Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Cap 1. Consideratii generale privind raspunderea civila cu privire speciala asupra raspunderii delictuale (extracontractuale)

Def. Raspunderea juridica este definita ca fiind complexul de drepturi si obligatii conexe, care- potrivit legii- se naste ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrangerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si al indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept.

Def. Raspunderea civila este acel raport juridic de obligatii in care o persoana, numita raspunzatoare, este indatorata sa repare prejudiciul injust suferit de catre o alta persoana.

Prejudiciul poate fi cauzat printr-o fapta ilicita a omului sau, in ipotezele prevazute de lege, de un fapt juridic care nu consta intr-o conduita umana, cum ar fi prejudiciul cauzat de un lucru sau de un animal, de ruina edificiului, de un accident nuclear, de un defect al unui produs etc. Raspunderea civila este, in principiu, o raspundere exclusiv reparatorie.

Caracteristicile raspunderii civile in textele vechiului cod

Raspunderea civila, in vechiul cod, se caracteriza prin trei cuvinte:

  • Universalism
  • Individualism
  • Moralism

Universalismul presupunea ca orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat sa il repare

Individualismul raspunderii civile inseamna ca orice persoana raspunde individual pentru prejudiciul cauzat.

Moralismul raspunderii civile se reflecta prin aceea ca in centrul sau se afla culpa sau greseala autorului faptei prejudiciabile sau a persoanei raspunzatoare.

Raspunderea civila si raspunderea penala

Din comparatia acestor doua tipuri de raspunderi putem gasi unele caracteristici ale raspunderii civile:

  1. Raspunderea civila este un principiu general cu o sfera larga de aplicare
  2. Intinderea raspunderi civile reparatorii se stabileste in functie de valoarea prejudiciului cauzat, independent de regula de forma si gradul vinovatiei. Totodata, trebuie amintit ca raspunderea civila poate fi si obiectiva, in ipostazele mentionate si in noul cod civil: anume raspunderea pentru fapta altuia, pentru prepusi etc.
  3. Raspunderea civila este in principiu patrimoniala, constand in obligatia de a repara prejudiciul suferit de victima.
  4. Capacitatea persoanelor fizice de a raspunde se dobandeste de la varsa de 14 ani, in materie delictuala, ori 18 ani, in materie contractuala cuunele exceptii
  5. Actiunea in raspunderea civila este la dispozitia persoanei care a suferit prejudiciul cauzat injust

Cumulul raspunderii civile cu raspunderea penala

Cele doua feluri de raspudnere juridica pot fi cumulate antrenandu-se deopotriva, simultan sau succesiv, raspudnerea penala si raspunderea civila. Datorita scopului lor diferit, angajarea uneia nu exclude si angajarea celeilalte. Cumulul are loc numia in acele ipoteze in care fapta ilicita civila este, in acelasi timp, si infractiune.

In situatia in care printr-o fapta ilicita care este infractiune se cauzeaza un prejudiciu, persoana pagubita are dreptul de a alege intre doua posibilitati pentru a obtine condamnarea persoanei raspunzatoare la reparatie. In prima situatie, actiunea in repararea prejudiciului poate fi alaturata actiunii penale, pentru a fi solutionata de catre instanta penala. Intr-o astfel de ipoteza se spune ca victima se constituie parte civila in procesul penal.

Victima infractiunii are insa posibilitatea, in acelasi scop, de a introduce o actiune civila, separata de cea penala, la o instanta civila pentru a fi solutionata dupa regulile procesului civil. Precizam insa ca daca victima s-a constituit parte civila in procesul penal, de regula, ea nu mai are dreptul de a promova ulterior o actiune separata cu acelasi obiect la instanta civila.

Daca victima a optat pentru actiunea directa si separata promovata la instanta civila, inainte de rezolvarea cauzei penale printr-o hotarare definitiva si irevocabila, practic se ridica mai multe probleme care se solutioneaza dupa urmatoarele reguli:

  1. Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva si irevocabila a cauzei penale
  2. Hotararea instantei penale are autoritate de lucru judecat pentru instanta civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si vinovatia acesteia. Este de subliniat ca numai hotararea definitiva si irevocabila a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile.
  3. Prescriptia dreptului la actiunea in raspundere civila si presciptia raspunderii penale sunt reglementate diferit. Art. 1394 CC dispune cu claritate ca in toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penala unei prescriptii mai lungi decat cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii penale se aplica si dreptului la actiunea in raspunderea civila.

Structura raspunderii civile in textele noului cod civil

Reglementare: noul cod civil reglementeaza principial raspunderea civila in cartea a V-a despre obligatii, titlul 2, izvoarele obligatiilor fiindu-I consacrat capitolul al IV-lea intitulat evocator raspunderea civila, structurat in sase sectiuni.

Prin modul de organizare a acestor texte legale, nu prea diferit fata de vechiul cod civil, se poate usor constata ca redactorii lor au inteles sa mentina, prin formulari exprese, distinctia dintre raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala.

Def. raspunderea civila delictuala este obligatia prevzuta de lege in sarcina unei persoane, numita raspunzatoare, de a repara prejudiciul injust suferit de o alta persoana, careia i-au fost incalcate drepturile sauinteresele sale legitime, in afara unei legaturi contractuale. Acesta definitie rezulta din textele art. 1349.

Def. raspunderea civila contractuala este obligatia debitorului contractual de a repara prejudciul cauzat creditorului prin fapta sa, constand in neexecutarea ilicita lato sensu a prestatiei sau prestatiilor datorate in temeiul contractului incheiat cu creditorul sau. Aceasta definitie rezulta din textele art. 1350.

Prin neexecutarea lato sesnu a prestatiei sau prestatiilor datorate contractual se intelege executarea cu intarziere, executarea necorespunzatoare ori neexecutarea propriu-zisa totala sau partiala.

Teorii cu privire la situatia juridica a celor doua branse ale raspunderii civile

Existenta asemanarilor dintre cele doua modalitati de raspundere civila este motivul pentru care doctrina de specialitate a purtat si mai poarta discutii controversate in legatura cu situatia lor juridica si mai ales in ceea ce priveste autonomia raspunderii contractuale in raport cu cea delictuala. Astfel, la inceputul controverselor au fost expuse si argumentate doua teorii, opuse una celeilalte: teoria dualitatii si teoria unicitatii ca la sfarsit sa apara o teorie intermediara, eclectica.

  1. Teoria dualitatii raspunderii civile.

Sustinatorii acestei teorii au considerat ca intre cele doua raspunderi civile exista deosebiri fundamentale, de esenta si ireductibile. Principala deosebire se afla in originea lor diferita: daca originea raspunderii delictuale se afla direct din lege, originea raspunderii contractale se gaseste in contract.

  1. Teoria unitatii raspunderii civile

Potrivit acestei teorii, intre cele doua ipostaze ale raspunderii civile nu exista deosebiri de esenta care sa fie ireductibile. In acesta conceptie integratoare, raspunderea civila este intotdeauna si fara exceptie delictuala.

  1. Teoria intermediara sau eclectica

Conform teoriei intermediare, exista o singura raspundere civila, privita ca institutie a dreptului privat, inauntrul careia se disting doua branse, raspunderea delictuala si raspunderea contractuala.

Conceptia adoptata de doctrina juridica si jurisprudenta din tara noastra este cea a teoriei intermediare, in mare majoritate. Regimul juridic al raspunderii delictuale este regimul de drept comun, pana cand regimul juridic al raspunderii contractuale este special, adica cu caracter derogator.

Fundamentele raspunderii civile

Inventarierea constructiilor doctrinare cu referire la fundamentele raspunderii civile duce la incadrarea acestora in trei grupari de teorii:

  • Teoria raspunderii subiective
  • Teoriile obiective
  • Teoriile mixte
  1. Teoria subiectiva

In aceasta conceptie, raspunderea civila se considera ca este o sanctiune specifica dreptului civil, cu caracter reparator, care poate fi aplicata numai daca se intemeiaza pe culpa sau greseala autorului faptei prejudiciabile sau a persoane raspunzatoare.

  1. Teoriile obiective

Conceptia raspunderii obiective apare in diferite variante si propunea fundamentarea ei pe alte temeiuri decat culpa si vinovatia. Numai ca, desi pentru inlaturarea culpei au fost invocate multe si convingatoare argumente, incercarile de a gasi un nou fundament pentru raspunderea civila de natura obiectiva nu au fus niciodata la o solutie care sa fie unanim acceptata pe plan teoretic si validata de jurisprudenta.

Dintre teorii amintim:Teoria riscului care a avut cea mai larga audienta. Forularea teoriei riscului a pornit de la afirmarea caracterului periculos al unor fapte cauzatoare de prejudiciu. Fundamentul raspunderii se afla in ideea de risc, care a primit doua intelesuri: - riscul profit- in aceasta teorie se arata ca este normal si moral ca cel care           profita de o anumita activitate sa suporte in schimb sarcina repararii pagubelor care sunt consecintele acelei activitati.

-riscul de autoritate- O alta varianta a teoriei riscului care presupune ca acolo unde autoritatea se afla si riscul de a fi obligati la repararea prejudiciilor cauzate prin activitatea celor asupra carora se exercita acea autoritate

  1. c) teoriile mixte

care presupun cum era de asteptat diferite ipostaze ale celoralalte doua teorii.

 

In unele ipostaze speciale se vorbeste tot mai mult azi de raspunderea civila preventiva. Principiul precautiunii este atitudinea pe care trebuie sa o adopte orice persoana care ia o hotarare cu privire la o activitate despre care se poate presupune in mod rezonabil ca ar comporta un pericol grav pentru sanatatea generatiilor actuale si viitoare sau pentru mediu.

Fundamentele raspunderii civile in dreptul roman

Noul cod civil se pare ca rezolva problema fundamentelor raspunderii civile in linii generale, in acord cu solutiile statuate in doctrina si validate de practica judiciara. Culpa sau vinovatia isi pastreaza pozitia sa de fundament, cu valoare de principiu al raspunderii civile. In toate cazurile in care raspunderea se face pentru altul, raspunderea civila este fundamentata in opinia autorului, pe ideea de garantie obiectiva, care are ca suport riscul de activitate ori, dupa caz, riscul de autoritatel la acesta se poate adauga si ideea de echitate.

In ce priveste raspunderea contractuala, aceasta se intemeiaza de regula pe vinovatia sau culpa debitorului, care este prezumata relativ de lege.

Raspunderea civila delictuala

Tabloul general al reglementarilor aplicabile raspunderii civile delictuale este, dupa cum se poate observa, alcatuit din doua categorii de dispozitii legale:

  • Unele care se afla in textele noului cod civil, dintre care multe au caracter general
  • Altele care isi au sediul in legislatia dezvoltatoare care au un caracter special si derogator de la regimul juridic comun

Def. prin delict civil se intelege orice fapta umana ilicita, care este savarsita, de regula cu vinovatie si care produce un prejudiciu injust altei persoane prin incalcarea drepturilor si intereselor sale, cu exceptia situatiei in care acea fapta consta in neexecutarea ilicita lato sensu a unui contract.

Felurile raspunderii delictuale si clasificarea lor

Daca examinam intregul tablou legislativ in aceasta materie se constata ca exista mai mult ipoteze sau cazuri de raspundere civila delictuala. Ele alcatuiesc ceea ce putem numi sistemul raspunderii delictuale si pot fi clasificate in functie de mia multe criterii, dintre care retinem:

  1. Clasificarea dupa sediul legal al reglementarilor
  2. Clasificarea dupa fundamentul lor

In functie de primul criteriu, ipotezele de raspundere delictuala sunt de doua feluri:

  1. reglementate de noul cod civil.

