Precizări.

Dizolvarea este procesul de încetare a existenţei unei societăţi comerciale. Ea presupune efectuarea mai multor operaţiuni care se referă la hotărârea de dizolvare luată de asociaţi şi aducerea ei la cunoştinţa celor interesaţi.

Dizolvarea priveşte începerea unei proceduri de încetare a societăţii şi nu încetarea efectivă a existenţei societăţii şi a actului constitutiv însăşi.

Instituţia dizolvării este prevăzută în art. 227-229 şi 237 din LSC. Aceste prevederi indică împrejurările care duc la dizolvare.

 

Cauze generale de dizolvare.

Sunt socotite cauze generale de dizolvare acele cauze care duc la dizolvarea societăţii indiferent de forma de organizare a acesteia, sunt prevăzute în art 227 alin. a-f.

1.Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Societatea comercială se înfiinţează pe o durată de timp numită. La expirarea acestui termen dizolvarea operează în temeiul legii fără să fie necesară o formalitate în temeiul voinţei părţilor consemnate în actul constitutiv. Efectul dizolvării în acest caz poate fi înlăturat prin prelungirea duratei societăţii, în condiţiile prevăzute de art. 204 din Legea nr. 31/1990. Cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea societăţii, asociaţii trebuie consultaţi cu privire la eventuala prelungire. În lipsă, oricare asociat poate cere tribunalului efectuarea consultării.

  1. Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. Orice societate se înfiinţează având o cauză, adică împlinirea obiectivelor stabilite în contract. Odată realizate aceste obiective sau neputinţa împlinirii lor nu justifică menţinerea societăţii ca subiect de drept distinct.

Imposibilitatea realizării obiectului sau realizarea lui, sunt chestiuni de fapt şi se dovedesc prin orice mijloc de probă.

  1. Declararea nulităţii contractului de societate.

Nerespectarea cerinţelor legale prev. de art. 56 LSC atrage nulitatea societăţii încât aceasta este necesar să intre în lichidare. În practică, declararea nulităţii a fost echivalată cu o situaţie de dizolvare .

  1. Hotărârea adunării asociaţilor. Întrucât formarea unei societăţi se bazează pe voinţa asociaţilor, tot ei sunt aceia care pot hotărî desfiinţarea. Un caz de dizolvare a societăţii comerciale de către adunarea asociaţilor, care este reglementat de lege, priveşte dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata societăţii este prevăzut în art. 234 din Legea nr. 31/1990: „Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a”.
  2. Hotărârea instanţei. Această ipoteză o întâlnim când dizolvarea nu se poate hotărî prin adunarea asociaţilor. Legea stabileşte că tribunalul dispune în acest sens pentru motive temeinice (ex: împiedicarea funcţionării societăţii datorită neînţelegerilor grave dintre asociaţi).
  3. Falimentul societăţii. Societatea comercială se dizolvă când este supusă procedurii falimentului în cadrul procedurii insolvenţei. În conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014, societatea comercială aflată în insolvenţă este supusă, după caz procedurii reorganizării judiciare sau procedurii falimentului. Dacă societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăţii este lichidat, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, şi în consecinţă societatea se dizolvă. Dizolvarea societăţii se pronunţă de către judecătorul-sindic prin încheiere prin care se decide intrarea în faliment (art. 145 alin. 2 din Legea nr. 85/2014).
  4. Situaţii speciale prevăzute de lege sau în actul constitutiv. Prevederile legii menţionează în acest sens următoarele ipoteze:

Art. 227 lit. g din Legea nr. 31/1990: „alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii”.

Cazurile de dizolvare-sancţiune sunt reglementate de art. 237 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 31/1990:

                „La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:

- societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni.

- societatea nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale bilanţul contabil sau alte documente care se depun la oficiul registrului comerţului.

- societatea şi-a încetat activitatea, nu are un sediu social cunoscut ori asociaţii au dispărut sau nu au domiciliu sau reşedinţa cunoscută, ori sediul social nu îndeplineşte condiţiile necesare.

- societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii .

  - societatea nu şi-a depus situaţiile financiare anuale şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate, precum şi raportările contabile la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă perioada de întârziere depăşeşte 60 de zile lucrătoare;

 - societatea nu şi-a depus la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în termenul prevăzut de lege, declaraţia că nu a desfăşurat activitate de la constituire, dacă perioada de întârziere depăşeşte 60 de zile lucrătoare

 

Căile de dizolvare ale societăţii comerciale.

  1. Dizolvarea de drept. Există un singur caz de dizolvare de drept a societăţii: expirarea termenului pentru durata societăţii. În acest caz nu este necesară nici o manifestare de voinţă a asociaţilor şi nici publicitate. Dizolvarea operează de îndată ce termenul fixat în contract s-a împlinit. În caz de litigiu, cel interesat poate cere constatarea dizolvării societăţii.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 314/2001, societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, nu-şi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim prevăzut de  Legea nr. 31/1990 sunt de drept dizolvate şi intră în lichidare pe această dată. Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a statului, prin Ministerul Finanţelor Publice cu procedura necontencioasă. Lichidarea societăţii trebuie realizată în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii şi societatea se radiază din oficiu, din registrul comerţului .

