Precizări.

Necesitatea realizării marilor afaceri a dus la apariţia conceptului de societate pe acţiuni, concepută astfel, încât să acumuleze contribuţiile băneşti modeste pentru formarea unor capitaluri mari, necesare unor investiţii de anvergură.

Societatea pe acţiuni apare ca fiind forma cea mai evoluată a societăţii comerciale, caracterizată, în principal prin aporturile asociaţilor la formarea capitalului social. În cadrul acestei forme, calitatea asociaţilor contează mai puţin decât aporturile lor, motiv pentru care acest tip societar mai poartă denumirea de societate anonimă . Aceste aporturi prezintă interes şi pentru terţi deoarece răspunderea asociaţilor se limitează numai contribuţia lor la formarea capitalului social.

 

Definiţie. Caractere.

Legea nu o defineşte, ci-i precizează elementele esenţiale: faptul că obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi numai până la concurenţa capitalului subscris.

Acţiunile sunt fracţiunile egale ale capitalului social şi, în acelaşi timp, titluri reprezentative ale contribuţiilor asociaţilor la formarea capitalului.

Astfel, societatea pe acţiuni poate fi definită ca acea societate constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale în scopul împărţirii profitului şi care răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aporturilor lor .

Societatea pe acţiuni are următoarele caractere:

- se constituie printr-un număr minim de asociaţi numiţi acţionari.

- capitalul social este divizat în acţiuni, titluri de valoare negociabile şi transmisibile.

- răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată până la concurenţa capitalului social subscris.

 

Constituirea societăţii pe acţiuni.

Se realizează prin voinţa asociaţilor materializată în actul constitutiv. Capitalul social se constituie în două modalităţi:

- prin aporturile asociaţilor (constituirea obişnuită);

- prin subscripţie publică.

Actele constitutive sunt contractul de societate şi statutul. Ele se pot încheia separat sau într-un singur act.

  1. a) contractul de societate se face în formă autentică. Asociaţii poartă denumirea de acţionari. Ei pot fi persoane fizice sau juridice. Numărul lor nu poate fi mai mic de doi.

Firma societăţii se compune dintr-o denumire fantezistă şi menţiunea “societate pe acţiuni” (sau menţiunea S.A.)

Capitalul social nu poate fi mai mic de 90000 lei. Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică.

 Potrivit Legii nr. 31/1990 art. 10, „Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro”. În cazul unei subscrieri integrale şi simultane a capitalului social de către toţi semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu  va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferenţa de capital social subscris va fi vărsată: în termen de 12 luni de la data înmatriculării societăţii, pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar şi în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării, pentru acţiunile emise pentru un aport în natură (art. 9 alin. 2).

Aporturile asociaţilor trebuiesc individualizate prin contract pentru fiecare asociat. Ele pot consta în numerar, creanţe sau bunuri (în acest ultim caz trebuie prevăzută valoarea bunului, modul de evaluare şi numărul de acţiuni acordat). Nu este permis aportul în muncă.

Acţiunile conferite asociaţilor pot fi nominative sau la purtător. Contractul trebuie să indice pentru fiecare categorie de acţiuni numărul, valoarea nominală (ce nu poate fi mai mică de 0,1 lei) şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni.

Contractul mai cuprinde menţiuni privitoare:

- administrarea şi conducerea, precizând sistemul de administrare (unitar sau dualist). Sistemul unitar (consiliul de administraţie va fi compus din administratori executivi, care vor avea drept de  reprezenta societatea şi din administratori neexecutivi care vor face parte din comitete interne, fără drept de reprezentare). Sistemul dualist (conducerea societăţii va fi compusă din directorat – ai căror membri vor avea dreptul de a reprezenta societatea – şi consiliul de supraveghere – cu rol de supraveghere şi control.         

- date de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie, a primilor membri ai consiliului de supraveghere, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr;

-   garanţia depusă;

- puterile lor şi drepturile speciale de administrare şi reprezentare.

De asemenea, face precizări cu privire la datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar.

Vor fi cuprinse clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii şi funcţionarea societăţii, avantajele conferite fondatorilor, operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii, cuantumul total sau estimativ al cheltuielilor pentru constituirea societăţii.

  1. b) statutul societăţii se încheie în formă autentică, cuprinde aceleaşi elemente, dezvoltând pe cele privitoare la organizarea şi funcţionarea societăţii.

Modalităţi de constituire.

Legea prevede două forme de constituire.

- prin constituire simultană

- prin constituire continuată (subscripţie publică).

Asociaţii aleg modalitatea de constituire ce corespunde intereselor lor . 

  1. a) constituirea simultană sau concomitentă se realizează când formarea capitalului social are loc în acelaşi timp cu încheierea actelor constitutive. Când există cel puţin doi asociaţi care acoperă prin aporturile lor (subscriu) întregul capital social şi când fiecare efectuează vărsăminte de minimum 30 % din capitalul social subscris, aceştia vor putea trece la constituirea societăţii pe acţiuni prin întocmirea actelor constitutive şi parcurgerea formalităţilor prevăzute de lege.
  2. b) constituirea continuată sau succesivă. În acest caz capitalul social se obţine prin parcurgerea unor etape premergătoare, făcându-se apel la public pentru subscriere. Procedura parcurge următoarele etape:

- întocmirea şi lansarea prospectului de emisiune a acţiunilor;

- subscrierea acţiunilor;

- validarea subscripţiei şi aprobarea actelor constitutive ale societăţii de către adunarea constitutivă a subscriitorilor.

Operaţiunile enunţate sunt realizate de fondatorii societăţii, ei fiind cei semnează actele constitutive.

  1. Prospectul de emisiune.

Este definit ca fiind înscrisul ce cuprinde o ofertă adresată publicului de a subscrie acţiunile societăţii ce se constituie. El are valoarea juridică a unei oferte de contract făcută unor persoane nedeterminate .

Actul este întocmit de fondatorii societăţii care se constituie. El trebuie să cuprindă elementele  prevăzute în art 8 din Legea nr. 31/1990, demne de interes în subscrierea acţiunilor, elementele actului constitutiv, participările la beneficiile societăţii, data închiderii subscripţiei.  Excepţie fac menţiunile  cu privire  la administratori, directori, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, cenzori, auditorul finnciar),  participările la beneficiile societăţii, data închiderii subscripţiei.

Prospectul trebuie să îmbrace forma autentică. Nerespectarea acestei condiţii precum şi necuprinderea în prospect a tuturor menţiunilor prevăzute de lege atrage nulitatea absolută. Nulitatea poate fi acoperită dacă subscriitorul a luat parte la adunarea constitutivă sau dacă şi-a exercitat drepturile şi îndatoririle ce revin acţionarilor.

Prospectul semnat de fondatori, autentificat va fi depus la registrul  comerţului din judeţul în care se va stabili sediul societăţii. Judecătorul delegat verifică  legalitatea prospectului de emisiune şi, dacă sunt îndeplinite cerinţele legale, autorizează publicarea lui.

Publicarea se face prin presă  

  1. Subscrierea acţiunilor.

Prin subscriere înţelegem manifestarea de voinţă a unei persoane prin care se obligă să devină acţionar al societăţii prin vărsarea unui aport la capitalul social al acesteia în schimbul căruia va primi acţiuni de valoare nominală egală. Subscriitorul aderă la condiţiile prospectului şi acceptă să dobândească una sau mai multe acţiuni .

Subscrierea acţiunilor este considerată o faptă de comerţ obiectivă, conexă (accesorie) .

Subscrierea se realizează pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune care trebuie să poarte viza judecătorului delegat. Subscrierea va cuprinde, conform art. 19 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, „... numele şi prenumele sau denumirea, domiciuliul ori sediul subscriitorului; numărul în litere, al acţiunilor subscrise; data subscrierii şi declaraţia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune” , şi semnătura autografă.

Societatea se constituie numai dacă întregul capital social prevăzut în prospect a fost subscris.

Pentru ca societatea să poată fi constituită în mod legal este necesar ca fiecare subscriitor să fi vărsat în numerar jumătate din valoarea acţiunilor subscrise la CEC ori la o societate bancară sau la una dintre unităţile acestora, diferenţa urmând a fi vărsată în 12 luni de la înmatriculare.

În cazul aporturilor în natură, acţiunile acordate subscriitorului trebuie acoperite integral cu valoarea bunului ce constituie obiectul aportului, nu sunt admise vărsăminte ulterioare ale aportării.

Nu este permisă subscrierea publică prin creanţe.

Dacă subscrierea depăşeşte sau nu acoperă capitalul social consemnat în prospect, fondatorii sunt obligaţi să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau reducerea capitalului la nivelul subscripţiei.

  1. Validarea subscripţiei.

În termen de 2 luni de la data închiderii subscrierii membrii fondatori vor convoca adunarea constitutivă printr-o înştiinţare publicată în monitorul oficial şi în două ziare cu largă răspândire. Înştiinţarea va fi publicată cu 15 zile înainte de data fixată pentru adunare şi va cuprinde locul şi data adunării, şi indicarea amanunţită  problemelor ce vor fi discutate.

Fondatorii  trebuie să întocmească lista subscriitorilor (care va cuprinde numele şi prenumele sau denumirea subscriitorilor, numărul acţiunilor fiecăruia), pe care o vor afişa la locul unde se va ţine adunarea cu cel puţin 5 zile înainte de data adunării.

Adunarea constitutivă  verifică cerinţele legale privind capitalul social (subscrierea întregului capital, raportul dintre capitalul subscris şi cel vărsat, existenţa vărsămintelor); va decide asupra măririi sau micşorării capitalului (dacă este cazul);  avantajele fondatorilor, operaţiunile acestora; discută şi aprobă operaţiunile încheiate de fondatori în contul societăţii; aprobă avantajele rezervate fondatorilor; discută şi aprobă contractul şi statutul; desemnează persoanele care se vor prezenta la notar pentru autentificarea actelor constitutive; numeşte primii membrii ai consiliului de administratie/ ai consiliului de supraveghere şi primii cenzori sau primul auditor financiar..

Adunarea este constituită legal dacă sunt prezenţi jumătate plus unu din numărul subscriitorilor şi ia hotărâri cu votul majorităţii simple a celor prezenţi.

Votarea este supusă următoarelor reguli.

- fiecare subscriitor are dreptul la un vot indiferent de numărul de acţiuni subscrise.

- orice subscriitor poate fi reprezentat prin procură specială, însă nimeni nu poate reprezenta mai mult de cinci acceptanţi.