Noul cod civil reglementeaza trei ipoteze de raspundere civila delictuala:

  • Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita proprie. Este regula potrivit careia obligatia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie se nsta direct si nemijlocit in sarcina autorului acestei fapte.
  • Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Codul civil roman reglementeaza doua cazuri de raspundere pentru prejudiciul prin fapta altuia, si anume raspunderea persoanelor care au obligatia de supraveghere a unui minor sau a unui interzis judecatoresc si raspudnerea comitentului pentru prejudiciul prepusului.
  • Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina edificiului. Codul civil roman reglementeaza trei ipoteze si anume, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale care se afla in paza omului, raspunderea pazitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui si raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina acelui edificiu.
  1. Ipteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate de legislatia dezvoltatoare.

In functie de criteriul fundamentului sau, raspunderea civila este tot de doua feluri

  1. Raspunderea civila delictuala subiectiva.

In sistemul noului cod civil, raspunderea delictuala se fundamenteaza in principiu pe ideea de vinovatie. Textul reglementeaza raspudnerea oricarei persoane pentru propria fapta ilicita si prejudiciabila;aceasta este regula generala si fireasca cu valoare de principiu.

  1. Raspunderea civila delictuala obiectiva

Este raspunderea civila delictuala care exista si se angajeaza fara vinovatia dovedita sau prezumata a persoanei raspunzatoare.

Cap 2. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Conditii generale ale raspunderii delictuale.

Reglementare: Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie a unei persoane este reglementata in art. 1349 si Art. 1357-1371 CC.

Conditii generale ale raspunderii civile.

Articolele citate mai sus instituie in acelasi timp si implicit, principiul general al raspunderii pentreu prejudiciile cauzate printr-o fapta umana ilicita. In acest sens, este suficient sa retinem ca Art. 1357. CC dispune:

 “cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentreu cea mai usoara culpa.” De asemenea Art. 1349 alin 1, 2 , prevede in sinteza ca cel care avand discernamant, incalca indatorirea de a respecta legea sau obiceiul locului si de a nu aduce atingere prin conduita sa drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

Din analiza textelor legale reproduse mai sus si a celor redate in sinteza se ajunge la constatarea ca angajarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mia mult, a intregii raspunderi delictuale presupune existenta cumulata a patru conditii sau elemente constitutive:

  • Prejudiciul
  • Fapta ilicita
  • Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
  • Vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile

Doua dintre aceste elemente sunt intotdeauna obligatorii pentru toate situatiile in care este vorba de angajarea raspunderii civile reparatorii: acestea sunt prejudiciul si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita a omului sau alt fapt juriic si acel prejudiciu suferit injust de persoana careia legea ii da dreptul la reparatie.

Proba conditiilor raspunderii civile delictuale.

Victima prejudiciata care il cheama in judecata pe autorul faptei prejudiciabile sau upa caz pe persoana raspunzatoare fiind reclamant in proces, conform principiului actori incubit probatio (reclamantului ii incuba sarcina probei) pentru admiterea actunii sale, este tinuta sa faca dovada celor patru conditii ale raspunderii delictuale. Dovada acestor conditii se poate face prin orice mijloc de proba reglementat de lege.

Prejudiciul

Notiunea de prejudiciu. Clasificarea prejudiciilor.

Def. Prin prejudiciu intelegem rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau morala, consecinte ale incalcarii sau vatamarii drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul este nu numai conditiea raspunderii reparatorii, ci si masura ei, in sensul ca ea se angajeaza doar in limita prejudiciului injust cauzat. Literatura de specialitate a sustinut si sustine fara rezerve ca prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile, fiind o conditie esentiala si necesara a acesteia de sine statatoare.

Clasificare

Prejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificari in functe de varii criterii. Doua dintre aceste clasificari le consideram mai importante:

  • Potrivit clasificarii traditionale, prejudiciile sunt de doua feluri: patrimoniale si nepatrimoniale
  • Potrivit clasificarii moderne, prejudiciile sunt de trei feluri: patrimoniale, corporale, morale.

Clasificarea clasica:

  1. Prejudiciile patrimoniale

Prejudiciile patrimoniale sunt consecinte daunatoare care au valoare economica, putand fi evaluate pecuniar.

  1. Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale.

Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale sunt consecintele daunatoare suferite de catre o persoana, consecinte care nu au valoare economica, si prin urmare nu pot fi evaluate pecuniar, ele constau intotdeauna in dureri fizice si dureri psihice ale victimei si sunt urmarea in principiu a incalcarii drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umana, in tripla sa dimensiune: personalitatea fizica, personalitatea morala si personalitatea sociala. Exista in aceasta categorie prejudiciu estetic si prejudiciu afectiv.

Clasificarea moderna

  1. Prejudiciile patrimoniale ( aceleasi ca cele de mai sus)
  2. Prejudicii corporale

Sunt prejudiciile cauzate cauzate prin incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei persoane cum sunt: dreptul la viata, dreptul la sanatate dreptul la integritate corporala.

  1. Prejudicii morale sau daune morale pure

Ele constau in dureri psihice cauzate prin atingerile aduse personalitatii afective ori personalitatii sociale a unei persoane cum sunt: moartea unei rude apropiate, atentatele la onoarea, demnitatea cinstea victimei etc.

Aceasta clasificare din urma a fost adoptata si de codul civil.

In doctrina exista si alte importante clasificari ale prejudiciilor dintre care retinem:

  1. Prejudicii previzibile si imprevizibile
  2. Prejudicii individuale, colective si de masa

Prejudiciile de masa sunt prejudiciile cauzate unui numar mare de victime si rezulta de obicei din cataclisme, acte teroriste etc.

  1. Prejudcii instantanee si prejudicii succesive

Prejudiciile succesive constau in acele consecinte daunatoare care produc continuu sau intr-o perioada indelungata de timp, cum sunt : o boala cronica, o infirmitate permanenta.

Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabil

Pop sustine ca pentru a fi reparabil, in principiu orice prejudiciu este obligatoriu sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • Sa fie cert
  • Direct
  • Personal
  • Sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim

Certitudinea sau caracterul cert al prejudiciului

Un prejudiciu este cert atunci cand existenta lui este sigura, neindoielnica si totodata poate fi stabilita intinderea sa in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale si prejudiciile viitoare si sigure. Prin prejudiciu actual se intelege acela care s-a produs in totalitate pana la momentul in care victima cere repararea lui. Prejudiciile viitoare si sigure sunt acele prejudicii care, desi inca nu s-au produs, este sigur ca se vor produce , putand fi stabilita intinderea sau valoarea lor, pe baza de elemente indestulatoare.

Prejudiciile viitoare si eventuale a caror producere in viitor este nesigura sunt lipsite de caracter cert. ele obliga la reparare numai dupa ce s-au produs sau este sigur ca se vor produce.

Codul civil, in contextul reglementarii intinderii reparatiei, in Art. 1385 prevede expres posibilitatea de a se acorda o reparatie si pentru un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse de a obtine un avantaj ori dupa caz de a evita o paguba daca pierderea in cauza a fost deteriminata de o fapta ilicita.

Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse sa aiba caracter cert si reparabil trebuie indeplinite urmatoarele conditii: sansa sa fie reala si serioasa, pierderea sansei sa fie consecinta directa a faptei ilicite sau a altei imprejurari pentru care se angajeaza raspunderea delictualal la stabilirea reparatiei sa se tine cont in mod obligatoriu de marja de incertitudine sau de faptul “alea” care afecteaza posibilitatea realizarii sansei de castig sau evitarii riscului de pierdere.

In ceea ce priveste reparatia, ea va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului sau dupa caz a evitarii pagubei tinand seama de imprejurari si de situatia concreta a victimei.

Caracterul direct al prejudiciului

Pentru a fi direct prejudiciul supune necesitatea existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si acel prejudiciu injust cauzat victimei; asadar el priveste un element obiectiv raportul de cauzalitate iar nu unul subiectiv. In schimb prejudiciul este indirect in cazul in care itnre fapta ilicita si acel prejudiciu nu exista niciun raport de cauzalitate.

Prin prejudiciu direct intelegem prejudiciul cauzat printr-o legatura cauzala directa si nemijlocita, cat si printr-o legatura cauzala indirecta mediata. Repararea prejudiciilor cauzate victimelor directe, immediate, nemijlocite nu necesita abordari speciale. In schimb repararea prejudiciilor cauzate tertelor persoane, adica victimelor indirecte sau prin ricoseu este o problema care a fost si este amplu analizata. Aceste prejudicii se numesc prin ricoseu sau reflectare. Prejudiciul prin ricoseu este in principiu autonom fata de prejudiciul cauzat victimei immediate. De aceea reparatia acordata victimei indirecte se stabileste numai in functie de intinderea si gravitatea prejudiciului prin ricoseu.

Caracterul personal al prejudiciului

Prin caracterul personal al prejudiciului intelegem ca doar persoana care a suferit un prejudicu injust cauzat are dreptul de a pretinde repararea lui.

Def. prejudiciile colective sunt acele prejudicii care sunt cauzate mai multor persoane de catre unul si acelasi eveniment.

Prejudiciile colective care prin numarul mare de victime sunt de o amploare exceptionala se numesc prejudicii in masa; ele pot fi rezultatul unui accident tehnologic major, unui accident nuclear etc.

In mod obisnuit in cazul prejudiciilor colective, fiecare membru al acelei colectivitati sau al grupului respectiv poate sa ceara repararea prejudiciului pe care l-a suferit, in schimb el nu are dreptul de a pretinde repararea prejudiciului cauzat intregii colectivitati.

Prejudiciul sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim

Asa cum rezulta din definitia prejudiciului, pentru ca existenta lui sa dea nastere raportului juridic de raspundere civila, este necesar ca el sa fie urmarea incalcarii sau atingerii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim al victimei. Aceasta conitie generala trebuie sa fie prezenta indferent ca prejudiciul este patrimonial sau moral. Majoritatea autorilor au apreciat ca atingerea unui simplu interes rezultat dintr-o situatie de fapt da dreptul la repararea prejudiciului cauzat daca sunt intrunite doua conditii:

  • Situatia de fapt sa fi avut caracter de stabilitate
  • Sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral

Fapta ilicita

Def. Prin fapta ilicita intelegem actiunea sau inactiunea contrara legii care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi :

  • Fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala constand intr-o conduita ori manifestare umana exteriorizata
  • Fapta este mijlocul prin care se obiectiveaza un element psihic, subiectiv, vointa omului care a ales o anumita conduita
  • Fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate

In primul rand, fapta este ilicita in cazul in care conduita in cauza este contrara legii in sensul larg al cuvantului. De asemenea, o fapta are caracter ilicit si in ipoteza in care este potrivnica bunelor moravuri.

Faptele ilicite se pot obiectiva in actiuni sau inactiuni contrare legii sau bunelor moravuri. De asemenea abuzul de drept este o fapta ilicita civila. Pentru a ramane in sfera licitului, drepturile civile trebuie exercitate in limitele prevazute de lege sau a celor care decurg din bunele moravuri si cu buna credinta.

Exercitarea drepturilor prin depasirea limitelor lor juridice ori cu rea credinta, contrar ordinii publice si exigentelor care rezulta din continutul bunelor moravuri constituie o conduita ilicita sau un abuz de drept.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei

Def. Sunt anumite imprejurari in prezenta carora, desi fapta umana savarsita cauzeaza un prejudiciu altei persoane, raspunderea civila nu se angajeaza, caracterul ilicit al faptei respective fiind inlaturat

Aceste imprejurari sunt:

  • Legitima aparare
  • Starea de necesitate
  • Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
  • Consimtamantul victimei

Legitima aparare

Textul Art. 1360 nu defineste legitima aparare , insa Art. 19, al 2 din noul cod penal prevede: Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.

