Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente sau imprejurari viitoare care influenteaza existenta sau executarea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din actul juridic. Aceste elemente sau imprejurari - ulterioare momentului incheierii actului

- pot consta fie in scurgerea timpului (in cazul modalitatii numita termen),

- fie  intr-un  eveniment  natural  sau  intr-o  actiune  omeneasca  (in  cazul modalitatii numita conditie si a celei numita sarcina).

Dupa cum am vazut, actele juridice civile pot fi pure si simple sau afectate de modalitati.

 

3.1. Termenul

  1. 1. Notiune

Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este  amanata  fie  inceperea,  fie  incetarea  exercitiului  drepturilor  subiective  si executarii obligatiilor civile.

Regulile generale privind termenul se gasesc in Codul civil, art.1022-1025. Regulile speciale privind aceasta modalitate se gasesc fie in Codul civil, fie in alte acte normative - izvoare de drept civil.

2.Clasificare

- Dupa izvorul sau, termenul poate fi:

- termen legal, stabilit de lege. Astfel sunt, de exemplu, termenele de prescriptie;

- termen conventional sau voluntar, stabilit de partile actului juridic civil. Din aceasta categorie face parte majoritatea termenelor;

- termen judiciar (de gratie), acordat de instanta debitorului.Potrivit Codului civil, instanta poate acorda debitorului, tinand cont de situatia patrimoniala a acestuia, un termen suplimentar pentru executarea obligatiei si amana astfel executarea silita a obligatiei.

- In functie de cunoasterea, la data incheierii actului,a momentului implinirii sale, avem:

- termen cert, cand momentul implinirii sale este cunoscut la data incheierii actului juridic (de exemplu, 10 iunie 2008);

- termen incert, a carui implinire nu este cunoscuta, ca data calendaristica, desi realizarea sa este sigura (de exemplu,data mortii creditorului rentei viagere).

-In functie de titularul beneficiului termenului distingem:

- termen  in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);

- termen  in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenul este in favoarea deponentului ca regula);

- termen  in favoarea ambelor parti (exemplu: termenul dintr-un contract de asigurare).

Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea   sa, beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu. In acest caz, obligatia  devine    deindata  exigibila  ca  o  obligatie  pura  si  simpla.    Astfel,  de

 

exemplu, intr-un contract de imprumut fara dobanda, termenul la care suma trebuie restituita este dispus in beneficiul debitorului. Ca urmare, numai acesta poate renunta la beneficiul termenului, platind inainte de implinirea acestuia. Creditorul nu poate pretinde plata inainte de implinirea termenului, deoarece acesta nu a fost stipulat in favoarea sa. Dar, daca imprumutul s-a acordat cu dobanda, termenul este stipulat in favoarea ambelor parti, astfel incat nici una nu poate renunta la termen fara acordul celeilalte.

- Dupa criteriul efectului sau, termenul este:

-Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei  corelative,  pana  la  indeplinirea  lui.  De  exemplu,  intr-un  contract  de vanzare-cumparare, partile prevad ca pretul sa se achite dupa doua saptamani de la momentul incheierii actului.

-Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui. Spre exemplu, intr-un contract de renta viagera debitorul se obliga sa plateasca periodic creditorului o suma de bani, pana la moartea acestuia din urma. Termenul contractual (moartea creditorului) este extinctiv.

 

 

  1. 3. Efectele termenului

Asa  cum am vazut, termenul influenteaza  doar executarea  actului juridic civil, nu si existenta sa. Deci, dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa, afectate de termenul suspensiv, exista.

Ca   urmare,   termenul  suspensiv   intarzie  inceputul  exercitarii   dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative. Consecintele acestui fapt sunt:

 daca debitorul isi executa obligatia inainte de scadenta (adica inainte de implinirea termenului suspensiv), el va face o plata valabila. Aceasta echivaleaza cu renuntarea la beneficiul termenului si, dupa cum am aratat, este posibil numai daca termenul a fost prevazut in interesul debitorului;

 inainte de implinirea termenului suspensiv, titularul dreptului poate face acte  de conservare-de exemplu, poate cere inscrierea unei ipoteci;

 inainte de implinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere de la debitor plata;

 termenul de prescriptie extinctiva, in cazul drepturilor care decurg din acte juridice afectate de termene suspensive, incepe sa curga de la data implinirii acestora.  Spre exemplu, prescriptia extinctiva a dreptului creditorului de a-l actiona in judecata pe debitorul sau incepe sa curga la momentul in care obligatia a ajuns la scadenta si nu a fost executata.

 pana  la  implinirea  termenului  suspensiv,  compensatia,  ca  mod  de  stingere  a

obligatiilor civile (care presupune existenta unor datorii reciproce ale celor doua parti contractante) nu poate interveni, intrucat una din obligatii nu este exigibila.