- acceptanţii ce au făcut aportul în natură n-au drept de vot în deliberările privitoare aporturile lor, chiar dacă ei au efectuat şi aporturile în numerar ori reprezintă alţi acceptanţi.

Fondatorii au următoarele drepturi:

- să fie remuneraţi pentru activitatea depusă la constituirea societăţii;

- să beneficieze de o cotă de până la 6 % din profitul  net pe o perioadă de cel mult cinci ani, de la data constituirii societăţii (acest drept aparţine numai persoanelor fizice cărora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv);

- să ceară despăgubiri societăţii dacă se dizolvă cu intenţia fraudării fondatorilor. Acţiunea se prescrie în 6 luni, termen ce curge de la data  publicării în Monitorul Oficial a hotărârii adunării generale a acţionarilor care a decis dizolvarea anticipată a societăţii.

Fondatorii au următoarele obligaţii:

- să îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege în scopul constituirii societăţii prin subscripţie publică (întocmirea şi lansarea prospectului de emisiune, organizarea subscrierii acţiunilor, convocarea adunării constitutive, îndeplinirea formalităţilor de constituire, etc.);

- să predea consiliului de administraţie/ directoratului documentele şi corespondenţa referitoare la constituirea societăţii;

- să răspundă pentru consecinţele actelor făcute în contul societăţii şi pentru cheltuielile ocazionate de constituire;

Fondatorii răspund în solidar cu primii membri ai consiliului de administraţie/ ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere faţă de societate şi terţi pentru subscrierea integrală a capitalului social, efectuarea vărsămintelor, existenţa aporturilor în natură, pentru veridicitatea publicaţiilor făcute în vederea constituirii societăţii.

De asemenea, răspund solidar pentru valabilitatea operaţiunilor efectuate în  contul societăţii înainte de constituire şi luate de societate asupra sa.

Acţiunea contra fondatorilor pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin neregularităţi la constituire se prescrie în termen de cinci ani de la data constituirii societăţii.

Fondatorii răspund penal pentru infracţiunile înscrise în  art. 271- 273 din Legea nr. 31/1990.

Formalităţi necesare pentru constituirea societăţii.

Formalităţile necesare constituirii societăţii sunt:

- întocmirea actelor constitutive

- înregistrarea şi autorizarea funcţionării societăţii.

Formalităţile sunt îndeplinite de asociaţi (constituirea simultană) sau de persoanele desemnate de adunarea constitutivă (constituirea continuată) .

 

Funcţionarea societăţii pe acţiuni.

Funcţionarea acestui tip de societate se bazează pe o structură organizatorică în care deciziile se iau pe bază de vot. Votul este strâns legat de subdiviziunile capitalului social şi, mai ales, de titlurile reprezentative ale acestor subdiviziuni. Întotdeauna unei acţiuni îi corespunde un vot.

Acţiunile emise de societate.

  1. Noţiune.

Acţiunea  este un titlu reprezentativ al contribuţiei asociatului, constituind o fracţiune a capitalului social care conferă posesorilor calitatea de acţionar. Potrivit noilor dispoziţii, acţiunile trebuie să poarte semnătura a doi membri ai consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, sau după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului  general unic.

  1. Caractere.

- acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare nominală. Valoarea minimă a unei acţiuni este 0,1 lei.

- acţiunile sunt fracţiuni egale ale capitalului social, conferind deţinătorilor drepturi egale. Este posibil să se emită, totuşi, în anumite condiţii, acţiuni ce conferă titularilor drepturi diferite, Legea nr. 31/1990 art. 94 alin. 2: „Se pot emite totuşi în condiţiile actului constitutiv categorii de acţiuni care conferă titularilor drepturi diferite, potrivit dispoziţiilor art. 95 şi 96”, respectiv, acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot.

- acţiunile sunt indivizibile, în sensul că nu pot fi fracţionate. Când acţiunea este proprietatea mai multor titulari, se aplică regulile coproprietăţii.

- sunt titluri negociabile, incorporând valori patrimoniale. Ele intră în categoria valorilor mobiliare şi pot fi transmise în condiţiile legii.

 

  1. Natura juridică a acţiunilor.

Se admite, în general, că sunt titluri de credit .  Se formulează totuşi rezerve, pentru că nu întrunesc toate trăsăturile acestei categorii juridice.

Deşi sunt titluri ce incorporează anumite drepturi, ele nu consemnează drepturi autonome şi nu îndeplinesc condiţiile liberalităţii, pentru că:

- în caz de transmisiune titularul devine posesorul unui drept derivat şi nu autonom.

- întinderea drepturilor este incomplet determinată prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive.

Din acest motiv, se consideră  că acţiunile sunt titluri de credit corporative, societare sau de participaţiune, adică o categorie specială a titlurilor de credit (au o parte din trăsăturile titlurilor de credit, dar le lipsesc unele din ele).

  1. Felurile acţiunilor.
  2. a) după drepturile conferite sunt:

- ordinare, care conferă titularilor drepturi egale;

- preferenţiale: cele ce presupun dividente prioritare asupra beneficiului distribuibil, alături de drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare.

 Art. 95 alin. 1 şi 2 din lege, dispune: „Se pot emite acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot, ce conferă titularului: dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciţiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări; drepturile recunoscute acţionarilor cu acţiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunarea generală, cu excepţia dreptului de vot. Acţiunile cu dividend prioritar, fără drept de vot, nu pot depăşi o pătrime din capitalul social şi vor avea aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare”.

Ele nu conferă însă drept de participare şi de vot în adunările generale ale acţionarilor .

  1. b) acţiunile ordinare se împart în acţiuni nominative şi la purtător.

Cele nominative cuprind elemente de identificare ale titularului acţiunii. Drepturile aferente acţiunii aparţin şi pot fi exercitate numai de către titularul acţiunii. Ele pot fi emise în formă materială, adică pe suport de hârtie şi în formă dematerializată, prin înscriere în cont. Dacă nu se eliberează acţiuni în formă materială, societatea va emite un certificat de acţionar care va cuprinde elementele acţiunii în formă materială, numărul, categoria şi valoarea nominală a acţiunii, numărul de ordine al acestuia şi poziţia la care acţionarul este trecut în registrul acţionarilor.

Cele la purtător se caracterizează prin aceea că elementele de identificare a acţionarului nu se menţionează în titlu. Titularul acţiunii (cel ce exercită drepturile şi obligaţiile) va fi posesorul titlului.

  1. Stabilirea felului acţiunilor:

Se va face prin actul constitutiv care prevede numărul acţiunilor, în totalitate şi pe categorii, valoarea lor nominală şi specificarea (nominative sau la purtător).

În lipsa unor menţiuni exprese acţiunile sunt considerate la purtător. Acţiunile neplătite în întregime sunt însă nominative.

Acţiunile preferenţiale vor avea aceeaşi valoare ca şi cele ordinare. Ele nu pot depăşi un sfert din capitalul social, iar titularii lor nu pot fi administratori, directori/ membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, cenzorii societăţii.

Legea permite convertirea acţiunilor din nominative la purtător şi a celor preferenţiale în ordinare şi, invers.  Convertirea poate fi hotărâtă de  adunarea generală extraordinară.

Conform prevederilor art. 95, alin. 4 din lege, în caz de întârziere a plăţii dividendelor, acţiunile preferenţiale vor dobândi drept de vot, începând de la data scadenţei obligaţiei de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în cursul anului următor sau, dacă în anul următor adunarea generală hotărăşte că nu vor fi distribuite dividende, începând de la data publicării respectivei hotărâri a adunării generale, până la plata efectivă a dividendelor restante.

  1. Conţinutul acţiunii.

Acţiunea va cuprinde următoarele date:

- denumirea societăţii

- data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care se află înmatriculată societatea, codul unic de înregsitrare şi numărul monitorului oficial în care s-a făcut publicarea.

- capitalul social.

- numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală şi vărsămintele efectuate.

- avantajele acordate fondatorilor.

- la acţiunile nominative, date de identificare ale titularului (numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciului acţionarului, sau denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul unic de înregsitrare).

- semnătura (a doi membri ai consiliului de administraţie,  directoratului, sau semnătura administratorului unic, a directorului general unic).

  1. Condiţii pentru emiterea de acţiuni.

Legea 31/1990 stabileşte următoarele condiţii pentru emiterea acţiunilor:

- acţiunile pot fi emise numai după înmatricularea societăţii în registrul comerţului;

- acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală;

- emiterea de noi acţiuni, la majorarea capitalului social este interzisă până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă.

  1. Drepturile acţionarilor, acestea trebuie exercitate cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.:
  2. a) drepturi nepatrimoniale:

- dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. Nu au acest drept titularii acţiunilor preferenţiale cu divident prioritar fără drept de vot. Este permisă participarea prin reprezentare.

- dreptul la vot. Orice acţiune dă dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor. Deducem că acţionarii exercită dreptul lor de vot proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă. Prin actul constitutiv, se poate limita numărul voturilor aparţinând acţionarilor ce posedă mai mult de o acţiune. Acest drept poate fi suspendat pentru acţionarii ce nu au vărsat aportul subscris, când datoria este exigibilă.

Nu au drept de vot titularii acţiunilor preferenţiale.

- dreptul la informare. Acţionarii au dreptul să fie informaţi cu privire la activitatea societăţii. Administratorii sunt obligaţi să le pună la dispoziţie registrele societăţii, bilanţul contabil şi rapoartele cenzorilor.

  1. b) drepturi patrimoniale.

- dreptul la dividente. Dividentele se plătesc asociaţilor în proporţie cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Câtimea dividendului se stabileşte de A.G.A.

- dreptul asupra părţii cuvenite din lichidarea societăţii. Partea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului net al societăţii se stabileşte de lichidatori prin bilanţul final de lichidare.

  1. Obligaţiile acţionarilor.

Principala obligaţie a acţionarilor este de a efectua plata vărsămintelor datorate.

Situaţia acţiunilor trebuie să fie cuprinsă în anexa la bilanţul contabil anual.

În caz de neachitare la scadenţă a vărsămintelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise se utilizează procedura specială prev. de art. 100 LSC:

- societatea va emite o somaţie colectivă prin care se cere acţionarilor să-şi îndeplinească obligaţiile. Somaţia se publică de două ori (la 15 zile interval) în monitorul oficial şi într-un ziar de largă răspândire.