Din analiza acestui text, se impun urmatoarele conditii pentru legitima aparare:

  • Sa existe un atac material, imediat, direct si injust
  • Atacul in sensul de actiune umana, sa creeze un periocul pentru persoana celui atacat, a altuia, a drepturilor acestora ori pentru un interes general
  • Sa existe proportionalitate intre aparare si gravitatea atacului

Starea de necesitate

Starea de necesitate este definita legal in Art. 20 alin 2 din noul cod penal ca fiind o cauza care inlatura infractiunea adica inlatura caracterul penal al unei fapte savarsita in anumite imprejurari.

Pentru existenta starii de necesitate sunt prevazute urmatoarele conditii:  

  • Sa existe un pericol iminent
  • Acest pericol sa ameninte viata integritatea corporala ori sanatatea proprie a faptuitorului ori a altuia sau un bun important al sau sau al altei persoane ori un interes general
  • Pericolul sa nu poate fi inlaturat in al mod
  • Sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala de catre persoana care urmareste sa salveze acele valori
  • Urmarile faptei sa nu fie vadit mai grave decat daca pericolul nu era inlaturat

Fapta prejudiciabila este o fapta ilicita, din care se poate naste un raport juridic de obligati dar numai daca sunt intrunite conditiile imbogatiirii fara justa cauza. Raportul obligational se naste intre imbogatit, adica intre cel care a actionat in stare de necesitate pentru a se apara pe sine ori bunuri proprii sau dupa caz intre terta persoana in interesul careia a savarsit fapta pagubitoare si insarict, care este persoana prejudiciata in aceste imprejurari.

 

Savarsirea faptei prejudiciabile in indeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege sau in executarea unui ordin al superiorului

Trebuie facuta o distinctie intre cele doua situatii prevazuta de aceasta cauza de inlaturare a ilicitului. Atunci cand fapta prejudiciabila este savarsita in indeplinirea unei obligatii impuse sau unei activitati permisa de lege, ea va avea caracter ilicit doar atunci cand persoanei in cauza i se poate retine si dovedi o culpa proprie in conduita sa

In schimb, in ipoteza in care fapta prejudiciabila a fost savarsita in executarea ordinului dat de superior, ea va fi ilicita doar in ipoteza in care acel ordin a avut un caracter vadit ilegal sau abuziv ori modul sau de executare a avut un caracter ilicit si a fost savarsit cu vinovatie.

Savarsirea faptei prejudiciabile in exercitarea normala si legala a unui drept subiectiv

Aceasta imprejurare care inlatura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile este reglementata in Art. 1353 CC printre cauzele exoneratoare de raspundere civila care prevede: “ cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv”

Consimtamantul victimei

Fapta prejudiciabila este lipsita de caracer ilicit atunci cand victima a consimtit , in prealabil printr-o conventie sau printr-un act unilateral, la savarsirea unei fapte, stiind ca exista riscul sa i se cauzeze un prejudiciu. Un asemenea consimtamant in realitate, constituie o clauza de neraspunere pentru prejudiciul care a fost cauzat.

In ceea ce priveste prima categorie de prejudicii, Art. 1355 CC prevede clar si ferm ca sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei. In schimb alin 1 al aceluiasi articol se dispune prohibitiv ca nu se poate exclude sau limita prin conventii sau acte unilaterale raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din culpa grava. Referitor la cea de a doua categorie de prejudicii, Art. 1355 alin 3 prevede ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.

Raportul de cauzalitate

Pentru existenta si angajarea raspunderii civile este necesar ca intre faptul prejudiciabil si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate

La fel ca prejudiciul, raportul de cauzalitate este o conditie necesara si generala a raspunderii civile, fara a deosebi intre raspnderea delictuala si contractuala si indiferent ca este subiectiva sau obiectiva. Raportul de cauzalitate este o conditie materiala sau obiectiva a raspunderii civile care nu se confunda cu vinovatia. Fara raport de cauzalitate nu exista raspundere civila. Notiunea de prejudiciu direct nu se confunda cu notiunea de prejudiciu cauzat in mod direct.

In concluzie, raspudnerea nu poate fi angajata in cazul in care intre fapta ilicita si prejudiciul suferit de victima nu exista un raport de cauzalitate direct sau indirect.

Pentru stabilirea raportului de cauzalitate in toate situatiile in care producerea prejudiciului este precedata sau insotita de mia multe fapte si imprejurari, au fost elaborate mai multe teorii:

Teoria sau sistemul echivalentei conditiilor sau al conditiilor sine qua non

Conform teoriei echivalentei conditiilor, in cazul in care nu se poate determina cu precizie faptul cauzal, rationaentul este simplu: toate faptele si imprejurarile care au fost indispensabile pentru producerea prejudiciului trebuie retinute ca fiind cauze ale acestuia, cu valoare cauzala egala adica sunt echivalente.

Teoria sau sistemul cauzei adecvate

Conform acestei teorii, dintre conditiile necesare sau sine qua non sunt considerate cauze numai acele fapte sau imprejurari anterioare care in mor normal obisnuit potrivit experientei umane au capacitatea obiectiva de a produce un rezultat de genul celui care s-a produs. Asadar trebuie inlaturate din campul cauzal acele fapte necesare care numai accidental determina sau pot determina producerea unui asemenea rezultat.

Teoria sau sistemul cauzei proxime

In acesta conceptie, se considera drept cauza a prejudiciului numai fenomenul, fapta sau imprejurarea imediat anterioara in timpul producerii acestuia, apreciindu-se ca in lipsa ei, char daca ar fi existat celelalte imprejurari, prejudiciul nu s-ar fi produs.

Teoria sau sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii

Constructia acestui sistem este rezultatul unei sinteze selective a tuturor celorlalte. In fundamentarea lui se porneste de la ideea justa potrivit careia in stabilirea raportului cauzal trebuie avut in vedere ca fenomenul cauza nu actioneaza singur, izolat ci in ambianta unor conditii externe. Intre cauza principala si conditii este o unitate indivizibila, raportul de cauzalitate cuprinzand nu numai faptele care constituie cauza necesara si directa, ci si conditiile cauzele, fapte care au facut posibila actiunea cauza sau i-au asigurat ori agravat efectele daunatoare. Asa se explica in planul dreptulu civil, antrenarea raspunderii instigatorilor, complicilor, favorizatorilor si tainuitorilor. Practica judiciara din tara noastra este favorabila cu unele exceptii acestui sistem.

Cauzele care exclud existenta raportului de cauzalitate

Reglementare: Sub titlul “Cauze exoneroatare de raspundere” in CC se reglementeaza printre altele: forta majora si cazul fortuit, fapta victimei si fapta tertului. Daca prejudiciul este cauzat exclusiv de o asemenea imprejurare sau dupa caz fapta, este exclusa existenta raportului de cauzalitate intre fapta paratului oricat de ilicita ar fi si prejudiciul suferit de victia pe cale de consecinta lipsind raportul de cauzalitate, conditie obiectiva necesara pentru angajarea ei, existenta raspunderi civile este exclusa.

Forta majora

Este reglementata si definita in Art. 1351 CC alaturi de cazul fortuit. Astfel in primul alineat al acestui articol se dispune :” Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea civila este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit. “

Def. Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.

Pentru ca un eveniment sau o anuita imprejurare sa poate fi calificata forta majora este necesar sa indeplineasca in mod cumulativ trei conditii: sa fie externa, imprevizibila, absolut si inevitabila.

  1. Exterioritatea

Forta majora a fost si continua sa fie o imprejurare care isi are originea sau etioligia in afara celui care in aparenta ar fi chemat sa raspunda precum si campului sau de activitate. S-a statuat ca forta majora consta intr-o imprejurare externa fara vreo legatura cu lucrul care a produs prejudiciul sau cu insusirile sale.

  1. Imprevizibilitatea

Se refera deopotriva la producerea imprejurarii respective si la efectele sau consecintele sale. Se admite ca imprevizibilul se deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate, adica dupa cum un eveniment are un caracter extraordinar, producand-se extrem de rar, sau dimpotriva are un caracter normal, in sensul ca se produce cu o anumita regulalitate. In concluzie, am putea spuen ca pentru a fi in prezenta fortei majhore este suficient ca imprevizibilitatea evenimentului sa fie normala; aceasta inseamna ca nu este necesar sa fie vorba de o imprevizibilitate absoluta, extraordinare sau de exceptie.

  1. Absoluta invincibilitate si inevitabilitate

Un eveniment constituie forta majora numai daca este invincibil sau irezistibil si inevitabil.

 

Efectul principal al fortei majore este excluderea in totul sau in parte a raspunderii civile. Acestea in functie de faptul daca forta majora este singura cauza a prejudiciului sau, dimpotriva, prejudiciului a fost cauzat de forta majora impreuna sau in concurs cu alte fapte sau imprejurari.

 

Cazul fortuit

Noul cod civil defineste cazul fortuit in Art. 1531 alin 3 ca fiind un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.

Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de doua feluri:

  1. Imprejurari interne care isi au orginiea in capul de activitate a celui care este sau ar fi chemat sa raspunda fiind intriseci lucrurilor si animalelor acestuia cum sunt : viciile ascunse ale lucrului, defetele de fabricatie etc.
  2. Imprejurari de origine externa neimputabile persoanei chemata sa raspunda care nu au caracter extraordinar si nu puteau fi prevazute de catre un tip uman mediu si nici prevenite ori evitate decat de omul cel mai capabil de o diligenta si prudenta maxima. Ex. Ploile torentiale, cutremurele, inundatiile.

Cazul fortuit la fel ca forta majora in principiu exclude existenta si angajarea raspunderii civile. Totusi, distinctia dintre cazul fortuit si forta majora prezinta importanta mai ales in spatiul raspunderii delictuale. Acesta pentru ca sunt situatii exceptia cand numai forta majora exclude raspunderea delictuala.

Fapta victimei si fapta unei terte persoane

Art. 1352 prevede : Def. fapta victimei insesi si fapta terutlui inlatura raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile in care potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere.

Asadar , raspunderea civila a paratului este exclusa total sau partial, dupa cum fapta victimei sau fapta unui tert a fost cauza exclusiva a producerii prejudiciului sau dupa caz alaturi de aceasta fapta la originea prejudiciului se afla si alte imprejurari. Inlaturarea raspunderii este determinata de absenta in tot sau in parte a raportului de cauzalitate dintre fapta paratului si prejudiciul suferit de reclamant. Pentru a fi cauze care inlatura angajarea raspunderii civile , fapta victimei si fapta unui tert trebuie sa indeplineasca in principiu, conditiile fortei majore sau ale cazului fortuit.

Vinovatia autorului faptei ilicite

Reglementare: textele art. 1357-1358 CC instituie principiul raspunderii intemeiate pe existenta vinovatiei autorului unei fapte ilicite si cauzatoare de prejudiciu.Astfel Art. 1357 alin 1 CC prevede ca obligatia de reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie. Mai mult decat atat, alineatul 2 al aceluiasi articol precizeaza ca autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa. Asadar, obligatia de reparare exista atat in cazul vinovatiei intentionate cat si a celei neintentionate.

Domeniul ei de aplicare este prin excelenta raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicita proprie, cand conditia vinovatiei trebuie sa fie dovedita de catre victima care pretinde sa-I fie reparata paguba ce i-a fost cauzata.

Termenul de vinovatie a autorului faptei ilicite si prejudiciabile este utilizat pentru a desemna de acum inainte conditia subiectiva a raspunderii civile.

Def. Vinovatia e definita ca fiind atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si prejudiciabile fata de fapta respectiva si fata de urmarile acestei fapte. Exista doi factori, componenti ai vinovatiei, factorul intelectiv si un proces volitiv. Aceste doua elemente ale vinovatiei, intelectiv si volitiv, se afla intr-o stransa unitate. Constiinta este si trebuie sa fie premisa vointei. Vointa condusa de constiinta mobilizeaza si dinamizeaza energiile necesare pentru punerea in executare a hotararii.

