Precizări.

Operaţiunile de lichidare a societăţii comerciale sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, precum şi de regulile stabilite în actul constitutiv al societăţii, dacă nu sunt incompatibile cu lichidarea .

Lichidarea societăţilor constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop încetarea calităţii de persoană juridică a acestora. Operaţiunile au ca scop finalizarea actelor juridice aflate în derulare, încasarea creanţelor, transformarea bunurilor în numerar, plata datoriilor şi împărţirea activului net între asociaţi .

 

Principiile lichidării societăţilor.

  1. Păstrarea personalităţii juridice pe durata lichidării. Societatea continuă să beneficieze de personalitate juridică dar numai pentru nevoile lichidării. Art. 233 alin. 4 din Legea nr.31/1990, dipune: „Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia”. Acest principiu a fost impus de necesităţi practice: operaţiunile de lichidare presupun raporturi juridice cu terţii, raporturi care nu pot exista dacă societatea dizolvată nu este socotită subiect de drept distinct.

Din acest principiu rezultă unele consecinţe practice:

- societatea îşi păstrează atributele de identificare. Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare (Legea nr. 31/1990, art. 252 alin. 5);

- societatea îşi păstrează patrimoniul distinct de cel al asociaţilor.

- organele societăţii nu-şi încetează activitatea, suportând însă unele modificări în atribuţii şi în modul în care şi le exercită (Pentru desfăşurarea operaţiunilor de lichidare, adunarea asociaţilor stabileşte lichidatorii şi puterile acestora, pînă la intrarea lor în funcţie, administratorii, directorii/ membrii directoratului îşi continuă mandatul, fără a putea efectua operaţiuni comerciale noi, din momentul dizolvării. Cenzorii îşi continuă activitatea de control asupra gestiunii şi exercită control asupra activităţi8i lichidatorilor.  Dacă societatea pe acţiuni este administrată potrivit sistemului dualist, lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul consiliului de supraveghere) .

  1. Lichidarea se face în interesul asociaţilor. Această regulă cu valoare de principiu face să se deosebească lichidarea obişnuită de lichidarea ce urmează dizolvării prin procedura falimentului. De aici rezultă următoarele:

- lichidarea poate fi cerută numai de asociaţi, nu şi de creditori.

- lichidatorii şi puterile lor nu vor putea fi stabiliţi decât de asociaţi.

- legea permite asociaţilor să stabilească prin actul constitutiv reguli proprii de lichidare.

  1. Lichidarea este obligatorie şi nu facultativă. Dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii lichidării. De aici deducem că lichidarea este obligatorie pentru că societatea nu poate rămâne în stadiul existent după dizolvare. Numai prin excepţie se admite derularea altor proceduri decât lichidarea după dizolvare.

Acest principiu protejează indirect pe terţi care trebuie să ştie precis care este situaţia juridică a unui subiect de drept cu care sunt în relaţii de afaceri.

 

Modificări produse în structura societăţii ca efect al începerii procedurii lichidării.

  1. Modificarea obiectului şi scopului societăţii. Odată cu dizolvarea, societatea nu mai poate să-şi desfăşoare activitatea în condiţiile iniţiale. Orice acţiune este subordonată exigenţelor lichidării .

Obiectul societăţii se restrânge: se pot efectua numai acele operaţiuni care duc la finalizarea lichidării.

Toate actele ce emană de la o societate aflată în lichidare trebuie să facă menţiuni despre această situaţie juridică pe ele. Activitatea nu mai urmăreşte realizarea de profit, ci numai lichidarea.

  1. Înlocuirea administratorilor cu lichidatorii.

Lichidarea nu se gestionează de către administratori ci  de către lichidatori , persoane numite în condiţiile legii de către adunarea asociaţilor. Potrivit art. 252 alin 2 din Legea nr. 31/1990, „Numai după îndeplinirea formalităţilor de la alin. 1, lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerţului şi vor exercita această funcţie”

  1. Predarea gestiunii societăţii.

Lichidatorii preiau gestiunea de la administratori pe bază de documente de predare-primire.

Ei fac împreună un inventar şi încheie un bilanţ, activităţi prin care se constată starea patrimoniului. În caz de neînţelegeri, fiecare din părţi poate cere instanţei lămurirea situaţiei.

În societăţile de capitaluri administratorii trebuie să prezinte lichidatorilor o dare de seama asupra gestiunii pe perioada dintre data ultimului bilanţ şi data începerii lichidării. Lichidatorii pot fi de acord cu darea de seamă sau pot face contestaţie la instanţă.

