Legea nu defineste explicit  sensul juridic al fondului  de comert.

Exista referiri legale ce foloseste aceasta expresie:art.21 din L.26/1990 privind registrul comertului ,unde se vorbeste despre operatiunile ce au ca obiect fondul de comert.

In codul civil se face referire de asemenea la fondul de comert:

In art. 340 al.1 lit c se precizeaza ca bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri; sau in art. 745 C, civ. se arata ca: in lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul unui fond de comert nu poate sa dispuna de bunurile ce il compun. In situatia in care dispune de aceste bunuri are obligatia de a le inlocui cu altele similare si de valoare egala.

In art. 2638 C. civ se prevede: In lipsa alegerii, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic a fost incheiat. Se considera ca exista atari legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice sau, dupa caz, autorul actului are, la data incheierii actului, dupa caz, resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social.

Mai mult, in Legea nr. 298/2001 care a modificat Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloaiale s-a dat chiar o definitie punctuala fondului de comert: constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobie si imobile, orporale si incorporale, utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale (art.1/1 lit c din lege).

 

 

Notiunea, caracterele, elementele si natura sa juridica au fost detaliate de doctrina.

S-a aratat ca (2), orice activitate comerciala obliga pe intreprinzatorii,persoane fizice ori juridice sa utilizeze anumite instrumente,din cele mai variate,care sa-i ajute sa-si realizeze scopul economic propus. Aceste lucruri, instrumente ale exercitiului comertului sunt separate din punct de vedere economic, prin destinatia lor de celelalte bunuri ce intra in patrimoniul comerciantului

Ideea de fond de comert nu incalca principiul unitatii patrimoniului inscris in legea civila deaorece “acest patrimoniu are numai o valoare economica ,nu si o valoare juridica,independenta de vointa titularului sau.”(3).

 

Definiţia doctrinei

Fondul de comert ar fi un ansamblu de bunuri pe care comerciantul le afecteaza desfasurari comertului sau (4).

Alaturi de fondul de comert pot exista din punct de vedere economic si alte fonduri:fonduri ale mestesugarilor,fonduri ale persoanelor care desfasoara activitati libere (arhitecti,medici,avocati).Ca sa vorbim despre existenta unui fond de comert trebuie ca activitatea careia ii sunt afectate bunurile sa fie comerciala.Exploatarea acestor bunuri trebuie sa fie facuta de un comerciant ce urmareste atragerea de clientela si obtinerea unui profit economic,patrimonial.

 

Fondul de comerţ şi intreprinderea

Notiunea de intreprindere este definita juridic de legea civilla: constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ (art. 3 al. 3 C. civ.).

Aceasta notiune are, in esenta, continut economic si o intalnim frecvent in stiintele economice.

Intreprinderea este privita,in general,ca ansamblul tuturor elementelor materiale si umane grupate si organizate de comerciant,persoana fizica ori juridica ,pe riscul sau in vederea obtinerii unui produs destinat schimbului.(5).

Ea se constituie ca un organism economic ce are ca scop obtinerea de profit si care presupune, in mod obligatoriu combinarea factorilor productivi-natura, capital, munca-in asa fel incat sa produca rezultate economice si riscul pe care intreprinzatorul si-l asuma.Numai activitatea economica,sistematica si complexa,in intregul sau ,organizata (nu si actele izolate),cu scopul de a aduce un castig poate fi considerata intreprindere.

Evident ca ,conceptul de intreprindere evolueaza in timp (6).Conceptiile economice  mai noi evidentiaza si functiile sociale ale intreprinderii,de a promova un echilibru intre interele divergente ale intreprinzatorului ce-si asuma riscul actiunii,ale salariatilor si ale clientilor(7).

Privita din aceasta perspectiva notiunea de intreprindere devine importanta pentru reglementarile cuprinse in dreptul muncii,din legislatia ce protejeaza consumatorii,din legislatia ce acorda beneficii muncitorilor(8).

Vedem,astfel ca  fondul de comert este un ansamblu de bunuri cuprins intr-o intreprindere comerciala,adica intr-o structura economica ce are ca scop efectuarea de acte de comert de catre intreprinzatorul comerciant.

Deci,avem de a face cu doua notiuni distincte (9).Sfera notiunii de intreprindere cuprinde si pe cea a notiunii de fond de comert.Adica,structura globala a intreprinderii include ca parte componenta si fondul de comert (10).