Sistemul de contabilitate adoptat de ţara noastră are la bază modelul continental adaptat însă la reglementările europene şi internaţionale în domeniu.

Această armonizare îşi are temeiul în fenomenele economico – sociale la care asistăm în ultima perioadă, mai precis în procesul de globalizare apărut în toate domeniile de activitate.

Potrivit art. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 ”Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice prevăzute la art. 1 trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori”.

Contabilitatea este astfel o ştiinţă a evidenţei care cuantifică prin mijloacele proprii, specifice şi convenţionale fenomenele economice, putând fii considerată o „memorie scrisă”[1] a averii întreprinderilor, a situaţiei financiare şi a rezultatelor activităţii acestora.

Obligaţia de a conduce contabilitatea revine atât persoanelor juridice, cât şi celor fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri.

Evidenţa contabilă constă în înregistrarea în registrele contabile a fiecărei operaţiuni economice. Această înregistrare se poate efectua numai în baza unui document justificativ.

Rezultă de aici că pot exista operaţiuni neevidenţiate în contabilitate datorită lipsei actului încheiat în formă scrisă.

Contabilitatea oferă pe de o parte, „proba scrisă” a raporturilor comerciale şi nu numai, iar pe de altă parte informaţiile necesare desfăşurării şi controlului activităţii economice. Datorită formalismului său –  de altfel necesar – aceasta poate prezenta o realitate trunchiată care însă poate fi reglată prin aplicarea principiului libertăţii probei specific dreptului comercial.

Se observă astfel că cele două discipline sunt complementare şi interdependente.

 

[1] Todea Nicolae, Contabilitate – aspecte teoretice şi aplicaţii practice, Ed. Aeternitas, Alba Iulia 2002, p. 18