Dacă unii administratori sunt numiţi lichidatori, darea de seamă trebuie adusă la cunoştinţa acţionarilor, va fi depusă la registrul comerţului şi se va publica în monitorul oficial împreună cu bilanţul de lichidare.

Acţionarii nemulţumiţi pot face opoziţie la instanţă în 15 zile de la publicarea dării de seamă.

Pe baza inventarului şi bilanţului, lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul, registrele şi actele societăţii.

Lichidatorii întocmesc obligatoriu un registru în care se consemnează cronologic operaţiile de lichidare.

 

Statutul lichidatorului.

Statutul juridic al lichidatorului este reglementat prin OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicata.

Sunt lichidatori persoanele numite să organizeze şi să conducă operaţiunile de lichidare.

Pot fi lichidatori orice persoană fizică sau juridică (prin reprezentanţi). Lichidatorii trebuie să fie autorizaţi în acest sens, în condiţiile legii.

Ei sunt numiţi prin hotărârea adunării asociaţilor, adunare întrunită în condiţii statutare. Vor putea fi numiţi şi de către instanţă, la cererea oricăruia dintre asociaţi şi administratori, dacă nu sunt întrunite condiţiile pentru numirea lor prin voinţa părţilor.

Hotărârea părţilor sau a instanţei de numire a lichidatorilor se înregistrează şi se publică. Lichidatorii vor depune semnături la registrul comerţului.

Potrivit legii, (art.253 alin. 2 din Legea nr. 31/1990) lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii, respeciv membrii directoratului.

Deci, lichidatorii sunt socotiţi mandatari ai societăţii. Mandatul lor are un conţinut legal şi contractual.

Lichidatorii îşi îndeplinesc sarcinile sub controlul cenzorilor, ori după caz, al consiliului de supraveghere ( a asociaţilor, când nu există numiţi cenzori).

Lichidatorii au următoarele puteri:

- să execute şi să termine operaţiile de comerţ referitoare la lichidare;

- să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii;

- să vândă prin licitaţie publică bunurile mobile şi imobile aparţinând societăţii;

- să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare lichidării;

- să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării.

- sa faca tranzactii;

Lichidatorii poartă aceeaşi răspundere ca şi administratorii/ membrii directoratului. Regulile privind răspunderea administratorilor se aplică corespunzător şi pentru lichidatori. Lichidatorii răspund pentru nerespectarea obligaţiilor izvorâte din împuternicirile asociaţilor – răspundere civilă contractuală, şi pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite prin legea societăţilor comerciale (răspundere civilă delictuală sau răspundere penală.

 

Derularea lichidării.

  1. Lichidarea activului presupune transformarea bunurilor societăţii în bani. Lichidatorii pot să vândă prin licitaţie publică imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii. Bunurile imobile ş mobile ale societăţii trebuie transformate în bani pentru a satisface creanţele creditorilor sociali şi împărţirii restului între asociaţi .
  2. Încasarea creanţelor se face la scadenţă conform obligaţiilor asumate.

Dacă sumele încasate din vânzarea bunurilor şi din valorificarea creanţelor nu sunt suficiente pentru plata creditorilor lichidatorii vor cere sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau nu au efectuat integral vărsămintele. Lichidatorii vor urmări întâi pe debitorii pentru vărsămintele neefectuate şi apoi pe cei care au o răspundere nelimitată .

  1. Lichidarea pasivului, adică plata datoriilor societăţii. Plata se face din fondurile rezultate prin lichidarea activului sau din sume împrumutate în condiţiile legii, ori din banii personali ai lichidatorilor (ei vor avea dreptul la restituirea sumelor achitate debitorilor).

Plata datoriilor se face la scadenţă şi integral.

Creditorii pot să exercite contra lichidatorilor acţiunile ce rezultă din creanţele ajunse la termen, până la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societăţii.

În subsidiar vor avea acţiune contra asociaţilor pentru sumele datorate din valoarea subscrierilor. Această acţiune este socotită de doctrină ca o măsură excepţională în favoarea creditorilor sociali, o acţiune ce derogă de la regulile de drept comun privind acţiunea oblică .

Tot în subsidiar, creditorii acţionează pe asociaţii care răspund nelimitat.

 

Drepturile cuvenite asociaţilor din lichidarea societăţii.