  1. Dizolvarea prin voinţa părţilor.

Pentru dizolvare trebuie să se respecte condiţiile legii pentru modificarea actului constitutiv. Hotărârea asociaţilor, manifestată în cadrul adunării generale , se autentifică, se depune la oficiul comerţului, după care este trimisă spre publicare în monitorul oficial. Faţă de terţi, efectele dizolvării se produc numai după 30 zile de la publicarea în monitor.

Este permisă revenirea asupra hotărârii de dizolvare în aceleaşi condiţii de qvorum şi majoritate cerute de lege pentru adunarea extraordinară. Revenirea este posibilă cât timp nu s-au făcut repartiţii de active între asociaţi 

  1. Dizolvarea pe cale judecătorească.

Art. 232 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dispune că în cazul falimentului, dizolvarea se pronunţă de tribunalul investit cu procedura falimentului.

Oricare asociat poate cere tribunalului, dizolvarea societăţii, pentru motive temeinice (adică, neînţelegeri grave dintre asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii). Datorită blocajului care face imposibilă desfăşurarea activităţii, soluţia unică este dizolvarea şi lichidarea societăţii  .

Hotărârea judecătorească privind dizolvarea societăţii trebuie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial, în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitiva art.232 alin (2) Legea nr. 31/1990.

 Reguli speciale ce trebuie respectate, în cazurile prevăzute de art 237 din Legea nr. 31/1990, pentru dizolvarea societăţii:

- diziolvarea se poate cere de orice persoană interesată şi de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;

- hotărârea tribunalului privind dizolvarea se înregistrează la registrul comerţului, se comunică direcţiei judeţene a finanţelor publice, se publică în Monitorul Oficial, pe cheltuiala titularilor cererii de dizolvare.  Publicitatea, în cazul mai multor hotărârii de dizolvare a societăţii se va face respectând prevederile art. 237 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

- în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii, orice persoană interesată poate face numai apel, împotriva hotărârii (o copie a acestuia se va depune şi la oficiul registrului comerţului în care este înregistrată societatea);

- societatea intră în lichidare, pe data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a admis dizolvarea.

- în condiţiile art. 262 şi art. 264 din Legea nr. 31/1990 se numesc lichidatorii. Dacă aceştia nu sunt numiţi,  în termen de 3 luni de la rămânerea definitiva a hotărârii  judecătoreşti de dizolvare, ), Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau orice persoană interesată poate solicita tribunalului radierea societăţii din registrul comerţului. (hotărârea se comunică lichidatorului şi se publică în condiţiile prevăzute în art 237 alin. 71 ).

- dacă judecătorul  delegat nu a fost sesizat cu cererea de numire a lichidatorului, în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege, societatea comercială va fi radiată, din registrul comerţului, prin încheierea judecătorului delegat , pronunţată la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului; ”Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afişează pe pagina de Internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul”, art. 237 alin. 9 din Legea nr. 31/1990.

- bunurile rămase din patrimoniul societăţii radiate din registrul comerţului, în condiţiile art. 237 alin. 8 şi 9, revin asociaţilor societăţii.

 

Efectele dizolvării.

  1. Interdicţia unor operaţiuni comerciale noi.

Această interdicţie este impusă directorilor, administratorilor, directoratului care nu mai pot angaja operaţiuni comerciale noi. Din acest moment, societatea nu poate decât să continue realizarea operaţiunilor aflate în curs. Nerespectarea acestei reguli atrage răspunderea personală a administratorului vinovat. Această interdicţie se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăţii, de la data adunării asociaţilor sau de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

  1. Deschiderea procedurii de lichidare.

Consiliul de administraţie/ directoratul are obligaţia de a convoca adunarea asociaţilor care urmează să desemneze lichidatorii.

Este posibil totuşi, ca dizolvării să nu-i urmeze operaţiunile de lichidare (în caz de fuziune sau divizare a societăţii). Avem o situaţie de excepţie care nu înlătură însă principiul general.

 

 

Bibliografie

 

  1. Băcanu, I., Reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, în Revista de drept comercial nr. 7-8/2001
  2. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediţia a V-a , Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
  3. Dec.civ. din 29.11.1928 Trib. Ilfov, S.com.,Pandectele române, 1930, II, p.181, practică citată de St.D.Cărpenaru, Drept comercial român,Buc.1998
  4. R.N. Admisibilitatea acţiunii în dizolvarea societăţii comerciale pentru neînţelegeri grave între asociaţi, în „Revista de drept comercial”, nr. 2/1998
  5. Savin, Ana., Leşe, R.,Căpăţână, O.,  Probleme referitoare la dizolvarea unor societăţi comerciale, în „Revista de drept comercial”, nr. 3/1998
  6. Scheaua, M., Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, comentată şi adnotată, ed. II. Editura Rosetti, Bucureşti, 2002