- dacă debitorii acţionari nu fac vărsămintele, consiliul de administraţie are două posibilităţi:

  1. a) să urmărească acţionarii pe calea dreptului comun pentru vărsămintele restante;
  2. b) să anuleze acţiunile nominative. Decizia de anulare se publică în monitorul oficial şi trebuie să cuprindă numărul de ordine al acţiunilor anulate. În locul acestora societatea va emite acţiuni noi purtând aceleaşi numere, ce vor fi vândute. Sumele obţinute din încasare vor fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor de publicaţie şi vânzare, a dobânzilor de întârziere şi a vărsămintelor neefectuate.

Dacă sumele obţinute sunt excedentare, diferenţa se predă acţionarilor ale căror acţiuni au fost anulate.

Dacă sumele sunt neîndestulătoare societatea se poate îndrepta contra subscriitorilor şi cesionarilor în condiţiile art.98 LSC.

Dacă, folosindu-se aceste căi nu s-au putut obţine sumele datorate societăţii, trebuie să se procedeze la reducerea capitalului social la nivelul capitalului existent.

  1. Transmiterea acţiunilor.

Această operaţiune se realizează după cum acţiunile sunt nominative sau la purtător.

  1. a) transmiterea acţiunilor nominative în formă materială. Dreptul de proprietate se transmite printr-o declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi cesionar şi prin menţiunile făcute pe titlu. Dacă acţiunea nominativă este emisă în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite prin declaraţia făcută în regsitrul acţionarilor, semnată de cedent şi cesionar sau de mandatarii lor.

Dacă acţiunea se transmite mai multor persoane, primitorii trebuie să desemneze un reprezentant unic, să exercite drepturile. În caz contrar societatea nu este obligată să înscrie transmisia în registrul acţionarilor.

Când acţiunile transmise nu sunt complet liberate, cedentul şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători pentru plata integrală a acţiunilor timp de trei ani de la data când s-a făcut menţiunea de transmitere în registrul acţionarilor.

În cazul acţiunilor emise într-o formă nematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă organizată, transmiterea dreptului de proprietate se face în condiţiile prevăzute de legislaţia privind piaţa de capital.

  1. b) transmiterea acţiunilor la purtător se realizează prin simpla tradiţiune a acestora.
  2. c) vânzarea acţiunilor de către acţionari prin ofertă publică se poate face numai după ce se va întocmi un prospect de ofertă în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
  3. d) restricţii privind transmiterea acţiunilor.

Conform art.103 LSC, societatea nu poate dobândi     propriile sale acţiuni decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Actul constitutiv poate cuprinde restricţii de transmiterea acţiunilor. Astfel avem:

- clauza de agrement: transmiterea acţiunilor este condiţionată de avizul favorabil al consiliului de administraţie sau al A.G.A., în ce priveşte persoana dobânditorului.

- clauza de preemţiune: dreptul acţionarilor de a dobândi cu preferinţă acţiunile cedentului.

  1. Dobândirea de către societate a propriilor acţiuni.

Principiul înscris în art. 103 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia  o societate nu poate dobândi propriile acţiuni cunoaşte excepţii, anume cele prevăzute de lege:

 Condiţiile dobândirii de către societate a propriilor acţiuni, direct sau prin intermediul unei persoane care acţionează în nume propriu, dar pe seama societăţii în cauză, sunt prevăzute în art. 1031  din LSC:

  1. a) autorizarea dobândirii propriilor acţiuni este acordată de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor, care va stabili condiţiile acestei dobândiri, în special numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este acordată autorizaţia şi care nu poate depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi, în cazul unei dobândiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă şi maximă;
  2. b) valoarea nominală a acţiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăşi 10% din capitalul social subscris;
  3. c) tranzacţia poate avea ca obiect doar acţiuni integral liberate;
  4. d) plata acţiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societăţii, înscrise în ultima situaţie financiară anuală aprobată, cu excepţia rezervelor legale.

    Dacă acţiunile proprii sunt dobândite pentru a fi distribuite angajaţilor societăţii, acţiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.

Articolul 104 din Legea nr. 31/1990 dispune că restricţiile arătate mai sus nu se aplică la dobândirea:

  1. a) acţiunilor dobândite în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c), ca urmare a unei decizii a adunării generale de reducere a capitalului social;
  2. b) acţiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;
  3. c) acţiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, într-o procedură de executare silită împotriva unui acţionar, debitor al societăţii;
  4. d) acţiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.

    Restricţiile prevăzute la art. 1031, cu excepţia celei prevăzute la art. 1031 alin. (1) lit. d), nu se aplică acţiunilor dobândite în conformitate cu art. 134.

         Acţiunile astfel dobândite nu dau dreptul la dividende pe perioada deţinerii lor de către societate; pe perioada deţinerii, dreptul de vot conferit de acţiuni va fi suspendat. Dacă acţiunile sunt incluse în activul bilanţului, în pasivul bilanţului se prevede o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.

Acţiunile dobândite cu nerespectarea condiţiilor enunţate trebuie  înstrăinate în termen de 1 an  sau de 3 ani de la data dobândirii, în caz contrar  acestea trebuie anulate, iar societatea este obligată să reducă în mod corespunzător capitalul social subscris.

  1. Gajarea acţiunilor.

Acţiunile pot fi obiectul unei garanţii reale mobliare.

Articolul 991 din Legea nr. 31/1990 reglementează:

„Constituirea de garanţii reale mobiliare asupra acţiunilor se face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria acţiunilor cu care se garantează, iar în cazul acţiunilor la purtător şi nominative emise în formă materială, şi prin menţionarea garanţiei pe titlu, semnată de creditor şi debitorul acţionar sau de mandatarii acestora .

Garanţia se înregistrează în registrul acţionarilor ţinut de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, sau, după caz, de societatea independentă care ţine registrul acţionarilor. Creditorului în favoarea căruia s-a constituit garanţia reală mobiliară asupra acţiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.

Garanţia devine opozabilă terţilor şi dobândeşte rangul în ordinea de preferinţă a creditorilor de la data înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare”.

  1. Acte juridice interzise societăţii.

Legea interzice societăţii să acorde avansuri sau împrumuturi ori să constituie garanţii în vederea subscrierii sau dobândirii propriilor sale acţiuni de către un terţ (art.106). Această interdicţie nu se aplică operaţiunilor curente ale societăţilor bancare şi de credit, precum şi celor efectuate în vederea dobândirii de către salariaţii societăţii a acţiunilor acesteia.

Adunarea generală a acţionarilor (AGA).

Este organul general de deliberare şi  decizie al societăţii, hotărând asupra tuturor problemelor date de lege în competenţa sa. Adunarea generală se ţine în principiu la sediul societăţii.

Felurile adunării generale.

  1. Adunarea generală ordinară.

Se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exerciţiului financiar.

Adunarea generală ordinară, în afară de dezbaterea altor probleme înscrise în ordinea de zi,  are următoarele atribuţii, prevăzute în art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990:

„ a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul;

  1. b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, şi cenzorii;
  2. c) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească sau să demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;
  3. d) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;
  4. e) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului;
  5. f) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe exerciţiul financiar următor;
  6. g) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale societăţii”.

 Pentru valabilitatea deliberărilor este necesară prezenţa acţionarilor care să deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile trebuie luate de acţionarii cu majoritatea voturilor exprimate, în actul constitutiv pot fi prevăzute condiţii mai ridicate de cvorum şi majoritate.

Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor menţionate mai sus, adunarea care se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. În acest caz actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată (art. 112 alin. 2).

  1. Adunarea generală extraordinară.

Se întruneşte în mod excepţional, de obicei în situaţii ce reclamă modificarea actului constitutiv. Hotărăşte în următoarele probleme, enumerate în art. 113 din Legea nr. 31/1990:

  1. a) schimbarea formei juridice a societăţii;
  2. b) mutarea sediului societăţii;
  3. c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
  4. d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
  5. e) prelungirea duratei societăţii;
  6. f) majorarea capitalului social;
  7. g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;
  8. h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
  9. i) dizolvarea anticipată a societăţii;

i in.1) conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a acţiunilor la purtător în acţiuni nominative;

  1. j) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
  2. k) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
  3. l) emisiunea de obligaţiuni;
  4. m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.

Pentru valabilitatea deliberărilor, la prima convocare este necesară prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin  o pătrime din numărul total de drepturi de vot, hotărârile se iau cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.

La a doua convocare, este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de drepturi de vot, hotărârile se iau cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Decizia de modificare a obiectului principal de activitatea al societăţii, de reducere sau de majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societăţii se ia cu majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi. Indiferent de obiectul votului în adunarea generală extraordinară, în actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi de majoritate mai mari.

Legea permite adunării generale extraordinare, sau prin actul constitutiv, să delege consiliului de administraţie sau directoratului exerciţiul atribuţiilor sale privind:

- mutarea sediului societăţii,

- schimbarea obiectului de activitate, cu excepţia domeniului şi a activităţii principale;

In aceste 2 cazuri de delegare, deciziile consiliului de administraţie/directoratului trebuie depuse la oficiul registrului comerţului, pentru a fi menţionate şi publicate în Monitorul Oficial.

- majorarea capitalului social (decizia consiliului de administraţie/ directoratului sunt supuse dispoziţiilor referitoare la capitalul autorizat;

  1. Adunarea specială.

Este formată din titularii unei anumite categorii de acţiuni.

Convocarea şi desfăşurarea adunărilor speciale, precum şi condiţiile de qvorum şi majoritate pentru luarea hotărârilor sunt guvernate de dispoziţiile prevăzute de lege pentru adunările generale ale acţionarilor.

Între hotărârile adunărilor generale şi cele adoptate de adunările speciale, există o strânsă interdependenţă în sensul că:

- hotărârile adunării generale de modificare a drepturilor şi obligaţiilor ce revin unei anumite categorii de acţiuni nu produc efecte decât în urma aprobării acestei hotărâri de către adunarea specială.

- hotărârile iniţiate de adunările speciale vor fi supuse aprobării adunărilor generale corespunzătoare.

 

Convocarea adunării generale.

  1. Conform art. 117 şi art. 119 din Legea nr. 31/1990, iniţiativa convocării adunării generale revine consiliului de administraţie/ directoratului sau acţionarilor.

Consiliul de administraţie/ directoratul  convocă adunarea generală ori de câte ori este nevoie, în conformitate cu prevederile actului constitutiv. Ei sunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală:

- la cererea acţionarilor care reprezintă individual sau împreună cel puţin 5  %  din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea curpinde dispoziţii ce intră în atibuţiile adunării.

Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile şi se va întruni în termen de cel mult 60  de zile de la data primirii cererii.

Dacă adunarea nu este convocată, la cererea acţionarilor, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie/ directoratului, poate autoriza convocarea adunării generale. Pe aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, data de referinţă, data ţinerii adunării şi persoana care o va prezida.

  1. Convocarea trebuie să cuprindă:

- data şi locul ţinerii adunării,

- ordinea de zi, cu precizarea problemelor ce vor fi dezbătute.

  1. Înştiinţarea acţionarilor se face prin publicarea convocării în monitorul oficial precum şi în unul din ziarele răspândite în localitatea în care se află sediul societăţii.

Dacă toate acţiunile sunt nominative, convocarea poate fi făcută prin scrisoare recomandată, sau dacă actul constitutiv o va permite, înscris în formă electronică, având încorporată, ataşată sau asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului, înscrisă în registrul acţionarilor.( art. 117 alin. 4)

Potrivit art. 1171  din Legea nr. 31/1990, unul sau mai mulţi acţionari, reprezentând individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social, au dreptul să ceară introducerea de noi puncte pe ordinea de zi. Cererile vor fi depuse la consiliul de administraţie/ directorat,  în cel mult 15 zile de la publicarea convocării, pentru a putea fi aduse la cunoştinţa celorlalţi acţionari. Ordinea de zi completată,, trebuie publicată cu cel puţin 10 zile înainte de adunarea generală, la data menţionată în convocatorul iniţial.

Şedinţa adunării generale. 

  1. Condiţii de participare. La adunarea generală au dreptul să participe toţi acţionarii, personal sau prin reprezentant, în baza unei procuri speciale care va fi depusă, în original, cu 48 de ore înainte de adunare sau în termenul prevăzut în actul constitutiv. Membrii consiliului de administraţie, directorii, membrii directoratului/ consiliului de supraveghere şi funcţionarii societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari.
  2. Desfăşurarea şedinţei. Şedinţa se va ţine la data, ora şi locul arătate în convocare. Ea va fi deschisă de preşedintele consiliului de administraţie/ directoratului sau de către cel care-i ţine locul.Adunarea generală va numi unul până la trei secretari  care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor şi formalităţile cerute de lege şi de actul constitutiv (aceste operaţiuni pot fi supravegheate sau îndeplinite de către un notar public, pe cheltuiala societăţii).
  3. Dreptul de vot. În principiu orice acţiune plătită dă dreptul la un vot, cu excepţia cazului când prin actul constitutiv s-a limitat numărul voturilor aparţinând acţionarilor care au mai mult de o acţiune.Potrivit art. 123 alin. 1 din lege: „La adunările generale, acţionarii care posedă acţiuni la purtător au drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare”. Secretarul tehnic desemnat, va constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acţiunilor. Acţiunile vor rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reţinute mai mult de 5 zile de la data acesteia.

Acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividente sau să exercitae orice  alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă (data la care trebuie deţinute acţiunile pentru a putea participa la vot şi a avea dreptul la dividende) .

Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu au achitat vărsămintele exigibile ; şi restricţionat în ce priveşte votul administratorilor, în caz de conflict de interese, acţionar-societate şi în caz de cesiune a dreptului de vot şi votul acţionarilor care au calitatea de membrii ci consiliului de administraţie/ directoratului sau consiliului de supraveghere..

  1. Adoptarea hotărârilor. Se înfăptuieşte prin vot deschis. Votul este obligatoriu secret pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie, membrilor consiliului de supraveghere şi a cenzorilor/ auditorilor financiari şi pentru revocarea lor; pentru luarea hotărârilor privitoare la răspunderea organelor de conducere, administrare şi control.
  2. Procesul verbal de şedinţă consemnează lucrările adunărilor generale. El este semnat de preşedinte şi de secretar. El va cuprinde menţiuni privitoare la:

- îndeplinirea formalităţilor de convocare;

- data şi locul convocării;

- acţionarii prezenţi şi numărul acţiunilor;

- dezbaterile în rezumat, declaraţiile făcute de acţionari;

- hotărârile luate.

Procesul verbal se trece în registrul adunării generale.

  1. Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toţi acţionarii, dacă au fost luate cu respectarea legii şi a actului constitutiv. Ele devin opozabile terţilor după publicarea în monitorul oficial. În acest sens hotărârile se depun în 15 zile la oficiul registruluicomerţului pentru a fi menţionate în registru şi publicate. Legea interzice executarea hotărârilor înainte de publicarea lor.

Hotărârile pot fi anulate pe cale judecătorească. Acţiunea de anulare se face în 15 zile de la publicarea hotărârii adoptată cu încălcarea legii sau a actului constitutiv. Poate fi promovată de orice acţionar care nu a participat la adunarea generală sau a votat împotrivă şi va fi introdusă la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea.

Acţiunea se soluţionează în camera de consiliu. Hotărârea irevocabilă de anulare trebuie menţionată în registrul comerţului şi publicată în monitor. De la data publicării hotărârea devine opozabilă tuturor acţionarilor.

Dacă nu sunt de acord cu hotărârile adunării generale privitoare la schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau forma societăţii, fuziunea sau divizarea societăţii,  acţionarii au dreptul să se retragă din societate. În acest sens, ei vor trebuie să depună acţiunile ce le posedă sau certificatul de acţionar, urmând să primească contravaloarea lor, stabilită în condiţiile art. 134 LSC.

 

Administrarea societăţii.

Noua concepţie referitoare la administrarea şi conducerea societăţii pe acţiuni  a fost consacrată prin Legea nr. 441/2006 (care modifică şi completează Legea nr. 31/1990), materializează principiile guvernării corporative . Intervenţiile legislative au avut ca scop armonizarea legislaţiei în domeniu cu reglementările comunitare şi totodată, preluarea recomandărilor formulate de forurile europene. Întervenţiile legislative  au avut în vedere preluarea aquis-ului în materia societăţilor comerciale. Modalitatea de preluare a constat în introducerea textelor comunitare în legea română, prin adaptarea acestora, în special prin sintetizarea normelor conţinute de directive .

Societatea pe acţiuni poate fi administrată de un administrator unic sau mai mulţi administratori ce constituie consiliul de administraţie. În acest ultim caz, conducerea poate fi delegată unuia sau mai multor directori, unul dintre ei fiind numit director general. În  actul constitutiv poate fi prevăzut ca societatea pe acţiuni să fie administrată de un directorat şi un consiliu  de supraveghere. Ca urmare, prin Legea nr. 441/2006 sunt introduse două sisteme de administrare:

- sistemul unitar (conducerea se realizează prin consiliul de administraţie şi directorii societăţii);

- sistemul dualist ( conducerea este asigurată de directorat şi consiliu de supraveghere).

În art. 8 din Legea nr. 31/1990  este prevăzut că în actul constitutiv trebuie precizate datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie/ a primilor membri ai consiliului de supraveghere, puterile de reprezentare conferite administratorilor/ directorilor, respectiv membrilor directoratului şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. De asemenea, trebuie precizat numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr.

Prin modificarea actului constitutiv al societăţii, de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor,  sistemul de administrare şi conducere a societăţii adoptat iniţial poate fi înlocuit cu celălalt sistem.

 

  1. Sistemul unitar

Art. 137 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, dispune: „Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind întotdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie”

Societatea pe acţiuni este administrată de:

- administratorul unic;

- consiliul de administraţie (organ colegial de administrare a societăţii).

  1. Consiliul de administraţie
  2. Structura consiliului de administraţie este format dintr-un număr impar (stabilit în actul constitutiv sau în condiţiile prevăzute în actul constitutiv) de  administratori desemnaţi în condiţiile legii.

                Administratorii nu pot încheia cu soietatea un contract de muncă; dacă aceştia sunt desemnaţi dintre salariaţi, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului

Condiţii speciale pentru membri consiliului de administraţie:

- majoritatea membrilor consiliului de administraţie va fi formată din administratori neexecutivi (nu au fost numiţi directori ai societăţii), dacă atribuţiile de conducere au fost delegate directorilor societăţii;

- să fie independenţi (administratorul este independent dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 1382  din Legea nr. 31/1990).

Preşedintele  consiliului de administraţie, este ales de consiliu dintre membri pentru un mandat care nu poate depăşi durata mandatului său de administrator,  care coordonează activitatea consiliului de administraţie, raportează referitor la aceasta adunării generale a acţionarilor şi veghează la buna funcţionare a organelor societăţii.

Dacă este în imposibilitate temporară de a-şi executa atribuţiile, un alt administrator este  delegat, de către consiliul de administraţie  să îndeplinească funcţia de preşedinte în perioada cât durează starea respectivă.

Preşedintele poate fi revocat oricând de organul care l-a numit.

  1. Atribuţiile consiliului de administraţie

- atribuţii generale: art. 142 alin. 1  dispune: „Consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu  excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor”.

- atribuţiile exclusive ale consiliului de administraţie sunt prevăzute în art. 142 alin. 2 şi alin. 3

    Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate directorilor:

    - stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;

    - stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare;

    - numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor;

    - supravegherea activităţii directorilor;

    - pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia;

    - introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

    - nu pot fi delegate directorilor atribuţiile primite de către consiliul de administraţie din partea adunării generale a acţionarilor, în conformitate cu art. 114.

                Membrii consiliului de administraţie sunt obligaţi să-şi exercite mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator. Obligaţia este respectată dacă în momentul luării deciziei de afaceri (adică orice decizie de a lua sau nu anumite măsuri cu privire la administrarea societăţii), administratorul este în mod  rezonabil îndreptăţit să considere că acţionează în interesul societăţii şi pe baza unor informaţii adecvate .

                De asemenea, sunt obligaţi să-şi execite mandatul cu loialitate în interesul societăţii. Membrii consiliului de administraţie nu au voie să divulge informaţiile confidenţiale şi secretele de afaceri la care au acces, atât pe durata mandatului, cât şi după încetarea acestuia. Clauza de confiedenţialitate trebuie prevăzută în contractul de administraţie.

  1. Puterea de reprezentare a consiliului de administraţie este prevăzută în art. 1432 din Legea nr. 31/1990: „Consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. În lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele său”.

                Dacă atribuţiile de conducere a societăţii sunt delegate de către consiliul de administraţie directorilor, puterea de reprezentare aparţine directorului general.

                Numele persoanelor împuternicite să repezinte societatea, şi menţiunea dacă ele acţionează împreună ori separat, trebuie înregistrate la registrul comerţului de către consiliul de administraţie.