Formele vinovatiei

CC defineste cele doua forme de vinovatie: intentia si culpa, de asemenea este definita si culpa grava.

Sunt discutate cele doua forme ale intentiei (directa si indirecta sau dol direct si dol indirect…stim de la penal def) si apoi culpa cu prevedere si culpa fara prevedere.

Distinctia intre formele vinovatiei, in dreptul nostru civil, de regula nu prezinta interes practic, deoarece raspunderea civila reparatorie, are ca finaltiate nu atat condamnarea faptuitorului, ci repararea integrala a prejudiciului inust cauzat victimei. Asadar o persoana care a cauzat un prejudiciu altuia este obligata sa-l repare in intregime, indiferent daca a actionat cu intentie sau fara intentie, din culpa. Cuantumul reparatiei depinde de intingerea prejudiciului si nu de forma vinovatiei. Totusi, uneori, distinctia dintre formele vinovatiei prezinta importanta. Astfel in cazul in care pentru un prejudiciu raspund in solidar doua sau mia multe persoana , in raporturile dintre ele sarcina reparatiei se imparte proportioal in functie de contributia fiecaruia la cauzarea prejudiciului ori, daca aceasta nu poate fi stabilita, proportional cu intentia sau gravitatea culpei fiecareia.

Gradele culpei

Noul cod civil defineste culpa grava in felul urmator: atunci can autorul a actionat cu o neglijenta si imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese. Astfel, se intelege ca culpa grava este o culpa care presupune ca si cea mai neglijenta persoana cu un mini de diligenta tot ar fi prevazut rezultatul faptei.

Stabilirea culpei. Criterii.

Problema stabilirii vinovatiei este simpla sau dimpotriva dificila in functie de forma pe care o imbraca. In cazul intentiei directe sau indirecte, nu se ridica de regula mari dificultati. Cu totul diferit se pune problema stabilirii vinovatiei neintentionale adica a culpei constand in imprudenta sau neglijenta. Art. 1358 CC contine o dispozitie care prevede criteriile particulare de apreciere a culpei. Textul acestui articol, consacra solutia intermediara potrivit caruia culpa se apreciaza dupa criteriul obiectiv, tinandu-se seama si de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul straine de persoana autorului faptei si daca este cazul de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exerctiul activitatii sale.

Capacitatea delictuala

Lipsa discernamantului atrage dupa sine lipsa vinovatiei subiective. Capacitatea delictuala nu se confunda cu capacitatea de exercitiu a persoanei fizice. Prima se refera la raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin savarsirea de fapte ilicite extracontractuale care produc asemenea consecinte. Problema lipsei capacitatii delictuale se pune in legatura cu minorii sub 14 ani si cu persoanele aflate sub interdictie judecatoreasca. Astfel, Art. 1366 din CC dispune ca minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat daca nu se dovedeste discernamantul sau la data savarsirii faptei. Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudciul cauzat, in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei.

Subliniem ca lipsa de discernamant sau de capacitatea delictuala trebuie sa existe la momentul savarsirii faptei.

Obligatia subsidiara a persoanei lipsite de discernamant de a plati o indemnizatie victimei prejudiciate prin fapta sa ilicita.

Astfel , Art. 1372 din CC instituie raspunderea persoanei care are obligatia de supraveghere a unui minor sau interzis judecatores pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta ilicita savarsita de cel aflat sub acea supraveghere. Art. 1368 dispune ca lipsa discernamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victia ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care avea potrivit legii, indatorirea de a il supraveghea. Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantu echitabil tinandu-se seama de starea patrimoniala a partilor.

Specificul raspunderii civile a persoanei juridice

Raspunderea delictuala poate fi la fel ca in cazul persoanelor fizice, pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicita proprie, pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale altor persoane ori pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale sau ruina edificiului.

Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie este reglementate in Art. 1357 – 1371.

Dispozitiile care presupun conditii speciale pentru raspunderea persoanei juridice suna in felul urmator:

Faptele ilicite sau licite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate

Faptele ilicite atrag si raspunderea persoanala si solidara a celor care le-au savarsit atat fata de persoana juridica cat si fata de terti. De asemenea in ce priveste raspunderea persoanelor juridice de drept public se precizeaza ca daca prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, in acelasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.

Raspunderea persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale organelor sale de conducere si administrare este o raspundere pentru fapta proprie.

Def. Persoana juridica poate fi conceputa si definita ca fiind o entitate juridica creata potrivit legii de o persoana sau de mai multe persoane fizice sau juridice cu statut de subiect de drept autonom, care participa in nume propriu la viata juridica fiind titulara de drepturi si obligatii proprii si avand o raspundere juridica proprie, distincta de persoanele care au constituit-o sau o alcatuiesc.

Faptele ilicite si prejudiciabile savarsite de organele de conducere si administrare ale persoanelor juridice in legatura cu functiile incredintate sunt faptele ilicite ale insasi persoanei juridice.

Conditii

Angajarea acestei raspunderi poate avea loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii. In primul rand trebuie sa fie prezente si dovedite trei dintre conditiile generale: prejudiciul, fapta ilicita si raportul de cauzalitate.Fapta ilicita se caracterizeaza prin aceea ca este savarsita de persoana sau persoanele care au calitatea de organe de conducere sau administrare ale persoanei juridice, cum ar fi autorizarea sau ordonarea desfasurarii unei activitati ilicite sau periculoase prin care se aduce atingere securitatii persoanelor. Cele trei conditii trebuie probate de victima.

Pe langa conditiile generale in cazul raspunderii p.j. mai este ncesara si o conditie speciala: fapta ilicita trebuie sa fi fost savarsita de organele de conducere sau adminstrare in legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor care le-au fost incredintate.

Raspunderea proprie a persoanelor care alcatuiesc organul persoanei juridice sau au individual aceasta calitate.

Victima va putea chema in judecata fie numai persoana juridica, fie doar persoanele in cauza sau pe toate acestea pentru a raspunde solidar in conformitate cu Art. 1382 unsde se dispune. Cand persoana juridica obligata la reparare plateste victimei despagubiri, ea are dreptul sa se intoarca cu o actiune in regres impotriva persoanelor care au savarsit fapta in calitate de organ de conducere sau de administrare.

Cap III. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

Reglementarile privind raspunderea delictuala pentru prejuiciile cauzate prin fapta altuia in textul noului cod civil

In capitolul consacat in principal raspudnerii civile delictuale, raspudnerea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia isi are sediul intr-o sectiune separata. Examinarea acestor texte permite usor sa se constate ca sunt reglementate doar doua cazuri sau ipoteze in care o persoana poate fi obligata sa raspunde pentru un prejudiciu cauzat unei terte persoane prin fata ilicita a altuia sau altora. Astfel in Art. 1372 este instituit un principiu general de raspundere pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta unui minor sau a unei persoane aflate sub interdictie judecatoreasca, raspudnere ce se angajeaza in sarcina aceluia care in temeiul legii, al unui contract, sau al unei hotarari judecatoresti are obligatia sa-l supravegheze pe autorul faptei prejudiciabile. Al doilea caz este reglementat in Art. 1373 si consta in raspudnrea comitentilor pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite ale prepusilor.

Raspunderea persoanelor pentru faptele minorilor sau ale interzisilor judecatoresti

Reglementare: Acest caz de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia este reglementat cu valoare de principiu in Art. 1372.

Raspunderea se angajeaza conform Codul pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copiilor minori, cat si prin faptele ilicite ale persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca, indiferent de varsta. Asadar, in ce il priveste pe autorul faptei ilicite si prejudiciabile, acesta trebuie ca la data savarsirii faptei sa fi fost minor adica sa aiba varsta sub 18 ani ori sa fie o persoana aflata sub interdictie. Aceasta raspudnere nu exista in cazul in care autorul faptei este o persoana ajora lipsita de discernamant care insa nu este pusa sub interdictie pentru alinatie sau debilitate mintala.

Determinarea persoanelor chemate de lege sa raspunda.

Din analiza aceluiasi art. Rezulta ca raspunderea pe care o analizam se angajeaza in sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice care au obligatia prevazuta de lege, stabilita intr-un contract sau printr-o hot. Jud. De a supraveghea pe minor sau dupa caz persoana pusa sub interdictie care a savarsit fapta ilicita prin care s-a cauzat unei terte persoane un prejudiciu injust.

In ce ne priveste, obligatia legala de supraveghere a minorilor, ea este prevazuta in primul rand si inainte de toate in sarcina parintilor , CC prevazand expres ca : parintii au dreptul si indatorirea de supraveghere a copilului minor.

Obligatia legala in discutie incumba fara deosevire parintilor firesti si dupa caz parintilor adoptatori. Aceasi obligatie revine si tutorelui minorului asupra caruia trec, in principiu drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana minorului si bunurile sale, sub controlul instantei de tutele si eventual al consiliului de familie. Alte persoane carora le revine obligatia de supraveghere sunt: tuturii interzisilor, cadrele didatice din invatamantul preuniversitar. Etc.

Conditiile existentei raspunderii

Conditiile sunt de doua feluri: generale si speciale. Astfel este necesar sa fie prezente cumulativ trei dintre conditiile generale ale raspunderii civile:

  • Prejudiciul injust cauzat unei terte persoane
  • Fapta ilicita a minorului sau dupa caz a interzisului
  • Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu

Vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile nu este o conditie necesara pentru existenta si angajarea acestei raspunderi.

Conditii speciale ale acestei raspunderi

Alaturi de conditiile cu valoare generala, raspunderea in discutie se poate angaja numai daca sunt prezente si doua conditii speciale:

  • Minoritatea sau dupa caz statutul juridic de persoana pusa sub interdictie al autorului faptei ilicite si prejudiciabile
  • Existenta obligatiei de supraveghere a autorului faptei ilicite si prejudiciabile in sarcina persoanei raspunzatoare obligatiei nascute direct din lege dintr-un contract ori stabilita prin hotarare judecatoareasca

Minoritatea sau statutul de interzis

Acesta conditie trebuie sa fie prezenta in momentul in care autorul prejudiciului a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila. In ceea ce priveste minoritatea, legea nu face deosebire intre minorul care a implinit varsta de 14 ani, can este prezumat de lege ca nu are discernamant in plan delictual, si minorul intre 14-18 ani, care dimpotriva este prezumat ca are discernamant.

Fapta ilicita si prejudiciabila sa fie savarsita de catre minor sau de interzis dupa momentul nasterii obligatiei de supraveghere in sarcina persoanei raspunzatoare

Intelesul termenului de supraveghere este in opinia autorului asemanator celui de paza, folosit in operatia de determinare a lucrurilor care cauzeaza prejudicii pentru care este prevazuta obligatia de reparere in sarcina celui care exercita paza juridica a acestora. Asadar , este vorba de obligatia de ingrijire, indrumare si control legata de starea fizica si mentala a persoanei supravegheate si de riscul pe care o astfel de stare il genereaza pentru terti de a fi prejudiciati prin faptele acelei persoane.

Fundamentul raspunderii

In opinia lui Pop este vorba de o raspundere obiectiva. Astfel, ne aflam in prezenta unei raspunderi delictuale de plin drept, fara vinovatie, obiectiva care nu poate fi inlaturata decat prin dovada unei cauze straine: forta majora, cazul fortuit, fapta victimei sau fapta unei terte persoane. Fundamentul sau obiectiv credem ca trebuie cautat si aflat in ideea garantiei obiective care are ca suport riscul de autoritate ce incumba persoanei raspunzatoare, pe care il presupune si determina existenta si indeplinirea obligatiei de supraveghere a minorilor si interzisilor judecatoresti, persoane care datorita starii lor fizice si psihice sau mentale trebuie sa fie supravegheate, ceea ce inseamna indrumare, corijare si control. Raspunderea este si directa, victima putand sa se indrepte direct impotriva persoanei raspunzatoare pentru a obtine reparatia, fara ca promovarea actiunii sa fie conditionata de chemarea in judecata inainte sau simultan si a autorulu prejudiciului, chiar daca are discernamant.

