In doctrina s-au emis diferite teorii in legatura cu natura juridica  a fondului de comert.S-a cautat sa se dea raspuns unor intrebari:care este regimul juridic al ansamblului bunurilor caruia comerciantul ii atribuie o destinatie economica precisa?;cum se explica faptul ca ansamblul are un regim juridic diferit de cel al componentelor sale ?

  1. a) Teoria personificarii fondului de comert.

Se apreciaza ca fondul de comert devine el insusi subiect de drept,distinct de persoana comerciantului.El se detaseaza de intreprinzator,are drepturi si datorii,patronul nefiind decat un reprezentant al fondului.Aceasta conceptie contravine principiului inscris in art.1718 C. Civ.privind unitatea patrimoniului.

O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu,cu care raspunde pentru toate obligatiile asumate,civile si comerciale.(11).

Teoria universalitatii de drept..

Fondul de comert este vazut ca o universalitate juridica,universalitate ce presupune implicit un patrimoniu autonom,cu drepturi si obligatii distincte de drepturile si obligatiile civile (12).

Vazut ca universalitate de drept fondul de comert “ar proceda dupa modelul universalitatilor consacrate de legiuitor cum este patrimoniul falitului,un activ si un pasiv propriu in conexiune indisolubila,adica ar fi echivalentul patrimoniului general “(13).

Dobanditorul unei asemenea universalitati ar fi continuatorul succesorului sau si trebuie sa plateasca datoriile acestuia.Adica,fondul de comert ar cuprinde si datoriile,idee cu consecinte neacceptabile in momentul in care fondul de comert ar fi instrainat ori gajat.Ideea este neproductiva deoarece nimeni nu este interesat sa cumpere datorii (14).

Mai mult,acceptarea acestei conceptii ar duce la ideea ca un comerciant titular de mai multe fonduri de comert ar avea mai multe patrimonii.

  1. c) Teoria universalitatii de fapt.

Fondul de comert ar fi o universalitate de fapt creata prin vointa intreprinzatorului.Universalitatea de fapt este vazuta ca un complex de bunuri,o asamblare de lucruri, a bunurilor individuale.Aceasta asamblare se realizeaza numai prin vointa comerciantului care desprinde din patrimoniul sau o cantitate de bunuri si carora le da o destinatie si o unitate.

Izvorul universalitatii de fapt este numai vointa proprietarului (aceasta spre deosebire de universalitatile legale pe care legea le creaza si le stabileste natura juridica) (15) care unifica masa amorfa de bunuri ce formeaza fondul de comert intr-o entitate noua.Ideea are semnificatie practica deaorece in acest caz fondul de comert poate fi vandut,gajat,inchiriat,grevat de sarcini (16).

Desi teoria universalitatii de fapt a fost recunoscuta de practica (17),ea nu explica totusi natura juridica a fondului de comert ci se margineste sa faca o simpla constatare.

Separat de asta,calitatea de universitas facti a fondului de comert da nastere la dificultati privind stabilirea locului acestui bun,in cadrul celorlalte bunuri (deoarece C.Civ nu recunoaste decat existenta bunurilor mobile si imobile,cu regimuri juridice bine conturate).

  1. d) Teoria patrimoniului de afectatiune.

Fondul de comert a fost calificat si ca un patrimoniu de afectatiune,destinat realizarii unui scop (exercitiul comertului) (18).Aceasta teorie reprezinta in esenta  o reluare in alti termeni a ideii de universalitate juridica.

 

 

  1. e) Teoria proprietatii incorporale.

Aceasta conceptie  creeaza o fictiune juridica simpla si cu consecinte practice.Din acest motiv majoritatea autorilor o accepta.

Fondul de comert ar fi un bun asupra caruia se exercita un drept de proprietate incorporala similar cu dreptul de proprietate asupra creatiei intelectuale (19).

Spunem ca este o fictiune juridica deoarece se considera ca titularul fondului de comert este titular si asupra unor bunuri corporale.Se evidentiaza insa ideea ca avem de a face cu o creatie intelectuala ce consta in imbinarea elementelor ansamblului in asa fel incat sa se atraga clientela,drept ce trebuie aparat ca atare.

S-a formulat si teza ca fondul trebuie privit ca un drept de clientela ce confera titularului un monopol de exploatare (20).