  1. Funcţionarea consiliului de administraţie

                Consiliul de administraţie se întruneşte obligatoriu, cel puţin o dată la trei luni sau ori de câte ori este nevoie. Convocarea este făcută de către preşedinte, sau la cererea motivată a cel puţin doi dintre membrii săi sau a directorului general.  Ordinea de zi este stabilită de către preşedinte, căruia îi revine obligaţia să o aducă la cunoştinţa membrilor consiliului de administraţie.

                Convocarea trebuie să conţină data, ora şi locul unde se va ţine şedinţa şi ordinea de zi.

                La întrunirile consiliului de administraţie participă:

                - directorii;

                - cenzorii sau după caz, auditorii interni (sunt obligaţi să participe, dar nu au drept de vot).

                Potrivit art. 15320 alin. 1 din lege:  „Pentru validitatea deciziilor consiliului de administraţie, ale directoratului sau ale consiliului de supraveghere este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din  numărul membrilor fiecăruia dintre aceste organe, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare”.

                Deciziile consiliului de administraţie se iau  cu votul  majorităţii membrilor  prezenţi (excepţie decizia de  numire sau revocare a preşedintelui consiliului de administraţie care se ia cu votul majorităţii membrilor consiliului).

                Articolul 1443 din  Legea nr. 31/1990  reglementează luarea deciziilor în anumite situaţii speciale:

                Aliniatul 1 şi 2 prevede: „Administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe cenzori sau auditori interni şi să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operaţiune”.     Aceeaşi obligaţie revine şi în situaţia în care administratorul ştie că într-o anumită operaţiune sunt interesate soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi până la gradul IV inclusiv. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea pentru prejudiciul cauzat societăţii.

                Interdicţiile stabilite prin alin. 1 şi 2 ale art. 1443 din lege, referitoare la participarea la deliberarea şi la votul administratorilor, nu sunt aplicabile , dacă prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, în cazul în care obiectul votului îl constituie:

                - oferirea spre subscriere, către un administrator sau către persoanele menţionate la alin. 2  al art. 1443, de acţiuni sau obligaţiuni ale societăţii;

                - acordarea de către administrator sau persoanele menţionate la alin. 2  art. 1443, a unui împrumut ori constituirea unei garanţii în favoarea societăţii.

                În  actul constitutiv al societăţii poate fi prevăzut că participarea la întrunirile consiliului de administraţie să aibă loc şi prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă (dacă acestea asigură condiţii necesare de identificare  a participanţilor, participarea efectivă la şedinţa consiliului de administraţie şi retransmiterea deliberărilor în mod continuu), cu precizarea mijloacelor respective, de asemenea, prin actul constitutiv  se poate limita felul deciziilor care pot fi luate în aceste condiţii, precum şi un drept de opoziţia la această procedură.

                Potrivit prevederilor art. 141 alin 5 din Legea nr. 31/1990, „La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanţilor, ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate. Procesul verbal este semnat de către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt administrator”.

                În situaţii excepţionale, justificate prin urgenţa situaţiei şi prin interesul societăţii, dacă actul  constitutiv dispune, deciziile consiliului de administraţie sau ale directoratului pot fi luate prin votul unanim exprimat în scris al membrilor, fără a fi necesară o întrunire. La această procedură nu se poate recurge dacă deciziile se referă la situaţiile financiare anuale ori la capitalul autorizat.

Deciziile nelegale pot fi anulate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, care este obligată, potrivit art. 111 lit. d din Legea nr. 31/1990, să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor

Se poate ataca în instanţă hotărârea A.G.A. prin care s-a pronunţat asupra valabilităţii unei decizii a consiliului de administraţie.  A.G.A. poate să dispună şi suspendarea deciziilor consiliului de administraţie .

Comitetele consultative

Conform dispoziţiilor art. 1402 din lege, „Consiliul de administraţie poate crea comitete consultative formate din cel puţin 2 membri ai consiliului şi însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii şi cu elaborarea de recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul, remunerarea administratorilor, directorilor, cenzorilor şi personalului sau nominalizarea de candidaţi pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele vor înainta consiliului, în mod regulat, rapoarte asupra activităţii lor” Cel puţin unu dintre membri fiecărui comitet trebuie să fie administrator neexecutiv independent, iar în cazul comitetului de audit, cel puţin un membru trebuie să aibă experienţă în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar.

Comitetele consultative trebuie să înainteze rapoarte asupra activităţii lor, consiliului de administraţie.

 

  1. Directorii societăţii

Directorul societăţii pe acţiuni este acea persoană căreia i-au fost delegate  atribuţii de conducere a societăţii.

Consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. (art. 143 alin. 1 din Legea nr. 31/1990).

Dacă prin actul constitutiv sau printr-o hotărâre a AGA se prevede, preşedintele consiliului de administraţie al societăţii poate fi numit şi director general.

Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare financiară, delegarea conducerii societăţii  este obligatorie.

Natura juridică a funcţiei de director al societăţii pe acţiuni, ţinând seama că este prin natura ei creată de a putea prelua din atribuţiile consiliului de administraţie, este similară cu cea a administratorilor.

  1. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru a fi numit director:

Persoana nominalizată trebuie să aducă la cunoştinţa consiliului de administraţie dacă se află într-o situaţie care reclamă autorizarea consiliului.

- persoana fizică trebuie să îndeplinească condiţiile de capacitate şi onorabilitate prevăzute pentru calitatea de fondator;

- persoana să nu fie incapabilă ori condamnată pentru faptele prevăzute în art. 6 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Durata mandatului directorului e stabileşte prin actul constitutiv sau prin decizia consiliului de administraţie.

Remuneraţia  directorilor, obţinută în temeiul contractului de mandat este asimilată din punct de vedere fiscal veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit legislaţiei în materie. (art. 152 alin. 2). Acest  mandat prevede o serie de reguli specifice caracteristice situaţiei directorilor din cadrul societăţii. Legea prevede un regim fiscal derogatoriu faţă de remuneraţia obişnuită a mandatarului. Remuneraţia directorului fiind asimilată fiscal cu veniturile salariale. Articolul 152 alin. 2 şi alin. 3 prevede:(2) „Remuneraţia directorilor, obţinută în temeiul contractului de mandat, este asimilată din punct de vedere fiscal veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit legislaţiei în materie. (3) Prin derogare de la art. 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, remuneraţia directorilor obţinută în temeiul contractului de mandat este asimilată salariului, din punctul de vedere al obligaţiilor decurgând pentru director şi societatea comercială din legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, legislaţia privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi din legislaţia privind asigurările de sănătate”

Trebuie menţionat că remuneraţia directorului este stabilită de către consiliul de administraţie.Actul constitutiv sau AGA poate stabili limitele acestor remuneraţii.

Atribuţiile directorilor, sunt prevăzute în art. 1431din Legea nr. 31/1990:

         - conducerea societăţii ( art 1431  alin. 1: „Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societăţii, în limitele obiectului de activitate al societăţii şi cu respectarea competenţelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor”.

- reprezentarea societăţii ( dacă în actul constitutiv nu sunt prevăzute alte condiţii pentru repezentarea societăţii);

Directorul/ directorii trebuie să-şi exercite mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, cu loialitate în interesul societăţii .  Modul de organizare a activităţii directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administraţie.

                Orice administrator poate solicita directorilor informaţii cu privire la conducerea operativă a societăţii. Directorii vor informa consiliul de administraţie, în mod regulat şi cuprinzător, asupra operaţiunilor întreprinse şi asupra celor avute în vedere.

Obligaţii care revin directorului/ directorilor:

-              de a participa la adunarea generală a acţionarilor;

-              să înştiinţeze consiliul de administraţie asupra neregulillor constatate cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor.

Potrivit art. art 1431 alin. 4: „Directorii pot fi revocaţi oricând de către consiliul de administraţie. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul este în drept la plata unor daune-interese”

Directorii, sunt răspunzători pentru neîndeplinirea pentru  îndatoririlor ce le revin.

Referitor la răspunderea civilă, directorii pot face obiectul unei acţiuni în răspundere, declanşată conform art. 155 şi următoarele. Acţiunea în răspundere contra directorilor pentru daunele cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor  ce le revin, aparţine adunării generale a acţionarilor.  Dacă AGA hotărâşte să declanşeze acţiunea în răspundere, desemnează persoana împuternicită să exercite acţiunea în justiţie. Hotărârea privind declanşarea acţiunii în răspundere nu conduce la încetarea mandatului acestora, ci la suspendarea din funcţie până la soluţionarea acţiunii în răspundere prin hotărârea judecătorească irevocabilă.

În ce priveşte răspunderea penală, pe lângă ifracţiunile generale prevăzute de Codul penal, Legea nr. 31/1990 prevede o serie de infracţiuni specifice în care făptuitori pot fi directorii societăţii.

 

  1. Sistemul dualist

Sistemul dualist  de administare a societăţii pe acţiuni a fost introdus prin Legea nr. 441/2006.

Conducerea societăţii este compusă din:

- directorat (  membri directoratului au dreptul de a repreznta societatea);

- consiliul de supraveghere ( cu rol de supraveghere şi control).

  1. Directoratul

Potrivit art. 1531  din Legea nr. 31/1990: „Conducerea societăţii pe acţiuni revine în exclusivitate directoratului care îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor”

Directoratul este format din unul sau mai mulţi membri, numărul acestora fiind întotdeauna impar.

În situaţia în care există un singur membru,  acesta poartă denumirea de director general unic. În cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul este format din cel puţin 3 membri. (art. 1531  alin. 5)

Pentru a fi membru al directoratului, trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege:

- să fie persoană fizică;

- să nu fie incapabil sau condamnat pentru faptele prevăzute în art. 6 alin. 2 din Legea nr. 31/1990;

- să nu fie membru al consiliului de supraveghere;

- să nu aibă încheiat cu societatea un contract de muncă, pe durata mandatului;

Conform prevederilor art. art. 15315 din lege: „....membrii directoratului, în sistemul dualist, nu vor putea fi, fără autorizarea consiliului de administraţie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, după caz, auditori interni ori asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelaşi comerţ sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării şi răspunderii pentru daune”.

