si continutul contractului. Consecinta imediata a acestui principiu este forta obligatorie a contractului. (principiul pacta sunt servanda).

S-au dezvoltat numeroase teorii cu privire la fundamentul principiului libertatii contractuale, dintre care amintim: autonomia de vointa, teoria dreptului pur, teoria solidarismului contractual, teoria contractul-entitate economica. Indiferent de teoria care sta la baza contractului, este necesar sa observam ca in toate ideologiile democratice de constructie a teoriei contractului, se regaseste ideea libertatii contractuale.

Ce inseamna libertatea contractuala: Inseamna dreptul oricui de a isi alege singur partenerii contractuali si de a negocia cu acestia continutul viitorului contract. Apoi este vorba de dreptul partilor de a stabili in mod liber continutul viitorului contract.

Limitele libertatii contractuale

Din interpretarea textelor legale rezulta ca libertatea contractuala este recunoscuta tuturor subiectelor de drept civil, cu respectarea urmatoarelor limite generale:

  • Ordinea publica
  • Bunele moravuri

Ordinea publica

Ordinea publica din punctul de vedere al dreptului civil este o notiune destul de dificil de precizat si definit. (o stim insa de la administrativ). Oricum, fara indoiala, prin ordine publica se intelege, in primul rand, totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul public ( legi, constitutie etc).

Clasificare:

  1. In functie de modul in care normele de ordine publica produc efecte asupra contractului:
  • Ordinea publica expresa (legislativa)
  • Ordinea publica implicita (virtuala sau judiciara)
  1. Ordinea publica se mai clasifica in:
  • Ordinea publica de directie (cuprinde normele prin intermediul carora statul intervine la nivelul contractelor in scopuri de regula dirijiste)
  • Ordinea publica de protectie (prin intermediul careia se realizeaza protectia partii mai slabe economic sau juridic in anumite raporturi contractuale)
  1. O ultima clasificare e in:
  • Ordine publica politica (normele care ocrotesc interesele fundamentale-familia, persoana, statul)
  • Ordinea publica moderna ( include acel grup de norme care isi propune sa raspunda noilor realitati juridice astfel cum acestea rezulta din schimbarile economice si sociale intervenite in contemporaneitate)

Bunele moravuri

Bunele moravuri desemneaza totalitatea regulilor de conduita care s-au conturat in constiinta societatii si a caror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienta si practica indelungata ( cutuma).

Sanctiunile incalcarii ordinii publice si a bunelor moravuri

Toate contractele sau clauzele contractuale prin care s-ar incalca aceste limite generale ale libertatii de a contracta nu porduc efecte. De exemplu, incalcarea ordinii publice, atrage de regula, nulitatea absoluta si cea a bunelor moravuri nulitatea absoluta. (evident ca sunt si exceptii insa asta e regula).