Regresul persoanei raspunzatoarea care a reparat prejudiciul cauzat victimei

Fiind intrunite conditiile raspunderii pe temeiul Art. 1372 CC victima va putea cere condamnarea persoanei raspunzatoare la reparatie. Daca faptuitorul este un minor si obligatia de supraveghere in momentul in care a savarsit fapta prejudiciabila apartine ambilor parinti deopotriva, ei sunt in solidar obligati fata de vitima la repararea prejudiciului.

Atunci cand persoana raspunzatoare a reparat prejudicul cauzat, in anumite conditii ea are dreptul de regres impotriva infaptuitorului. Astfel, Art. 1384 CC dispune: cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul cu excpetia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat.

Aplicand textul reprodus la ipoteza de raspundere delictuala pe care am pus-o in discutie rezulta ca persoana raspunzatoare care a reparat in totul sau in parte prejudiciul cauzat victimei are actiune in regres impotriva minorului sau interzisului judecatoresc, autor al faptei prejudiciabile, doar atunci cand sunt intrunite toate conditiile ca acesta sa raspunda pentru fapta proprie. Mai precis exprimat, trebuia sa existe vinovata dovedita a autorului faptei prejudiciabile.

Raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele ilicite delictuale ale prepusului

Reglementare: Conform articolului 1373 : Comitentul este obligat sa repare prejudicul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate. Este comitent cel care in virtutuea unui contract sau in temeiul legii exercita directia supravegherea ori controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in teresul sau sau al altuia. Comitentul nu raspunde daca dovedesta ca victima cunostea, sau dupa imprejurari, putea sa cunoasca la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate.

Conditii de angajare a raspunderii

Angajarea raspunderii delictuale a comitentului necesita dovada existentei cumulate a unor conditii, unele de drept comun si altele speciale, specifice doar acestei raspunderi.

Conditiile de drept comun sunt cele generale ale raspunderii civile pe care le-am analizat atunci cand am pus in discutie raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie. Pentru angajarea raspunderii comitentului, de la intrarea in vigoare a noului cod civil, este necesar sa fie intrunite doar trei dintre conditiile de drept comun, care sunt in totalitate si fare deosebire conditii obiective:

  • Prejudiciul victimei
  • Fapta ilicita a prepusului
  • Raportul de cauzalitate existent intre fapta ilicita a prepusului si prejudicul injust suferit de victima

Raspunderea comitentului este principala si autonoma in raport cu eventuala raspundere delictuala proprie a prepusului. Autorul s-a alaturat opiniei acelor autori care sustin ca raspudnerea comitentului este principala si autonoma in raport cu raspunderea proprie a prepusului pentru fapta sa, fara ca intre ele sa existe dependenta unilaterala si independenta. Ambele obligatii, atat a comitentului cat si a prepusului, in eventualitatea in care s-a nascut si exista sunt deopotriva principale si independente si nicidecum una principala ( a prepusului) si cealalata accesorie ( a comitentului).

Victima va fi tinuta sa dovedeasca vinovatia prepusului atunci cand il cheama in judecata pe el singur. De asemenea va avea aceasta sarcina si in ipoteza in care ii cheama in judecata, deopotriva si prin aceeasi actiune in justitie, atat pe presupus, cat si pe comitent, spre a raspunde in solidar pentru prejudiciul in cauza.

Conditiile speciale ale raspunderii comitentului.

Din economia textului Art. 1373 rezulta ca pentru angajarea raspunderii comitentului sunt necesare doua conditii speciale care se grefeaza pe conditiile de drept comun si anume:

  • raportul de prepusenie dintre autorul faptei ilicite si prejudiciabile si persoana chemata sa raspunda in calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei;
  • fapta ilicita cauzatoare de prejudicu sa fie savarsita de catre prepus in legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ce i-au fost incredintate de comitent.

Existenta raportului de prepusenie

Reperele definitiei raportului de prepusenie se afla in Art. 1373 CC un este definit comitentul ca fiind cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia. Pentru a fi in prezenta raportului de prepusenie nu este insa necesar contactul direct, nemijlocit si permanent al comitentului cu prepusul sau; dreptul comitentului de a da ordine de a supraveghea si controla pre prepusi nu presupune si exercitarea sa in fapt. Raportul de prepusenie este un raport juridic; in principiu el se naste numai cu consimtamantul ambelor parti in sensul de vointa declarata a comitentului si respectiv prepusului. In sfarsit este necesar sa se retina ca prepusul este intotdeauna o persoana fizica pana cand coitentul poate fi dupa caz p. j. de drept privat sau public sau p.f.

Fapta ilicita savarsita de prepus sa aiba legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate

Conditia este prevazuta tot de Art. 1373 CC in urmatoarea formulare: comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate. Comitentul va raspunde in primul rand si intotdeauna cand prepusul a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila actionanad in interesul comitentului sau la ordinul sau in interesul altuia, in limitele stricte ale atributiilor care alcatuiesc continutul functiei sale, cu respectarea instructiunilor si dispozitiilor pe care i le-a dar comitentul. De asemenea comitentul a raspunde si pentru prejudiciul cauzat de prepus atunci cand a actionat prin deviere de la functia sa prin depasirea limitelor sale si chiar prin exercitiul abuziv al acesteia cu conditia ca fapta savarsita sa fie in legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate sau cel putin sa existe aparenta ca prepusul a actionat in momentul savarsirii faptei prejudiciabile in legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor respective.

Victima va beneficia de angajarea raspunderii comitentului in cazul in care acesta nu va putea fovedi ca ea a vut sau date fiind imprejurarile , putea sa aiba cunostinta ca prepusul a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila fara nicio legatura cu atributiile si scopul functiilor incredintate.

Fundamentul raspunderi comitentului

Doctrinarii romani care au examinat in lucrarile lor reglementarile Art. 1373 CC cu privire la raspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat tertilor de prepusii sai opiniaza in unanimitate ca aceasta este o raspudnere obiectiva care are ca fundament die ideea de garantie, asociata cu riscul de activitate si ideea de echitate, fie asumarii de catre comitent a riscurilor introduse in societate prin activitatea prepusilor sai pe care o organizeaza si o conduce.

In raporturile victima comitent, vinovatia prepusului este si ramane indiferenta; ea are relevanta exclusiv in raporturile dintre victima si prepus, cand victima ii cere prepusului sau si prepusului repararea prejudiciului, precum si in raporturile dintre comitent si prepus, fiind o conditie de admitere a actiunii in regres a comitentului impotriva prepusului.

Raspunderea comitentului este deci obiectiva iar raspudnerea prepusului este subiectiva fiind fundamentata pe vinovatia sa persoanala dovedita in conditiile raspunderii petnru fapta proprie.

Corelatia dintre raspunderea civila delictuala a diferitelor persoane pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

Reglementare: Noul cod civil ne ofera solutii legislative care constituie repre pentru o cat mai clara si corecta corelatie intre diferitee cazuri si situatii de raspudnere pentru prejudiciile cauzate prin fapta altei persoane. Art. 1374 intitulat “corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane” sunt formulate cateva reguli sintetice care se pot aplica in cazurile in care o asmenea corelatie se impune a fi facuta in mod necesar.

Corelatia raspunderii parintilor cu raspudnerea altor persoane care au obligatia de a supraveghea pe minor

Art 1374 prevede: “parintii nu raspund daca fac dovaa ca sunt indeplinite cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.” Raspunderea parintilor este generala; ea se angajeaza cu excluderea in intregime a raspunderii altor persoane. In schimb parintii nu vor raspunde atunci cand vor prova ca in momentul in care copilul lor minor a savarsit fapta in cauza, obligatia de supraveghere a acestuia apartinea in temeiul legii al unui contract sau al unei hotarari a instantei competente altei persoane. La fel ca parintele sau parintii, tutorele urmeaza sa raspunda pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copilului minor savarsite cat timp se afla sub tutela sa.

Corelatia raspunderii comitentului cu raspunderea altor persoane in cazul in care prepusul sau este un minor

Corelatia trebuie rezolvata numai in cazul in care prepusul care a savarsit fapta prejudiciabila este un minor. Art. 1374 dispune cu claritate: “ nicio alta persoana in afara comitentului nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu taote acestea, in cazul in care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.”

Cap IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, de animale si de ruina edificiului

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

Reglementare

Noul cod civil consacra expres explicit si cuprinzator raspudnerea generala cu valoare de principiu pentru prejudiciile cauzate de lucrurile ce le avem sub paza . Reglementarile isi au sediul in Art. 1376 coroborat cu preved. Art. 1377 si 1379 1380. Astfel principiul raspunderii pentru lucruri este prevazut in Art. 1376 unde se dispune : “ Oricine este obligat sa repare independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.”

Domeniul de aplicare

Din formularea Art. 1376 rezulta ca pentru a duce la antrenarea raspunderii , “lucrul” trebuie sa indeplineasca o singura conditie, aceea de a se fi aflat in momentul cauzarii prejudiciului, “sub paza” persoanei chemata de lege sa raspunda. Textul nu face nicio distinctie intre diferitele categorii de lucruri care pot cauza prejudicii. Ca atare, in principiu, trebuie sa admitem ca raspunderea poate interveni pentru prejudiciul cauzat de orice lucru, indiferent de natura sa.

Determinarea persoanei raspunzatoare. Notiunea de baza a lucrului

Textul art. 1377 defineste notiunea de paza a lucrurlui astfel: “ In intelesul Art. 1375 si 1376 are paza animalului sau a lucrului proprietarul cau cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu.”

Temeiul pazei juridice nu consta in exclusivicitate in dreptul de control si supraveghere, adica nu este intotdeauna o autoritate de drept. Acest temei este mai larg. Textul Art. 1377 precizeaza ca paza juridica poate consta si in exercitarea in fapt in mod independent a controlului si supravegherii asupra lucrului sau animalului.

Paza juridica si paza materiala a lcurului

Paza juridica se deosebeste de paza materiala asupra unui lucru. Paza juridica este puterea de directie, control si supraveghere pe care o persoana o exercita in drept sau in fapt, in mod independent, asupra lucrului de care se serveste direct sau indirect in interes propriu. Prin paza materiala intelegem tot o putere de directie, control si supraveghere pe care o persoana o exercita asupra unui lucru, sub autoritatea pazitorului juriic si in interesul acestuia. Pazitorul material nu raspunde niciodata; el poate sa raspunda numai pentru fapta proprie. Obligatia de reparare a prejudiciului cauzat de lucru revine numia pazitorului sau juridic.

Sfera persoanelor care au calitatea de pazitori juridici al lucrurilor

In priul rand, asa cum prevede Art. 1377 aceasta calitate o are proprietarul lucrului, care poate exercita plenar toate atributele proprietatii- posesia, folosinta si dispozitia- independent de orice puteri ale altei persoane. In favoarea si sarcina proprietarului opereaza o prezumtie relativa de pazitor juridic al lucrului aflat in proprietatea sa. Prezumtia in cauza poate fi inlaturata atunci cand proprietarul dovedeste ca lucrul sau, in momentul cand a cauzat prejudiciul, se afla in paza juridica legitima sau nelegitima, de drept sau de fapt, a unei alte persoane. Daca proprietarul inlatura prezumtia de pazitor juridic al lucrului, acesata va opera, atunci cand este cazul , in sarcina titularilor celorlalte drepturi reale, cum sunt: uzufructuarul, uzurarul, fiduciarul, creditorul gajist, creditorul retentor etc.