Consiliul de supraveghere desemnează membrii directoratului şi atribuie unuia dintre ei  funcţia de preşedinte. Înainte de numire că membru  al directoratului, persoana nominalizată este obligată să înştiinţeze consiliul de supraveghere  că îndeplineşte  condiţiile prevăzute de art. 15315 şi art. 15316 din lege. Membrii directoratului  trebuie să fie asiguraţi pentru răspundere profesională . „Directoratul înregistrează la registrul comerţului numele membrilor săi, menţionând dacă ei acţionează împreună sau separat. Aceştia vor depune la registrul comerţului specimene de semnătură”. (art. 1533 alin. (5) din Legea nr. 31/1990)

In caz de vacanţă a unui pot de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va proceda fără întârziere la desemnarea unui nou membru, pe durata rămasă până la expirarea mandatului directoratului.

Pentru a fi valabilă din punct de vedere juridic, numirea trebuie acceptată în mod expres.

Durata mandatului este prevăzută în actul constitutiv al societăţii şi nu poate depăşi 4 ani.  Membrii directoratului sunt reeligibil, dacă actul constitutiv nu dispune altfel.

Atribuţiile directoratului:

Directoratul îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere.

- reprezintă  societatea în raporturile cu terţii şi în justiţie. Membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, afară de cazul unei stipulaţii contrare în actul constitutiv. In situaţia în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, prin acordul lor unanim, aceştia pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.

- înstrăinează, respectiv dobândesc bunuri, către sau de la societate,  numai în baza hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor;

- încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta  sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu probarea  AGA, dată în condiţiile art. 115. ( art. 15321  din Legea nr. 31/1990).

Obligaţiile directoratului:

Mandatul trebuie executat cu loialitate, în interesul societăţii.

- să participe la dunările generale ale acţionarilor;

- să prezinte, cel puţin o dată la 3 luni,  un raport scris consiliului de supraveghere,  cu privire la conducerea, activitatea şi evoluţia  societăţii;

- să comunice orice informaţie referitoare la evenimente care influenţează  societatea;

- să înainteze, consiliului de supraveghere, situaţia financiară anuală şi raportul anual;

- să înainteze, consiliului de supraveghere,  propunerea în legătură cu distribuirea profitului realizat  care va fi prezentată adunării generale.

Funcţionarea directoratului

Prin hotărârea consiliului de supraveghere se stabileşte modul de lucru al membrilor directoratului.

Pentru validitatea deciziilor directoratului este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare.

Membrii directoratului pot fi reprezentaţi la întruniri, dar numai de către un alt membru al directoratului. Prin actul constitutiv se poate dispune că participarea la reuniunile directoratului poate avea loc şi prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, precizând felul acestora. Totodată, actul constitutiv poate limita felul deciziilor care pot fi luate în aceste condiţii şi poate prevedea un drept de a se opune la o astfel de procedură în favoarea unui număr determinat de membri ai organului respectiv. Mijloacele de comunicare la distanţă trebuie să întrunească condiţiile tehnice necesare pentru identificarea participanţilor, participarea efectivă a acestora la şedinţa consiliului şi retransmiterea deliberărilor în mod continuu. (art. 15320 alin. 4 şi 5 din lege)..

                În situaţii excepţionale, justificate,  deciziile directoratului pot fi luate prin votul unanim exprimat în scris, fără a mai fi necesară întrunirea  directoratului, dacă este prevăzut în actul constitutiv.  Procedura nu este permisă  pentru deciziile care privesc situaţiile financiare anuale sau capitalul autorizat.

                Revocarea directoratului

                Potrivit prevederilor art. 1532 alin. 4 din Legea nr. 31/1990: „Membrii directoratului pot fi revocaţi oricând de către consiliul de supraveghere. Actul constitutiv poate prevedea că ei pot fi revocaţi şi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. Dacă revocarea lor survine fără justă cauză, membrii directoratului sunt îndreptăţiţi la plata unor daune-interese”

                Răspunderea membrilor directoratului

                Membrii directoratului răspund pentru prejudiciile cauzate societăţii prin nerespectarea obligaţiilor stabilite de către consiliul de supraveghere sau de lege.

                - răspund solidar faţă de societate pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; existenţa reală a dividendelor plătite.

                - sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi, dacă având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau auditorilor interni şi auditorului fianciar.

 

 

               

  1. Consiliul de supraveghere

                Membrii consiliului de supraveghere  sunt numiţi de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membri, care sunt numiţi prin actul constitutiv. Numărul membrilor consiliului de supraveghere, nu poate fi mai mic de 3,  nici mai mare de 11 şi este stabilit prin actul constitutiv.

Pentru a  avea calitatea de membru al consiliului de supraveghere, trebuie îndeplinite condiţiile stabilite de  lege.

- poate fi membru  persoana fizică sau persoana juridică ( cu obligaţia de a-şi desemna  un  reprezentant permanent persoană fizică);

- nu poate fi membru, o persoană incapabilă sau care a fost condamnată pentru faptele prevzute de art. 6 alin. 2 din lege;

- nu pot cumula funcţia de  membru al consiliului de supraveghere cu cea de salarit al societăţii;

- prin actul constitutiv sau hotărârea generală a acţionarilor, pot fi stabilite  condiţii specifice de profesionalism şi independenţă

Persoana fizică  membru al consiliului de supraveghere şi persoana fizică reprezentant permanent al persoanei juridice,  poate exercita concomitent 5 mandate în societăţi pe acţiuni având sediul  pe teritoriul României.

Membrii consiliului de supraveghere sunt numiţi de adunarea generală a acţionarilor. Nominalizarea se face de către  acţionari sau membrii existenţi ai consiliului, iar persoanele nominalizate sunt obligat să informeze organele care fac numirea, că îndeplinesc  condiţiile prevăzute de art. 15315 şi art. 15316 din lege.

In cazul vacanţei unui post de membru în consiliul de supraveghere, consiliul va numi un membru provizoriu, până la întrunirea AGA. În cazul scăderii numărului de membrii  sub minimul legal, directoratul trebuie să convoace de îndată, adunarea generală a acţionarilor pentru completarea locurilor vacante.

Persoana numită  membru al consiliului de supraveghere trebuie asigurată pentru răspundere profesională.

Durata mandatului membrilor consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv, dar nu mai mare de 4 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Pentru primii membrii ai consiliului de supraveghere durata mandatului nu poate fi mai mare de 2 ani.

Prin actul constitutiv sau prin hotărârea AGA este stabilită remuneraţia membrilor consiliului de supraveghere.

Atribuţiile consiliului de supraveghere

Legea nr. 31/1990, stabileşte principalele atribuţi, astfel în art 1539 sunt prevăzute următoarele:

- exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat;

- numeşte şi revocă membrii directoratului;

- verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi cu hotărârile adunării generale a operaţiunilor de conducere a societăţii;

- raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată.

În cazuri excepţionale, când interesul societăţii o cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea generală a acţionarilor.

Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate atribuţii de conducere a societăţii. Cu toate acestea, în actul constitutiv se poate prevedea că anumite tipuri de operaţiuni nu pot fi efectuate decât cu acordul consiliului. În cazul în care consiliul nu îşi dă acordul pentru o astfel de operaţiune, directoratul poate cere acordul adunării generale ordinare. Hotărârea adunării generale cu privire la un asemenea acord este dată cu o majoritate de 3 pătrimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi. Actul constitutiv nu poate stabili o altă majoritate şi nici stipula alte condiţii.

Obligaţiile membrilor consiliului de supraveghere:

- să exercite atribuţiile cu loialitate, în interesul societăţii;

- să participe la adunările generale a acţionarilor;

- să nu ia parte la deliberare şi să informeze dacă are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societăţii.

Funcţionarea consiliului de supraveghere

Consiliul de supraveghere se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni sau oricând la cererea motivată a cel puţin 2 dintre membrii consiliului ori la cererea directoratului. Convocarea se face de către preşedintele consiliului, cu  15 zile înainte de data întrunirii.

                La  întrunirea consiliului de supraveghere pot fi convocaţi şi membrii directoratului, dar aceştia nu au drept de vot.

                Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi ( cu excepţia numirii şi revocării preşedintelui consiliului, când este nevoie de votul majorităţii membrilor).

                În caz de paritate a votului preşedintele are vot decisiv

                Membrii consiliului de supraveghere pot fi reprezentaţi, numai de  alţi  membrii ai consiliului.

Lucrările şedinţei se consemnează într-un proces verbal, semnat de către preşedintele de şedinţă şi cel puţin un alt membru prezent,  şi trebuie să cuprindă: numele participanţilor; ordinea de zi; ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate.

Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocaţi de către AGA.

Membrii consiliului de supraveghere răspund pentru respectarea obligaţiilor ce le revin  şi cele prevăzute de lege, şi răspund solidar  faţă de societate pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; existenţa reală a dividendelor plătite; existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Pentru realizarea de investigaţii şi recomandări pentru consiliul de supraveghere, acesta poate crea comitete consultative (crearea comitetului de audit este obligatorie în cazul  societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare financiară), formate din cel puţin 2 membrii ai consiliului, dintre care cel puţin unul   trebuie să fie independent.

Comitetele consultative trebuie să înainteze consiliului de supraveghere, rapoarte de activitate.

 

Controlul  gestiunii societăţii

Articolul 160 din Legea nr. 31/1990 prevede: „Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse obligaţiei legale de auditare vor fi auditate de către auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, în condiţiile prevăzute de lege. Societăţile pe acţiuni care optează, în temeiul art. 153, pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar.  Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau opţiunii, în acest sens, a acţionarilor pot să nu aplice prevederile art. 159 alin. (1), hotărârea în acest sens fiind luată de adunarea generală a acţionarilor. Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii acţionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România. La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acţionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz”.

Persoanele care îndeplinesc funcţia de auditor financiar, auditor intern sau cenzor, precum şi schimbarea acestora, trebuie să fie înregistrate la registrul comerţului de către consiliul de administraţie sau directorat.

  1. Cenzorii societăţii
  2. Rolul cenzorilor.

Exercită controlul asupra actelor şi operaţiunilor administratorilor. Orice societate pe acţiuni trebuie să aibă trei cenzori principali şi un cenzor supleant (dacă prin contract nu s-au prevăzut mai mulţi). În cazul societăţilor pe acţiuni cu capital majoritar de stat, unul dintre cenzori, este în mod obligatoriu, reprezentant al Ministerului Financţelor Publice (art. 159 alin. 4 din lege)

  1. Desemnarea cenzorilor.

Ei sunt desemnaţi:

- prin actul constitutiv, în cazul constituirii simultane.

- prin votul adunării constitutive şi, apoi, a celei ordinare, în cazul constituirii  prin subscripţie publică

Ei sunt aleşi pe o perioadă de trei ani putând fi realeşi.