Asociaţii sunt îndreptăţiţi să li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societăţii şi să primească partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase nerestituite. Plata acestor drepturi este permisă numai după ce au fost achitate toate datoriile sociale şi dacă a mai rămas un sold activ. Lichidatorii vor fi obligaţi la finalizarea operaţiunilor de lichidare să încheie un bilanţ final şi să facă propuneri pentru împărţirea activului net.

Bilanţul final de lichidare şi proiectul de repartizare vor fi aduse la cunoştinţa asociaţilor, în conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 şi alin 11 din Legea nr. 31/1990: „După terminarea lichidării societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, lichidatorii trebuie să întocmească situaţia financiară şi să propună repartizarea activului între asociaţi. Situaţia financiară semnată de către lichidatori se înaintează spre a fi înregistrată şi publicată pe pagina de internet a oficiului registrului comerţului”. În cazul socităţilor pe acţiuni, potrivit art. 268 alin 2 din lege, situaţia financiară, semnată de lichidatori, se va depune, pentru a fi menţionată, la oficiul registrului comerţului şi se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Asociaţii nemulţumiţi pot face opoziţie în 15 zile de la notificarea situaţiei financiare de lichidare şi a proiectului de repartizare, respectiv în 30 de zile de la data publicării în Mnitorul Oficial. După expirarea termenului sau după judecarea opoziţiei, pe baza propunerilor de repartizare aprobate, asociaţii vor încasa sumele de bani ce li se cuvin. Dacă sumele nu se încasează în termen de două luni de la publicare, ele se depun la CEC în contul beneficiarilor.

Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare înaintea achitării creditorilor (art.256 alin. 1 LSC). Prin excepţie, se prevede că asociaţii pot cere lichidatorilor ca sumele reţinute să fie depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. ori la o bancă sau la una dintre unităţile acestora şi să se facă repartizarea asupra acţiunilor sau părţilor sociale, chiar în timpul lichidării, dacă, în afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor societăţii, scadente sau care vor ajunge la scadenţă, mai rămâne un disponibil de cel puţin 10% din cuantumul lor.

Creditorii societăţii pot face opoziţie la instanţă împotriva deciziei lichidatorilor de a face plăţi anticipate către asociaţi.

În cazuri excepţionale, se admite ca bunurile societăţii să fie împărţite între asociaţi. Această ipoteză este posibilă dacă prin actul constitutiv părţile au convenit ca anumite bunuri să nu se vândă prin licitaţie. Dacă lichidatorii probează că fondurile de care dispun nu acoperă pasivul exigibil al societăţii comerciale, ei trebuie să receară asociaţilor care răspund nelimitat sau, acelora care nu au vărsat integral vărsămintele.

Într-o asemenea ipoteză se aplică regulile privind contractul de societate civilă. Art.1948 C.civ. prevede că la împărţirea averii societăţii între asociaţi se aplică regulile privitoare la împărţirea bunurilor proprietate comuna. Deci, în acest caz, se aplică regulile partajului completate de cele privitoare la repartizarea activului net între asociaţi.

 

Închiderea lichidării.

Procedura lichidării este socotită încheiată după plata creditorilor şi finalizarea operaţiunilor de repartizare a activului net între asociaţi.

Persoana juridică va dispărea ca subiect de drept şi lichidatorii trebuie să îndeplinească procedurile privind radierea societăţii şi depunerea registrelor pentru păstrare.

Radierea se face în 15 zile de la ultimul act de lichidare. Societatea pierde personalitatea juridică numai la radiere.

Registrele societăţilor de persoane şi ale SRL-urilor rămân în păstrare la unul din asociaţi desemnat prin vot.

Registrele societăţilor de capitaluri se depun la registrul comerţului devenind documente publice, putând fi consultate de orice persoană interesată, cu autorizarea prealabilă a judecătorului delegat.

Toate registrele se păstrează cinci ani de la data depunerii lor.

După închiderea lichidării asociaţii cu răspundere nelimitată pot fi urmăriţi de către creditorii sociali pentru creanţe neavute în vedere la operaţiunile de lichidare.

Ceilalţi asociaţi nu mai pot fi urmăriţi după închiderea lichidării, chiar dacă creditorul neglijent va suferi o pagubă prin nerealizarea creanţei sale. După terminarea lichidării persoana juridică a dispărut şi societatea nu mai poate fi urmărită .

 

 

Bibliografie.

 

  1. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediţia a V-a , Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
  2. Finţescu, I.N.,  Curs de drept comercial, vol. I,  Bucuresti, 1929
  3. Georgescu, I.L., Drept comercial român, vol II. Societăţile comerciale, Editura Soccec, Bucureşti, Bucureşti, 1948,