Transmiterea si scrindarea pazei juridice

Proprietarul, titularul unui alt drept real sau posesorul poate transmite paza juridica asupra lucrului, atunci cand legea nu intezice, unei alte persoane, prin acte juridice aica prin contracte cu titlu oneros sau gratuit. Asemenea acte juridice sunt: inchirierea, comodatul, depozitul etc. Asadar, paza juridica a lucrului se transmite detentorului precar- chirias, comodor depozitar etc.- in toate acele situatii cand el dobandeste dreptul personal de a exercita, in mod independent directia, supravegherea si controlul lucrului.

Problema caltiatii de pazitor juridic a persoanelor lipsite de discernamant

Autorul e de parere ca se angajeaza raspunderea persoanelor lipsite de discernamant!! (ciudat!) (Musai de citit din carte pentru a intelege, pag 500)

Persoanele indreptatite sa invoce raspunderea prev de Art. 1376

Raspunderea pe temeiul Art. 1376 din CC poate fi invocata in principiu de orice persoana care a suferit un prejudiciu injust cauzat de un lucru aflat in paza juridica a altei persoane. Acestea pot promova o actiun in raspndere impotriva pazitorului juridic al acelui lucru. Actiunea poate fi promovata de regula si de succesorii in drepturi ai victimei, daca se solicita repararea unui prejudiciu patrimonial suferit de victima imediata.

Probleme speciale se ridica in urmatoarele cazuri:

Raspunderea in cazul coliziunii de vehicule

Din capul locului retinem ca atunci cand prin coliziunea de doua sau mai multe vehicule aflate in paza juridica a unor persoane diferite se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se va angaja raspunderea prevazuta de Art. 1376. Sarcina repararii tuturor prejudiciilor suferite de pazitorii juridici ai vehiculelor ii va reveni numai celui a carui fapta intruneste fata de ceilalti conditiile fortei majore, deoarece a fost imprevizibila si absolut inevitabila si irezistibila.

Raspunderea civila in situatia cand intre victima si pazitorul juridic al lucrului a existat un contract privind folosirea acelui lucru in executarea contractului

Raspunderea civila in aceasta situatie va fi una contractuala.

Raspunderea civila in cazul prejudiciilor produse de un lucru beneficiarului unui serviciu gratuit si benevol prestat de catre pazitorul juridic al lucrului in cauza

S-a apreciat ca victima, beneficiara a transportului gratuit, va putea obtine repararea prejudiciului de catre pazitorul juridic al vehiculului numai in conditiile si temeiul normelor juridice aplicabile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; astfel in acest scop , va trebui sa faca prova celor patru conditii generale ale raspnderii civile delictuale, inclusiv a vinovatiei pazitorului juridic.

Raspunderea civila in ipoteza in care victima a folosit clandestin lucrul altuia care i-a cauzat un prejudiciu

Intr-o atare situatie, pazitorul juridic al bunului nu va raspunde, deoarece victima a folosit lucrul altuia in mod abuziv.

Fundamentul raspunderii

Art. 1376 CC dispune expres ca obligatia de reparare a prejudiciului in sarcina celui care are paza lucrului este independent de orice culpa, adica de orice vinovatie. Se consacra astfel legislativ raspunderea obiectiva. Apreciem ca raspunderea in discutie se fundamenteaza pe ideea sau obligatia de garantie in sarcina pazitorului juridic cu privire la comportamentul lucrului, care este ca suport riscul de activitate. Raspunderea pazitorului juridic al lucrului este exclusa numai daca se face dovada inexistentei raportului de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu suferit de reclamant; proba se face prin dovaa ca, dimpotriva, prejudiciul este cauzat exclusiv de un caz de forta majora, de fapta victimei sau fapta unei terte persoane.

Conditiile si efectele raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Pentru existenta si angajarea raspunderii prevazute de Art. 1376 trebuie sa fie prezente cumulativ trei conditii, doua generale si una speciala. Conditiile generale sunt un prejudiciu si raportul de cauzalitate. Conditia speciala consta in faptul ca lucrul care a cauzat prejudiciul este necesar sa se afla in paza juridica a unei persoane. Calitatea de pazitor juridic, conditie speciala a acestei raspunderi, nu trebuie sa fie dovedita de victima. Pana la proba contrara, aceasta calitate se prezua ca apartine proprietarului acelui lucru, titularului unui alt drept real sau posesorului.

Daca sunt intrunite conditiile enuntate mai sus, victima are dreptul de a pretinde repararea prejudicului de catre pazitorul juridic al lucrului; intre cele doua persoane se naste un raport unilateral de obligatii civile, in care victima este numai creditor iar pazitorul juridic al lucrului este exclusiv debitor.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Reglementare

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este consacrata intr-o reglementare proprie, expresa si neindoielnica cuprinsa in Art. 1375 CC unde se prevede: “ proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cazat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa”.

Persoanele care sunt chemate de lege sa raspunda

La fel ca in cazul raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine intotdeauna, conform Art. 1375 coroborat cu Art. 1377 CC persoanei care are paza juridica a animalului in momentul cauzarii prejudiciului.

Fundamentarea raspunderii

Raspudnerea pentru prejudiciile cauzate de animale este obiectiva, fara vinovatie, fiind fundamentata pe obligatia de garantie a asa zisului comportament al animalului care are ca suport riscul de activitate introdus in societate prin aproprierea si folosirea de animale. Este si ea prin excelenta, o raspundere pentru caz fortuit.

Conditiile raspunderii

Victima prejudiciata trebuie sa faca dovada a doua conditii: existenta prejudiciului si a raportului de cauzalitate. La aceste doua conditii se mai adauga si aceea ca animalul sa se afla in paza juridica a unui persoane.

Efectele raspunderii

Efectele acestei raspunderi sunt identice cu efectele raspunderii pentru lucruri. Cel care a suferit prejudiciul are dreptul sa ceara in baza Art. 1375 CC repararea lui de la pazitorul juridic al animalului.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Reglementare

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului este reglementate expres in Art. 1378 CC care dispune: “ proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca acestea au fost cauzate de lipsa intretinerii sau de un viciu de constructie.

Prin edificiu se intelege orice constructie realizata de om prin ansamblarea trainica a unor materiale care , prin incorporarea lor in sau la sol ori la alta constructie, devine in mod durabil, un imobil in natura sa.

Persoana raspunzatoare

Art 1378 prevede ca pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiilor raspunde exclusiv persoana care are calitatea de proprietar al edificiului.

Pentru obligarea proprietarului sa raspunda pe temeiul Art. 1378 CC trebuie intrunite urmatoarele conditii: existenta prejudiciului si a raportului de cauzalitate. Mai este de retinut ca pentru angajarea acestei raspunderi, ruina edificiului trebuie sa fie involuntara si sa aiba drept cauza lipsa de intretinere sau un viciu de constructie, inclusiv un viciu al terenului pe care sau in care este amplasat durabil.

Fundamentul raspunderii este cel obiectiv, pe obligatia de garantie ca o sarcina a proprietatii. Inlaturarea raspunderii poate avea loc numai daca proprietarul edificiului dovedeste ca ruina se datoreaza unei cauze straine precum forta majora, fapta victimei sau a unui tert. Ea nu poate fi inlaturata prin simpla dovada a cazului fortuit.

Cap V. Ipoteze speciale de raspundere civila delictuala reglementate in alte acte normative decat codul civil

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele ilicite ale autoritatilor publice

Reglementare: Constitutia Romaniei in art. 52 si legea 554/2004

Natura juridica a raspunderii

E evident ca Pop argumenteaza, in mod contrar fata de Chiriac, ca natura acestei raspunderi este una civila delictuala, insa speciala. Zau ca nu ne-am fi astept la asa ceva… Cu toate astea e bine de retinut ca in cea mai mare parte ii aplicabila teoria de la administrativ.

Pop argumenteaza in felul urmator teza lui:

Nu poate fi negat faptul ca aceasta ipoteza de raspudnere reparatorie prezinta unele particularitati. Ceea ce este insa esential consta in faptul ca ea se antreneaza in prezenta acelorasi conditii generale ale raspunderii delictuale prevazute in Art. 1357 din CC. Astfel pentru nasterea obligatiei de reparare si in cazul de fata trebuie sa fie intrunite trei dintre conditiile raspunderii civile, toate facand parte din categoria conditiilor obiective: existenta unui prejudiciu cert, existenta unei fapte ilicite si existenta raportului de cauzalitate. In ce priveste vinovatia, ea nu este o conditie necesara pentru admiterea actiunii in repararea prejudiciului introdusa de catre cel prejudiciat impotriva autoritatii publice.

Particularitatile raspunderii civile delictuale reglementate de legea 554/2004

Am constatat faptul ca legea nr 554/2004 reglementeaza o ipoteza de raspundere civila delictuala, care se aseamana cu raspunderea pentru fapta ilicita proprie. (raspundere civila cand una din parti e statul…e absurd dar…nah..fie Pop e dumnezeu in materie si Boila adepta…asa ca pe principiul crede si nu cerceta, tocim si nu gandim).

Dintre particularitati amintim:

  • se poate raspunde pentru incalcarea unui interes legitim incalcat atat privat cat si public
  • fapta ilicita poate fi atat o actiune cat si inactiune
  • atunci cand este chemata in judecata numai autoritatea publica vinovatia sau culpa dovedita nu este necesara. Atunci can este chemata in judecata pentru despagubiri si persoana care a contribuit la elaborarea emiterea sau incheierea actului , ori, dupa caz, se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea in cauza, reclamantul va fi tinut sa dovedeasca vinovatia acelei persoane; asadar fiind prezente taote conditiile raspnderii civile delictuale pentru fapta proprie, inclusiv vinovatia sa dovedita, persoana in cauza, indiferent ca este sau nu este functionar public, va putea fi obligata solidar cu atoritatea publica parata la plata de despagubiri.

Fundamentul acestei raspunderi este de natura obiectiva si consta in obligatia de garantie instituita de lege in sarcina autoritatilor publice cu privire la legalitatea actelor pe care le emit si activitatii pe care o desfasoara in slujba cetatenilor si care ca suport asumarea riscurilor pentru eventuala activitate abuziva, defectoasa cauzatoare de prejudicii pentru persoanele fizice si persoanele juridice.

Efectele raspunderii. Daca sunt intrunite conditiile raspunderii reglementate de legea 554/2004 persoana prejudiciata poate pretinde repararea prejudiciului exclusiv de la autoritatea publica parata ori in acelasi timp de la acesata si de la persoana vinovata. Raspunderea autoritatii publice este principala, directa si autonoma in raport cu raspudnerea personala a celui in cauza.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Reglementare: Art. 52 din Constitutia Romaniei, prevede: “Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspudnerea statului este stabilita in conditiile legi si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta.” Textul constitutional este dezvoltat in legea nr 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

Din examinarea tuturor reglementarilor in materie, rezulta ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare in raport cu victima prejudiciata revine intotdeauna si fara exceptie statului. Victima erorii judiciare nu are actiune in repararea prejudiciului impotriva magistratului ori impotriva altei persoane careia i-ar fi putea fi imputabila savarsirea erorii judiciare sau dupa caz, fapta care a provocat eroarea judiciare in cauza.