Ei trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- cel puţin unul să fie contabil autorizat sau expert contabil.

- să fie acţionari cu excepţia cenzorilor contabili,

Nu pot fi cenzori ai societăţii, persoanele menţionate în art. 161 alin. 2 din lege:

- rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv cu soţii administratorilor;

- persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta;

- persoanele cărora le este interzisă funcţia de membru al consiliului de administraţie, respectiv al consiliului de supraveghere şi directoratului, în temeiul art. 73 ind1

- persoanele, care pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această calitate, au atribuţii de control în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege.

Dacă persoanele aflate în aceste situaţii au fost alese  în calitate de cenzori, decad din mandatul lor.

Drepturile cenzorilor, care le permit exercitarea controlului gestiunii:

- să participe la şedinţele consiliului de administraţie (fără a avea drept de vot);

- să obţină situaţia lunară privind mersul activităţii societăţii.  Este interzis să comunice datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor,  asociaţilor, în particular şi terţilor).

Obligaţiile  cenzorilor:

- să supravegheze gestiunea societăţii;

- să verifice legalitatea situaţiilor financiare;

- să verifice dacă registrele societăţii sunt ţinute conform prevederilor legale;

- să aducă la cunoştinţa administratorilor şi AGA neregularităţile constatate,  încălcările dispoziţiilor legale şi ale actelor constitutive (art. 163 alin. 5 din lege).

Cenzorii vor prezenta un raport amănunţit cu privire la situaţiile financiare anuale şi repartizarea profitului. Situaţia financiară anuală poate fi aprobată numai dacă este însoţită de raportul cenzorilor .

In conformitate cu art. 1641  alin. 1 şi 2 din lege, dispune: „Orice acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede că trebuie cenzurate, iar aceştia le vor avea în vedere la întocmirea raportului către adunarea generală.  (2) În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligaţi să o verifice. Dacă vor aprecia că reclamaţia este întemeiată şi urgentă, sunt obligaţi să convoace imediat adunarea generală şi să prezinte acesteia observaţiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuţie reclamaţia la prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate”.

Pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin (art. 163 alin. 2 din lege), cenzorii vor delibera împreună. În caz de neînţelegere, pot face rapoarte separate, care vor fi prezentate AGA.  Pentru celelalte obligaţii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.

În registrul special, cenzorii vor trece deliberările lor, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului.

                Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului. Revocarea lor se va face numai de către adunarea generală a acţionarilor, cu votul cerut la adunările extraordinare. (art. 166 alin. 1 şi 2).

Răspunderea penală a cenzorilor este reglementată de art. 276 şi art. 277 din Legea nr. 31/1990.

  1. Auditorul financiar

Situaţiile financiare ale societăţii supuse obligaţiei legale de auditare de către auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice, în condiţiile prevăzute de lege.

Auditorul financiar este numit şi revocat  de adunarea generală ordinară cu  excepţia primului auditor financiar, care este desemnat prin actul constitutiv sau după caz, de către adunarea constitutivă. Calitatea de auditor financiar se dobândeşte prin atribuire de către Camera Auditorilor  Financiari din România, în condiţiile OUG nr. 75/1999 privind auditul financiar .

În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori interni, potrivit legii, orice acţionar are dreptul să reclame acestora faptele despre care cred că trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea în vedere la întocmirea raportului către consiliul de administraţie, respectiv consiliul de supraveghere. În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social ori o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligaţi să verifice faptele reclamate, iar în cazul în care sunt confirmate, fiind consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliului de administraţie, respectiv consiliului de supraveghere, şi pus la dispoziţie adunării generale; în acest caz, consiliul de administraţie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat să convoace adunarea generală. ( art. 1641 alin. 3 din Legea nr. 31/1990).

 

Obligaţiunile emise de societăţile pe acţiuni.

Precizări.

  1. Noţiune. Obligaţiunile sunt titluri de credit emise de societăţile pe acţiuni în schimbul sumelor de bani împrumutate, care incorporează îndatorirea societăţii de a rambursa aceste sume şi de a plăti dobânzile aferente.

Obligaţiunile se emit pentru procurarea unui capital suplimentar .

  1. Natura juridică. Obligaţiunile fac parte din categoria valorilor mobiliare. Ele sunt:

- fracţiuni ale unui împrumut unic contractat de societate;

- titluri de credit, pentru că incorporează  dreptul  la suma de bani înscrisă pe document (fac parte din categoria valorilor mobiliare);

- titluri egale şi indivizibile, pentru că au o valoare nominală.

Obligaţiunile nu se confundă cu acţiunile . Obligatarul este un creditor, pe când acţionarul este un asociat. Obligatarul are dreptul la restituirea sumei împrumutate şi a dobânzilor; acţionarul are dreptul la dividente. Obligatarul nu suportă pierderile societăţii şi nu participă la adunarea generală a societăţii.

  1. Felurile obligaţiunilor.
  2. a) obligaţiunea nominativă cuprinde date de identificare ale obligatarilor. Dreptul cuprins în titlu aparţine şi se exercită numai de titular putând fi transmis prin cesiune.
  3. b) obligaţiunea la purtător nu cuprinde elemente de identificare a titularului. Dreptul aparţine posesorului titlului care-l transmite prin tradiţiune.
  4. Emiterea obligaţiunilor.

Condiţiile de emitere sunt prevăzute în LSC.

  1. a) condiţii de fond. Emisiunea este hotărâtă de adunarea generală extraordinară. Împrumutul nu poate depăşi 3/4 din capitalul vărsat şi existent, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.

Obligaţiunile din aceeaşi emisie vor avea o valoare nominală egală şi acordă posesorilor lor drepturi egale. Valoarea nominală a unei obligaţiuni   nu poate fi mai mică de 2,50 lei. Valoarea nominală a obligaţiunilor convertibile în acţiuni trebuie să fie egală cu valoarea acţiunilor.

  1. b) condiţiile pentru subscrierea publică a obligaţiunilor.

Când obligaţiunile vor fi vândute prin ofertă publică în cauză se vor aplica Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 297/2004.

Prospectul de emisiune. Oferta publică este propunerea făcută de emitent de a vinde sau a cumpăra valori mobiliare. constând în obligaţiuni, difuzată prin mijloace de difuzare în masă sau comunicată pe alte căi.

Prospectul de emisiune va fi întocmit de administratorul societăţii şi va cuprinde:

- denumirea, obiectul de activitate, sediul şi durata societăţii,

- capitalul social şi rezervele,

- data publicării în monitor a încheierii de înmatriculare şi modificările ce s-au adus actului constitutiv,

- situaţia patrimoniului social după ultimul bilanţ contabil aprobat,

- suma totală a obligaţiunilor, valoarea nominală, modul de rambursare, dobânda lor, dacă sunt convertibile dintr-o categorie în alta, ori în acţiuni ale societăţii.

- data la care a fost publicată hotărârea A.G.A ce a aprobat emiterea de obligaţiuni.

Prospectul va fi autorizat de C.N.V.M. şi va fi publicat.

Subscrierea obligaţiunilor se face prin intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare, prin înscrierea numelui, prenumelui, domiciliului, a numărului de obligaţiuni subscrise şi a semnăturii obligatarului pe exemplarele prospectului de emisiune, respectiv, a  denumirii  şi sediului,

Valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie vărsată integral.

În baza subscrierilor societatea emite titlurile obligaţiunilor ce trebuie să cuprindă:

- elementele prospectului de emisiune,

- numărul de ordine şi tabloul plăţilor în capital şi dobânzi,

- semnătura a doi membri ai consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general unic. (art. 93 alin. 4 din Legea nr. 31/1990).

  1. Transmiterea obligaţiunilor este supusă Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
  2. Rambursarea obligaţiunilor se realizează la scadenţă sau anticipat.
  3. a) la scadenţă. Fiecare titular al obligaţiunii va primi la scadenţă suma de bani corespunzătoare valorii nominale şi dobânda aferentă. Scadenţa se stabileşte conform datelor înscrise în tabloul plăţilor consemnat în titlul obligaţiunilor.
  4. b) rambursarea anticipată. În acest caz rambursarea se va face la o valoare superioară valorii nominale. Diferenţa reprezintă prima ce are menirea să compenseze dobânzile pe perioada rămasă până la scadenţă. Rambursarea anticipată se face prin tragere la sorţi, valoarea de rambursare fiind stabilită de societate şi anunţată public cu cel puţin 15 zile înainte de tragerea la sorţi.
  5. c) obligaţiunile emise pot fi liberate şi prin convertirea lor în acţiuni ale societăţii emitente, în condiţiile stabilite în prospectul de ofertă publică.
  6. Adunarea generală a obligatarilor.

Deţinătorii de obligaţiuni (obligatarii) sunt creditori ai societăţii. Pentru o mai bună apărare a intereselor lor, ei se pot constitui într-o adunare generală.

Adunarea se convocă la cererea unui număr de deţinători ce reprezintă 1/4 din titlurile emise şi nerambursate şi-şi alege reprezentanţii. Ulterior, ea va fi convocată la iniţiativa acestora şi pe cheltuiala emitentului. Formele, condiţiile şi termenele de convocare sunt supuse regulilor prevăzute pentru A.G.A. ordinară.

Adunarea obligatarilor are următoarele atribuţii, prevăzute în art. 172 din lege:

- numeşte un reprezentant al obligatarilor şi unul sau mai mulţi supleanţi, ce vor reprezenta obligatarii în raporturile cu societatea şi în justiţie.

- îndeplineşte toate actele de supraveghere şi apărare a intereselor comune ale obligatarilor.

- constituie un fond pentru acoperirea cheltuielilor necesare apărării drepturilor obligatarilor.

- poate face opoziţie la orice modificare a actelor constitutive ale societăţii sau a condiţiilor împrumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor obligatarilor.

- se pronunţă asupra emiterii de noi obligaţiuni de către societate.

La adunare pot participa toţi obligatarii, personal sau prin mandatar.

Deţinătorii de obligaţiuni vor putea fi reprezentaţi prin mandatari, alţii decât administratorii, directorii,  respectiv membrii directoratului, ai consiliului de supraveghere ori cenzorii sau funcţionarii societăţii. (art. 171 alin. 5 din Legea nr. 31/1990).

Societatea emitentă nu poate participa la deliberările adunării generale a obligatarilor, în baza obligaţiunilor pe care le posedă.

