Sistemul de drept în ansamblul său este alcătuit din dreptul privat şi dreptul public. Componenta de bază a dreptului privat este dreptul civil, considerat drept comun.

Dreptul comercial, ca element al dreptului privat, a apărut întrucât dreptul civil nu a mai răspuns nevoilor societăţii odată cu apariţia raporturilor comerciale, mai precis principalelor caracteristici ale operaţiunilor comerciale – rapiditatea, siguranţa şi creditul reciproc. S-a conturat astfel necesitatea unor reguli şi principii noi care să dea satisfacţie acestor cerinţe ale vieţii sociale.

În ultima perioadă se foloseşte însă tot mai des o altă noţiune, respectiv „dreptul afacerilor”, nu atât în legislaţia românească, cât în cea comunitară unde nu mai întâlnim noţiunea de drept comercial[1]. Întrebarea care se pune este dacă se doreşte doar o „înnoire” a termenului „drept comercial” sau se conturează o nouă ramură de drept şi dacă se conturează o nouă ramură, care este poziţia acesteia în sistemul de drept? Este o subramură a dreptului comercial sau are o existenţă independentă?

Pentru a răspunde la aceste întrebări ar trebui pentru început să vedem din ce este alcătuit dreptul afacerilor şi ce se are în vedere când se foloseşte această noţiune.

Se vorbeşte, spre exemplu de dreptul afacerilor în cazul fuziunii societăţilor comerciale, apreciindu-se în acest caz că noţiunea de drept comercial  nu este suficientă întrucât în această situaţie pot fi incidente şi norme aparţinând dreptului societăţilor comerciale, dreptului muncii, dreptului fiscal, dreptului bancar, dreptului proprietăţii industriale, contabilităţii etc.

Dreptul afacerilor apare astfel ca o disciplină extrem de vastă, poate chiar prea vastă, care nu are neaparat principii proprii, ci le împrumută  de la alte discipline.

Se consideră de unii autori[2] că noţiunea este prea generală, întrucât desemnează practic tot dreptul privat, cu excepţia dreptului familiei. Expresia nu poate fi utilizată pentru a desemna operaţiuni sau reguli aplicabile unei anumite categorii de persoane.

Termenul dreptul afacerilor este însă tot mai des folosit, în special la nivel comunitar. Timpul şi realitatea social – economică vor decide dacă vom asista la crearea unei noi ramuri de drept sau la metamorfozarea vechilor noţiuni.

 

[1] D. Legeais, Droit commercial et des affaires, 15e edition, ed. Armand Colin, Paris, 2003, p. 3

[2] idem, p. 4