Caracteristicile raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare

Trebuie facuta distinctia clara intre raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale si cele cauzate in alte procese decat cele penale. Trasaturi comune:

  • raspudnerea fata de victima prejudiciata se angajeaza mereu in sarcina statului
  • raspudnerea patrimoniala a statului este in toate cazurile in opinia noastra o raspundere civila delictuala. Este insa de retinut ca cei mai de seama autori din doctrina dreptului administrativ sustin ca raspudnerea patrimoniala a statului pentru erori judiciare este o raspudnere administrativa, de drept public ( de ce nu ma mir)
  • dupa fundamentul sau raspunderea civila delictuala speciala a statului este obiectiva fara vinovatie
  • in cazul in care statul a reparat prejudiciul suferit de victima erorii judiciare el are actiune in regres impotriva aceluia care cu rea credinta sau din grava neglijenta a provocat sau savarsit acea eroare judiciara.

 

Specificul raspunderii civile a statului in cazul erorilor judiciare savarsite in procesele penale

  1. art 504 CPP prevede cu titlu de exemple situatiile in care exista o eroare judiciare. Este vorba in primul rand de acea ipoteza in care o persoana condamnata definitiv a fost dupa rejudecarea cauzei penale, achitata tot printr-o hotarare ramasa definitiva pronuntata ca urmare a exercitarii cailor extraordinare de atac. De asemenea constituie eroare judiciara privarea de libertate sau restrangerea libertatii in mod nelegal in cursul procesului penal. Tot astfel este eroare judiciara si privarea de libertate a unei persoane dupa ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.
  2. Reparatia pe care statul este obligat s-o acorde victimei consta in plata unei sume de bani
  3. Termenul de prescriptie a actiunii in reparatie este de 18 luni

Particularitati ale raspunderii civile a statului in cazul erorilor judiciare produse in alte procese decat cele penale

  1. Exista eroare judiciara in alte procese decat cele penale atunci cand o hot. Judecatoreasca definitiva si irevocabila este gresita in fond si ulterior este desfiintata prin promovarea si admiterea unei cai extraordinare de atac.
  2. Legea 303/2004 limiteaza dreptul la reparatie al persoanei vatamate printr-o asemenea eroare judiciara doar la prejudiciile materiale.
  3. Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in repararea prejudiciului material suferit de persoana vatamata este de un an

Raspunderea civila subsidiara a magistratilor

Raspunderea patrimoniala a judecatorilor si procurorilor pentru erorile judiciare care le sunt imputabile este subsidiara si in raport cu statul. Termenul de prescriptie a actiunii separate si subsidiare a statului in despagubiri impotriva magistratilor in conditiile aratate este de un an. Actinea in regres se introduce impotriva oricarei persoane care cu rea crednta sau grava neglijenta a provocat situatia care a generat dauna

Raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de defectele produselor

Reglementare: Directiva europeana nr 95/2001 este transpusa in legislatia noastra interna prin legea 245 privind securitatea generala a produselor. Legea 296/2004 privind codul consumului, care este pusa de acord cu reglementarile europene privind protectia consumatorilor.

Din economia tuturor reglementarilor in domeniu rezulta ca incalcarea obligatiei de securitate a produselor si serviciilor vazuta ca o obligatie legala de rezultat, consta in punerea pe piata de produse si prestarea de servicii care nu sunt sigure si care pot pune in pericol integritatea fizica, sanatatea si viata consumatorilor, precum si bunurile lor. In cazul nerespectarii acestei obligatii se va angaja raspunderea persoanelor prevazute de lege pentru prejudiciile cauzate consumatorilor de produsele cu defecte, nesigure si de serviciile necorespunzatoare.

Trasaturi

Raspunderea civila a producatorilor pentru prejudiciile cauzate consumatorilor de defectele produselor prezinta cateva trasaturi proprii, dintre care retinem urmatoarele:

  1. Raspunderea prodcatorilor este obiectiva
  2. Dispozitiile aplicabile acestei raspunderi transced distinctia dintre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala
  3. Reglementarile in materie nu se substituie dreptului comun
  4. Regimul juridic al acestei raspunderi este stabilit prin norme imperative de ordine publica de la care nu se poate deroga

Domeniul de aplicare a raspunderii

Persoana care raspunde prejudicul cauzat de defectul produsului sau este producatorul. Prin producator se intelege:

  • Fabricantul
  • Orice persoana care se prezinta ca producator
  • Orice persoana care importa produsul scu scopul de a il distribui
  • Daca producatorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor al produsului respectiv va fi tratat ca producator

Persoanele prejudiciate care au dreptul la reparatie in conditiile acestei raspunderi sunt consumatorii. Prin consumatori se inteleg persoanelecare au dobandit produsul cu defecte printr-un contract incheiat cu producatorul precum si orice alta persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de produsul cu defecte, nefiind parte in acel contract.

Produsele pentru care se angajeaza raspunderea sunt orice bun mobil, chiar daca acesta este incorporat intr-un alt bun mobil, sau imobil; prin produs se intelege si energia electrica. Nu sunt incluse imobilele.

Conditiile raspunderii

Conform Art. 6 din legea 240/2004 pentru angajarea raspunderii persoana prejudiciata, parte contractanta sau tert, trebuie sa faca dovada existentei a trei conditii obiective sau materiale:

  • Prejudiciul
  • Depfetul prodului pus in circulatie

Defectul produsului este conditia centrala a angajarii raspunderii in cazul de fata. Defectul produsului inseamna orice deficienta a acestuia, indiferent ca este vorba de un viciu de fabricatie o greseala de conceptie ori pus si simplu de faptul ca produsul nu ofera siguranta la care persoana este indreptatita sa astepte.

  • Raportul de cauzaltiate

Fundamentul raspunderii este unul obiectiv

Efectele raspunderii

Raspunderea prodcatorului este integrala si reparatia va trebui sa acopere prejuiciile actuale si viitoare certe cauzate de defectul produsului pe care la-a pus in circulatie. Dreptul la promovarea actiunii in raspundere apartine victimei prejudiciate si se prescrie in 3 ani.

Cauze care inlatura raspunderea

  • Nu producatorul este cel care a pus produsul in circulatie
  • Defectul care a generat prejudicul nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie
  • Prousul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat
  • Defectul se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de autoritatile publice
  • Nivelul cunostiintelor stiintifice de la data producerii nu a permis depistarea defectului
  • Defectul se datoreaza nerespectarii conditiilor de folosire

 

Raspunderea pentru prejudiciile sau daunele ecologice

Reglementare : in spatiul uniunii europene, sub aspect juridic, protectia mediului se realizeaza prin recunoasterea a trei drepturi fundamentale:

  • Accesul la informatia de mediu
  • Accesul la justitie in materie
  • Dreptul publicului la participare la adoptarea deciziilor privind mediul

Constitutia Romaniei revizuita in anul 2003, in Art. 35, printre drepturile fundamentale consacra expres si explicit dreptul la un ediu sanatos in urmatoarea formulare: “ Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic. Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator.

In prezent acest domeniu este reglementat prin ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari prin legea nr 265/2006. Aceasta ordonanta prevede in Art. 95 urmatoarele: Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, fiind independent de culpa; in cazul plurarilitatii autorilor raspunderea este solidara. In mod exceptional, raspunderea poate fi subiectiva pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor specifice. Prevenirea si repararea prejudiciului aus mediului se realizaeaza conform procedurilor prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor specifice.

Dauna ecologica, lato sensu, adica in acceptiunea cea mia larga a terenului consta in atingerile aduse factorilor naturali ceea ce inseamna deteriorarea mediului natural si deopotriva sanatatii, vietii si bunurilor oamenilor provocate de poluanti , activitati daunatoare, dezastre sau acceidente ecologice.

Daunele prin ricoseu sunt atingerile care afecteaza sanatatea integritatea corporala, viata si bunurile oamenilor consecinte ale deteriorarii mediului natural. Dauna ecologica pura sau de stricto senso e cea care afecteaza mediul.

Ambele categorii de daune, pure si prin ricoseu sunt si trebuie sa faca obiectul repararii.

Persoanele raspunzatoare si persoanele care pot cere prevenirea ori repararea prejudiciilor asupra mediului. OU nr 195/2005 instituie principiul conform caruia poluatorul plateste. Raspunderea in acest domeniu este atat reparatorie cat si preventiva. Orice persoana fizica sau persoana juridica poate avea calitatea de poluator. Statul recunoaste oricarei persoane, in virtutea dreptului la un mediu sanatos, printre altele, posibilitatea de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului autoritatilor competente in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu.

 

Repararea prejudiciului asupra mediului este de trei feluri:

  • Repararea primara
  • Repararea complementara
  • Repararea compensatorie

Prejudiciile sau daunele cauzate persoanelor fizice si persoanelor juridice de drept privat care sunt consecinte ale prejudiciului asupra mediului se repara dupa regulile din dreptul comun.

Aceasta raspundere preventiva si reparatorie are o natura juridica mixta de drept administrativ si de drept civil, fiind distincta si diferita de ambele forme. Este o raspundere de dreptul mediului.

Raspunderea civila pentru daunele nucleare

Reglementare

Legea nr 703/2001 privind raspunderea civila pentru daune nucleare, OUG nr 195/2005 privind protectia mediului

Caracteristici:

  1. Raspunderea se angajeaza numai pentru daunele nucleare rezultate din activitatile de utilizare a energiei nucleare in scopuri pasnice
  2. Daunele nucleare a caror reparare este ceruta trebuie sa se probeze ca au fost cauzate de un accident nuclear
  3. Raspunderea se angajeaza exclusiv in sarcina operatorului instalatiei nucleare
  4. In ceea ce priveste fundamentul, raspunderea este de natura obiectiva
  5. Exonerarea de raspundere a operatorului intervine numai daca face dovada ca dauna nucleara este rezultatul direct al unor acte de conflict armat, razboi civil, insurectie sau ostilitate.
  6. Raspunderea operatorului este limitata la cel mult echivalentul in lei a 300 milioane DST. (unitate de masura a fondului monetar international)
  7. Actiunea in despagubiri se prescrie in termen de trei ani

Raspunderea civila medicala

Reglementare:

Raspunderea civila medicala este supusa unei reglementari proprii, in titlul XV din legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii

Din examinarea dispozitiilor actelor normative in materie rezulta ca in cadrul raspunderii civile medicale este necesar sa deosebim intre raspunderea civila a personalului medical pentru malpraxis medical si raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale materiale sanitare, aparatura, dispozitive meicale si medicamente.

Raspunderea civila medicala pentru prejudiciile cauzate pacientilor este o raspundere civila speciala care se circumscrie sferei raspunderii profesionale sau a profesionistilor.

 

 

Raspunderea pentru malpraxis

  • Raspunderea se angajeaza in sarcina personalului medical
  • Prin malpraxis se intelege eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale sanitare si farmaceutice
  • Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare prin acte individuale savarsite in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament, indiferent ca eroarea s-a obiectivat prin neglijenta, imprudenta sau cunostiinte medicale insuficiente.
  • Personalul medical nu e raspunzator daca prejudiciile produse sunt datorate dotarii necorespunzatoare sau daca au actionat cu buna credinta in situatii de urgenta cu respectarea competentei acordate.

Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale, sanitare, aparatura, dispozitive medicale si medicamente

Din economia textelor de lege rezulta ca sunt reglementate trei ipoteze:

  • Raspunderea pentru fapta proprie
  • Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia ( prepusi, asociati, subfurnizori)
  • Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele unor produse, echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare.

Raspunderea civila medicala este in principiu o raspundere subiectiva. Exceptie: acele sitautii in care prejudiciul a fost cauzat ca urmare a neindeplinirii unor obligatii de rezultat cum ar fi obligatia de securitate.

Efectele raspunderii civile delictuale. Repararea prejudiciului.

Nasterea raportului de obligatii civile delictuale

In ipoteza in care sunt indeplinite toate conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale reparatorii, efectul sau principal consta in nasterea unui raport juridic de obligatii intre autorul prejudiciului sau, dupa caz, persoana chemata de lege sa raspunda si victima injust prejudiciata. Continutul juridic al acestui raport de obligatii este alcatuit din dreptul de creanta al victimei la repararea prejudiciului si indatorirea corelativa a persoanei chemata de lege sa il repare; victima este creditorul obligatiei de reparare a prejudiciului, iar persoana raspunzatoare este debitorul acelei obligatii.