Referitor la condiţiile cerute pentru validitatea deliberărilor, articolul 173 din lege, distinge: „Pentru validitatea deliberărilor prevăzute la art. 172 alin. 1 lit. a, b şi c hotărârea se ia cu o majoritate reprezentând cel puţin o treime din titlurile emise şi nerambursate; în celelalte cazuri este necesară prezenţa în adunare a deţinătorilor reprezentând cel puţin două treimi din titlurile nerambursate şi votul favorabil a cel puţin patru cincimi din titlurile reprezentate la adunare”.

Hotărârile vor fi aduse la cunoştinţa societăţii în cel mult trei zile de la adoptarea lor. Ele sunt obligatorii pentru toţi obligatarii şi pot fi atacate în justiţie de cei care au votat împotrivă.

Societatea emitentă poate fi chemată în judecată când încalcă drepturile obligatarilor.

Acţiunea poate fi promovată de orice obligatar. Dacă reprezentantul obligatarilor a intentat acţiune, care are acelaşi obiect cu cea a obligatarului, acţiunea acestuia din urmă este inadminisbilă. Tot inadmisibilă este acţiunea obligatarului contrară unei hotărâri generale a obligatarilor.

 

Registrele societăţii

Societatea pe acţiuni trebuie să ţină:

- registrul acţionarilor.  Articolul 177  alin. 1 lit. a, precizează conţinutul acestui registru: „...după caz, numele şi prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuni nominative, precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor. Evidenţa acţiunilor tranzacţionate pe o piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare se realizează cu respectarea legislaţiei specifice pieţei de capital”;

- registrul  şedinţelor şi deliberărilor adunărilor generale;

- registrul  şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie, respectiv ale directoratului şi consiliului de supraveghere;

- registrul  deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi, după caz, de auditori interni, în exercitarea mandatului lor;

- registrul obligaţiunilor, care să arate totalul obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, precum şi numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, când ele sunt nominative. Evidenţa obligaţiunilor emise în formă dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau printr-un sistem alternativ de tranzacţionare va fi ţinută conform legislaţiei specifice pieţei de capital;

- orice alte registre prevăzute de acte normative speciale.

 Administratorii/ membrii directoratului, sau după caz, entităţile care ţin evidenţa acţionariatului conform prevederilor legale au obligaţia să pună la dispoziţia acţionarilor şi a oricăror alţi solicintanţi informaţii privind structura acţionariatului respectivei societăţii şi să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind acele date.( art. 178, alin. 1 din lege).

 

Situaţii financiare. Profit şi dividende. Fond de rezervă

Documentul oficial de gestiune a activităţii societăţii, întocmit cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii  nr. 82/1991, este situaţia financiară anuală, care se întocmeşte prin grija consiliului de administraţie, respectiv a directoratului şi este supusă verificării sau auditării.

Adunarea generală ordinară a acţionarilor este obligată să discute, să aprobe ori să modifice situaţia financiară anuală, pe baza raporturilor prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar şi să fixeze dividendul. (Legea nr. 31/1990, art. 111 alin. 2 lit. a.

După aprobarea situaţiei financiare anuale, în termen de 15 zile de la data  adunării generale a acţionarilor, consiliul de administraţie/  directoratul este obligat să depună la oficiul registrului comerţului  copii (suport de hârtie şi în formă electronică ori numai în formă electronică, având ataşată semnătura electronică extinsă), ale situaţiilor financiare consolidate .

Societăţile a căror cifră de afaceri ce depăşeşte 10 mil.lei, anunţul prin care se confirmă depunerea actelor la registrul comerţului va fi publicat în Monitorul Oficial, societăţile a căror cifră de afaceri nu depăşeşte 10 mil.lei, anunţul va fi publicat pe pagina de internet a oficiului  registrului comerţului.

Profitul net (excendentul activului faţă de pasiv realizat de societate în cadrul exerciţiului financiar) se împarte între acţionari. Pentru stabilirea acestuia, trebuie deduse  din profitul brut toate cheltuielile utile ale societăţii (in care intră şi profitul cuvenit fondatorilor, dacă a fost prevăzut prin actul constitutiv ori a fost aprobat de adunarea generală extraordinară), precum şi cota destinată fondului de rezervă .

Potrivit prevederilor LSC, nu se pot distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.

Dacă se constată micşorarea activului net, capitalul social trebuie reîntregit sau redus, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit. Repartizarea profitului şi stabilirea dividendului, precum  şi stabilirea  şi condiţiile participării la profit a fondatorilor  se fac de către adunarea generală a acţionarilor .

Au drept la dividend, acţionarii  existenţi la data de referinţă (data stabilită pentru determinarea acţionarilor cu drept de vot în adunarea acţionarilor care fixează dividendul) – art. 123 alin. 2 LSC.

Fondul de rezervă (rezerva legală)

Din profitul societăţii se va prelua în fiecare an cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până va atinge minimum a cincea parte din capitalul social (Legea nr. 31/1990 art. 183 ).

Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micşorat din orice cauză, va fi completat, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru constituirea lui. De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma prevăzută, excedentul obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.

In doctrină  se consideră că fondul de rezervă este o prelungire a capitalului social, adică, la fel ca şi capitalul social, reprezintă gajul general al creditorilor sociali.

Fondul de rezervă este destinat acoperirii pierderilor din activul patrimoniului, în perioadele în care activitatea este deficitară.

Fonduri de rezervă constituite de către societăţi :

  1. fondul de rezervă constituit conform legii ( rezerva legală)
  2. fondul de rezervă destinat plăţii dividendelor în perioade în care activitatea este deficitară şi nu realizează profit, este stabilit prin actul constitutiv ( rezerva statutară)
  3. fond de rezervă cu destinaţie determinată, constituit prin hotărârea adunării generale care aprobă situaţia financiară anuală ( rezerva facultativă).

 

Dizolvarea şi lichidarea societăţii pe acţiuni.

Cauzele de dizolvare a societăţii pe acţiuni sunt cele prevăzute de lege pentru orice societate comercială, precum şi  cauzele specifice  prevăzute de lege pentru această formă de societate .

Cauze comune de dizolvare a societăţilor comerciale:

- prevăzute în art. 227 din Legea nr. 31/1990 (trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau realizarea acestuia; declararea nulităţii; hotărârea adunării generale; hotărârea tribunalului pentru motive temeinice, la cererea oricărui asociat; falimentul societăţii; alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv);

- prevăzute în art. 237 din Legea nr. 31/1990 (societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului; societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută; societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii)

 

 

Cauze specifice de dizolvare a societăţii pe acţiuni. Sunt prevăzute de art. 228 alin. 1 din Legea nr. 31/1990

  1. Reducerea capitalului social.
  2. a) activul net scade sub ½ din valoarea capitalului social (art. 15324 alin. 1 LSC , prevede: „Dacă consiliul de administraţie, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată”.

Consiliul de administraţie/ directoratul sunt obligaţi să prezinte A.G.A. extraordinară un raport referitor la situaţia patrimonială a societăţii, însoţit de observaţiile cenzorilor/ auditorilor interni, cu cel puţin o săptămână înainte de data adunării generale pentru a putea fi consultat de acţionarii interesaţi. pentru a hotărî reconstituirea capitalului, limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii.

În cadrul adunării generale, acţionarii vor fi informaţi despre orice fapte relevante apărute după redactarea raportului scris.

Potrivit prevederilor art. 15324 alin. 4 şi alin. 5 LSC: „Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social. 

În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă adunarea generală extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Dizolvarea poate fi cerută şi în cazul în care obligaţia impusă societăţii potrivit alin. (4) nu este respectată. În oricare dintre aceste cazuri, instanţa poate acorda societăţii un termen ce nu poate depăşi 6 luni pentru regularizarea situaţiei. Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social are loc până în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare”.

  1. b) reducerea numărului acţionarilor sub limita prevăzută de lege.

Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.

Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de lege este reconstituit.

Societatea pe acţiuni se lichidează conform regulilor instituite de LSC şi conform prevederilor actelor constitutive.

 

 

 

Bibliografie.

 

  1. Băcanu. Ion, Modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în Revista de drept comercial, nr. 9/1997
  2. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ediţia a V-a , Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
  3. Cârcei, Elena, Despre prospectul de emisiune şi subscrierea acţiunilor, în „Dreptul”, nr. 10-11/1995
  4. Cârcei, Elena, Dizolvarea şi lichidarea societăţilor pe acţiuni, în Revista de drept comercial, nr. 12/1996
  5. Corondan, C. Societatea simplificată pe acţiuni, în Revista de drept comercial, nr. 3/2000
  6. Costin, M.N., Titlul societar ca varietate a titlului de valoare, cu sprecială privire la acţiuni, în Revista de drept comercial, nr. 3/1998
  7. Costin, M.N., Costin, C.M., Semnificaţia juridică a sintagmei „data de referinţă”...., în Revista de drept comercial, nr. 4/2001
  8. Dumitrache, Simona., Consideraţii despre momentul când se naşte dreptul de vot în cazul acţiunilor subscrise şi neeligibile integral, în Revista de drept comercial, nr. 10/2001
  9. Finţescu, I.N., Curs de drept comercial, Bucureşti, 1929, vol. I
  10. Gârbaci, F., Aspecte teoretice şi practice privind semnificaţia datei de referinţă prevăzută de art. 122  din Legea societăţilor comerciale, în Juridica, nr. 7-8/2001

                11 Georgescu,  I.L., Drept comercial român, vol II. Societăţile comerciale, Editura Soccec, Bucureşti, Bucureşti, 1948

  1. Gerota, D.D., Curs de societăţi comerciale,  Bucureşti, 1928
  2. Gheorghe, C., Societăţi comerciale. Voinţa societăţilor şi voinţa socială
  3. Gheorghe, C., Garanţii reale purtând asupra părţilor sociale şi a acţiunilor societăţilor comerciale, în Revista de drept comercial, nr. 5/2004
  4. Petrea, A., Precizări în legătură cu modul de detrminare a profitului impozabil în raport cu prelevările la fondul de rezervă, în Dreptul, nr. 8/1993
  5. Scheaua, M., Legea societţilor comerciale nr.31/1990, comentată şi adnotată, ed.II, Ed. Rosetti, Bucureşti 2002
  6. Turcu, I., Dreptul afacerilor, Iasi, 1992 
  7. Ţicleanu, R., Regimul juridic al acţiunilor preferenţiale (prezent, perspectivă şi drept comparat), în Revista de drept comercial, nr. 3/2000