Evident ca trasaturile acestui drept special nereglementat de vreo lege au fost scoase in evidenta de doctrina.El  nu are toate caracterele dreptului de proprietate definit de C.Civ. si nici toate particularitatile drepturilor intelectuale prevazute de legi speciale.Astfel,s-a spus ca (21) fondul de comert este:

1) Un bun unitar,diferit de elementele ce il compun.Comerciantul poate considera ansamblul bunurilor destinate activitatii sale comerciale fie ca un singur bun,primind protectia legala specifica a ansamblului,fie in componentele sale cand fiecare element isi pastreaza regimul juridic obisnuit.

2) Un bun mobil (22),pentru ca majoritatea componentelor sale sunt bunuri mobile.De aici rezulta ca,poate fi gajat si ca poate fi executat silit dupa regulile executarii silite a bunurilor mobile (23).

                In caz de instrainare a fondului instrainatorul nu poate face concurenta dobanditorului,chiar daca nu exista clauza expresa in acest sens.In aceasta ipoteza transmitatorul garanteaza pentru vicii si evictiune precum vanzatorul unui bun mobil.Or, continuarea comertului de catre instrainator cu aceeasi clientela are semnificatia unei tulburari de folosinta,a unei evictiuni (23/1).

Daca fondul de comert cuprinde si imobile (este de precizat ca literatura juridica romaneasca accepta fara rezerve teza potrivit careia imobilele destinate exercitiului comertului,daca titularul fondului este si proprietarul imobilelor fac parte din fondul de comert (24)) urmarirea si transmisiunea  se face respectand reglementarile privind circulatia imobilelelor.Totusi,definirea ca bun mobil  a ansamblului face ca operatiunile asupra imobilelor contopite in masa fondului sa fie considerate operatiuni comerciale,ce urmeaza regulile derogatorii ale dreptului comercial.

3) Este un bun incorporal.Ca o consecinta a acestei caracterizari deducem ca daca fondul este vandut succesiv la mai multe persoane dobanditor va fi primul cumparator chiar daca urmatorul are posesia fondului.Mai  mult,in cazul fondului de comert nu se aplica regulile inscrise in art.909 C.Civ. privind prescriptia instantanee.

 

Noul cod civil a adoptat o conceptie moderna in legatura cu natura juridica a fondului de comert ( S. D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, ed. aV-a, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2016, p. 100).

Art. 31 C. civ. prevede: orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia.

Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectatiuni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Patrimoniile de afectatiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor egii civile, cele afectate exercitarii unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii determinate potrivit legii.

Din aceasta reglementare s-ar desprinde ideea ca fondul de comert aar reprezenta un patrimoniu de afectatiune, adica o fractiune a patrimoniului persoanei fizixce sau juridice destinata desfasurarii activitatii comerciale. S. D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, ed. aV-a, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2016, p. 101).

 

Concluzii

Numeroasele disctutii teoretice cu privire la natura juridica a fondului de comert au mai mult semnificatia unui exercitiu intelectual de explicare a creatiei practicii si mai putine consecinte juridice.

Totusi,asemenea dezbateri scot in evidenta cateva reguli de baza care fundamenteaza folosirea de catre practicienii dreptului comercial a acestui concept:

 -fondul de comert este o asamblare facuta numai prin vointa intreprinzatorului pe criterii economice,de bunuri eterogene sub aspectul regimului lor juridic.

- aceasta asociere facute in scopul dobandirii de clientela si implicit de castig are semnificatia unei creatii intelectuale care trebuie ocrotita invocand principiile dreptului privat.

- bunurile cuprinse in ansamblu isi pastreaza individualitatea si regimul juridic si pot fi considerate ca atare de titularul fondului sau de terti.

- ansamblul poate fi privit si ca un bun unitar.

- regimul juridic al ansamblului il dau elementele cele mai numeraose ce alcatuiesc fondul de comert.Justificarea teoretica a acestui procedeu poate fi gasita in teoria accesiunii.Elementele disparate,mai putin importante,sunt incorporate printr-o fictiune juridica in cele esentiale,aceste din urma indicand regimul juridic al intregului (26).

- in principiu ,fondul de comert nu are o alcatuire stabila.Totusi,el are permanent cateva elemente definitorii care diferentiaza un fond de comert de alte fonduri economice chiar daca apartin aceleiasi persoane (27).

- juridic,  fondul de comert are semnificatia unui patrimoniu de afectatiune, in sensul particular dat de noul cod civil, cu destinatie economica.