Momentul in care se naste dreptul de creanta al victimei la repararea prejudiciului

Raportul obligational in continutul caruia se afla dreptul creditorului, adica al celui prejudiciat, si indatorirea corelativa la reparatie, in sarcina persoanei raspunzatoare se naste in momentul cauzarii prejudiciului, cand sunt indeplinite si conditiile angajarii raspunderii civile delictuale. Desigur ca aceasta regula este valabila si se aplica numai in cazul prejudiciilor actuale. In ceea ce priveste prejudiciile viitoare, momentul nasterii dreptului si respectiv obligatiei la repararea lor coincide cu acela in care prejudiciul este cert.

Pluralitatea de debitori

In situatia in care pentru repararea unui prejudicuu raspund in acelasi timp doua sau mai multe persoane, codul civil dispune ca raspunderea lor este solidara fata de victima.

Raporturile dintre codebitorii solidari. Dreptul la regres

Art 1383 dispune ca intre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional cu contributia fiecaruia la cauzarea prejudiciul iar, atunci cand aceasta nu este posibila, proportional cu vinovatia, adica cu intentia sau gravitatea culpei; atunci cand aceste doua criterii nu pot fi aplicate, finalmente, sarcina repararii va fi repartizata in mod egal, prezumandu-se ca fiecare a contribuit in aceeasi masura la producerea prejudiciului cauzat victimei.

In ipoteza in care unul dintre cei obligati in solidar a suportat voluntar sau silit reparatia datorata victimei, el are dreptul de a exercita regresul impotriva celuilalt codebitor sau celorlalti codebitori, dupa imprejurari, pentru a recupera respectiva reparatie de la acestia, mai putin partea care cade in sarcina sa, stabilita potrivit criteriilor aratate mai sus.

Principiile care guverneaza dreptul si indatorirea de reparare a prejudiciului

In ceea ce priveste repararea prejudiciului exista doua principii incontestabile:

  • Principiul repararii integrale a prejudiciului
  • Principiul repararii in natura a prejudiciului

Noul cod civil consacra expres existenta acestor doua principii.

Principiul repararii integrale a prejudiciului

Se refera la stabilirea intinderii reparatiei datorate de persoana raspunzatoare si se aplica repararii tuturor prejuiciilor, cu deosebire a celor materiale. Art. 1385 CC dispune : prejudiciul se repara integral daca prin lege nu se prevede altfel. Pentru ca reparatia sa fie integrala este necesar sa fie inlaturate taote consecintele daunatoare ale faptei ilicite sau imprejurarii care le-a generat in scopul repunerii victimei in situatia anterioara.

In vederea evaluarii prejudiciului si aplicarii principiului repararii lui integrale, Art. 1385 prevede ca: despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Urmeaza ca in desfasurarea operatiei de stabilire a intinderii prejudiciului care trebuie reparat, este necesar sa se aiba in vedere cele doua elemente cunoscute care intra in alcatuirea lui:

  • Pierderea efectiv suferita
  • Castigul sau beneficiul nerealizat pe care victima l-ar fi putut obtine in conditii obisnuite

Este supus reparatiei si prejudiciul constand in pierderea unei sanse. Numai ca pentru a avea dreptul de a cere si obtine reparatia trebuie sa fie intrunite cumulativ doua conditii: sansa pierduta sa fi fost reala si in acelasi timp, serioasa. Stabilirea valorii reparatiei se face apeland la calculul probabilitatilor.

Principiul repararii in natura a prejudiciului

Prin repararea prejudiciului in natura se intelege activitatea de inlaturare a prejudiciului suferit de catre o persoana prin modalitati sau procedee practice cum sunt: restituirea bunurilor si valorilor sustrase, inlocuirea bunurilor distruse, efectuarea de reparatii etc.

Art, 253 prevede mijloacele juridice nepatrimoniale prin care se asigura posibilitatea repararii in natura a prejudiciilor morale rezultate din incalcarea drepturilor ca care face trimitere textul art. 252, adica orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intriseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica , deminitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica , artistica, literara sau tehnica.

Uneori insa repararea prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace de aceeasi natura este insuficienta pentru ca victima sa fie repusa in situatia anterioara, in sensul de a ii fi atenuat sau anihilat durerile fizice si mai ales cele psihice provocate de fapta ilicita. De aceea, Art. 253 alin (4) prevede ca victima poate cere despagubiri sau dupa caz, alta reparatie patrimoniala pentru prejudiciul chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile.

Doctrina de specialitate si practica judiciara au statuat ca aprecierea gravitatii prejudiciului moral trebuie facuta in concreto, de la caz la caz, dupa urmatoarele criterii:

  • Importanta valorii morale lezate pentru persoana vatamata
  • Durata mentinerii consecintelor vatamarii pe plan fizic si psihic
  • Intensitatea durelilor fizice si psihice
  • Repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional si personal al victimei

Repararea prejudiciului prin echivalent banesc

In ipoteza in care repararea in natura a prejudiciului nu este posibila ori daca victima nu este interesata sa fie astfel acoradta de persoana raspunzatoare, repararea acelui prejudiciu se va face prin echivalent banesc, adica prin plata unei despagubiri destinata sa inlocuiasca valoarea economica pierduta sau neobtinuta. Stabilirea despagubirilor se face si este recomandabil sa se faca, in primul rand, prin acordul partilor. Atunci cand acest lucru nu este posibil, despagubirile se stabilesc in justitie prin hotarare judecatoreasca la cererea victimei.

Conform Art. 1386, cunatumul reparatiei prin echivalent banesc se va stabili daca prin lege nu se prevede altfel, in raport cu valoarea prejudicului la data producerii acestuia.

Modalitati de plata a despagubirilor

In functie de imprejurari, persoana raspunzatoare pentru repararea prejudiciului poate fi obligata sa plateasca despagubiri victimei , fie global, sub forma unei sume de bani totale sau forfetare, care de regula se achita integral si de indata, fie sub forma unor sume ce se platesc periodic, la anumite intervale de timp, cel mai adesea lunar.

Repararea prejudiciilor corporale

Prejudiciile corporale sunt acele prejudicii care constituie urmarea incalcarii drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei persoane cum sunt: dreptul la sanatate, dreptul la integritate corporala si dreptul la viata. Sub aspectul structurii lor, prejudiciile corporale sunt de regula prejudicii miste cu o alcatuire duala: o latura sau componenta economica si o alta componenta morala. Ambele sunt reparabile.

 

Repararea prejudiciilor corporale cauzate prin atingerile aduse santatii si integritatii corporale ale victimei.

Repararea componentei economice

Repararea componentei economice a acestor prejudicii corporale are loc, asadar prin despagubiri banesti. Potrivit Art. 1387, in cazul vatamarii integritatii corporale sau sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda dupa caz echivalentul castigului din munca de care cel prejudiciat a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca ca urmare a pierderii sau diminuarii capacitatii sale de munca.

Victima care a suferit un prejudiciu corporal are dreptul , de asemenea sa i se acorde si o despagubire care sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si daca e cazul , cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata, precum si orice alte prejudicii materiale. Modalitatea de plata a despagubirilor pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se acorda, tinand cont si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma de prestatii banesti periodice de regula lunare

Repararea prin compensatii banesti a componentei morale a prejudiciului

Instantele de judecata pot acorda victimelor si sume de bani la cererea acestora pe care le-am numit compensatii banesti, avand ca finalitate compensarea, atenuarea sau macar alinarea durerilor fizice si suferintelor fizice care le-au fost cauzate. In caz de vatamare a integritatii corporale sau sanatatii poate fi acordata si o despagubire suplimentara pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala. Restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala, consecinta a vatamarilor integritatii corporale sau sanatatii victiei, in literatura de specialitate poarta denuirea de prejudiciu de agrement.

Stabilirea despagubirilor in cazul decesului victimei imediate. Prejudiciile prin ricoseu/reflectare.

Repararea prejudiciilor cauzate victimei directe care a decedat

Se aplica regulile de la repararea prejudiciilor pentru vatamari corporale sau atingeri aduse sanatatii pana la decesul victimei

Repararea prejudiciilor patrimoniale si nepatrimoniala cauzate prin ricoseu sau reflectare victimelor indirecte

Prejudiciile prin ricoseu sau reflectare sunt acele prejudicii care sunt suferite de catre terte persoane, victime indirecte cauzate acestora de prejudiciul initial provocat direct si nemijlocit printr-o fapta ilicita sau alt eveniment victimei immediate.

In ce priveste prejudiciile patrimoniale prin ricoseu, codul civil prevede ca cel care a facut cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei sau , in caz de deces al acesteia, pentru inmormantare are dreptul la inapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit acele cheltuieli.

Tot un prejudiciu patrimonial prin ricoseu il constituie pierderea de catre o terta persoana a intretinerii pe care i-o presta victima imediata care a decedat. Un asemenea prejudiciu da dreptul victimei prin ricoseu sa ceara repararea lui.

Dreptul la repararea prejudiciului constand in pierderea intretinerii este recunoscut chiar si in favoarea victimelor prin ricoseu care se aflau doar in intretinerea de fapt a victimei immediate, fara sa fi avut un drept subiectiv la intretinere.

Codul civil limiteaza expres dreptul victimelor prin ricoseu de a cere repararea prejudiciului cauzat prin pierderea intretinerii numai la situatia cand aceasta se datoreaza incetarii din viata a victimei immediate. De asemenea, noul cod civil reglementeaza expres posibilitatea instantelor de judecata de a acorda despagubiri victimelor prin ricoseu pentru durerea sufleteasca ce le-a fost provocata de moartea victimei

Raportul sau corelatia dintre despagubirile si drepturile de asigurari sociale sau nascute din contractele de asigurari de bunuri si de raspundere civila

De la inceput este de retinut ca ajutorul social si pensia de asigurari sociale au caracter de despagubire, aica au valoare de reparatie. Astfel in ipoteza in care victima imediata careia i s-a cauzat un prejudiciu corporal economic, care consta in lipsirea de castigul din munca pe care il obtinea sau l-ar fi putut obtine, daca nu si-ar fi pierdut total sau partial capacitatea de munca , beneficiaza de pensie de invaliditate sau de ajutor social in cadrul sistemului de asigurari sociale, are dreptul sa pretinda de la persoana raspunzatoare plata unei despagubiri numai in limita unei eventuale diferente dintre suma pe care o primeste efectiv cu titlu de pensie sau ajutor social si valoarea integrala a prejudiciului cauzat. Subliniem ca prejudiciul consta in diminuarea sau pierderea castigului realizat din munca. Aceeasi solutie se aplica si in cazul victimei prin ricoseu.

Prescriptia actiunii in raspundere civila delictuala

In situatia in care persoana raspunzatoare nu repara voluntar prejudiciul suferit de victima, aceasta are posibilitatea sa se adreseze instantei de judecata competenta printr-o actiune. Dreptul la actiune in raspundere civila delictuala pentru a obtine obligarea persoanei raspunzatoare la reparare, se prescrie in termenul general de prescriptie extinctiva de trei ani prevazut de articolul 2517. De la aceasta regula exista doua exceptii. Termenul de prescriptie este de zece ani atunci cand prin actiunea in raspundere delictuala se solicita:

  • Repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortura, ori acte de barbarie sau dupa caz, repararea prejudiciului cauzat prin violenta ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflata in imposibilitatea de a se apara ori a isi exprima vointa.
  • Repararea prejudiciului cauzat mediului inconjurator.

Загрузка...