Pe de alta parte, termenul extinctiv marcheaza stingerea  dreptului subiectiv si a obligatiei corelative.  De exemplu, implinirea termenului contractului de inchiriere marcheaza incetarea dreptului de a folosi bunul inchiriat si a obligatiei de a asigura folosinta linistita a acestuia.

 

3.2. Conditia

  1. 1. Notiune

Conditia este un eveniment viitor si nesigur in ce priveste realizarea sa, de care  depinde  insãsi  existenta  actului  juridic  (adicã  nasterea  ori  desfiintarea  sa). Termenul se traduce prin “cand”, conditia prin “daca”.

Regulile  generale  privind  conditia  sunt  stabilite  in  Codul  civil:  “Despre

obligatiile conditionale” (Sectiunea I-a Cap.VI din Titlul III – “Despre contracte si conventii.”

  1. 2. Clasificare

- Din punct de vedere al modului de formulare, conditia poate fi pozitiva si negativa.

Astfel conditia pozitiva  este cea care consta in indeplinirea unui eveniment viitor si nesigur, in timp ce conditia negativa  consta in neindeplinirea unui asemenea eveniment.

Spre   exemplu,   “iti   donez   autoturismul   daca   vei   obtine   permisul   de conducere” este un angajament afectat de o conditie pozitiva. Un exemplu de conditie negativa este: “iti donez bicicleta daca in urmatorul an nu mi se va naste un fiu”.

Cea mai importanta consecinta a calificarii conditiei ca fiind pozitiva sau negativa consta in felul in care aceasta se considera indeplinita sau neindeplinita. Astfel, daca s-a prevazut ca evenimentul trebuie sa aiba loc intr-un anumit termen si acest termen a expirat fara ca evenimentul sa fi avut loc, conditia pozitiva se socoteste neindeplinita, iar daca nu s-a prevazut vreun termen, conditia pozitiva se socoteste neindeplinita numai atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va mai produce. Daca s-a prevazut ca evenimentul nu trebuie sa aiba loc intr-un anumit termen, conditia negativa se socoteste indeplinita fie la expirarea termenului, sau inainte de aceasta data, daca inca inaintea acestui moment devenise clar ca evenimentul nu se va mai produce. Daca nu s-a prevazut nici un termen, conditia negativa se socoteste indeplinita numai atunci cand evenimentul este cu neputinta sa se mai produca.

-  Dupa  criteriul  legaturii  cu  vointa  partilor  a  realizarii  evenimentului

conditia este cauzala, mixta, potestativa.

-  Este  cauzala  acea  conditie  a  carei  realizare  depinde  de  hazard,  de  intamplare, independenta de vointa partilor. Exemplu : „daca va ploua”.

- Este mixta conditia a carei realizare depinde de  vointa uneia din parti si de vointa unei alte persoane, determinata.Exemplu: « iti cumpar masina, daca unchiul meu imi va imprumuta bani”.

- Conditia potestativa este de doua feluri:

potestativa pura - a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei parti:

- daca depinde de vointa debitorului, conditia este nula (« iti vand daca vreau »). Cel care a formulat aceasta conditie nu a urmarit, de fapt, sa se angajeze din punct de vedere juridic.

- daca indeplinirea conditiei depinde de vointa creditorului, angajamentul este valabil: “iti voi vinde apartamentul, daca vei dori sa-l cumperi”.

 

potestativa simpla, a carei realizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminata.Exemplu: “Daca ma voi casatori“ sau “daca mi se va acorada o marire de salariu”.

- Din punct de vedere al posibilitatii realizarii lor, conditiile sunt  posibile si imposibile

Imposibilitatea de realizare poate fi materiala sau juridica. Aprecierea acestui criteriu se face la momentul incheierii actului juridic. Conditia imposibila atrage anularea actului juridic in care a fost stipulata.

- Dupa conformitatea lor cu legea si morala, distingem intre conditii licite si morale, respectiv conditii ilicite si imorale.   Conditiile ilicite si imorale afecteaza valabilitatea intregului act juridic.   Actul juridic in care se prevede nasterea unui drept conditionata de realizarea unei conditii imposibile, imorale sau ilicite este nul absolut. Daca se prevede ca stingerea dreptului respectiv va depinde de realizarea unei conditii imposibile, ilicite sau imorale, se va considera ca actul juridic este incheiat pur si simplu.

Dupa criteriul efectului, este:

- Este suspensiva acea conditie de a carei indeplinire depinde nasterea actului juridic (art.1017 Codul civil prevede: “de care depinde perfectarea actului”). Astfel, pana la realizarea ei,   existenta drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative ale partilor este amanata. Exemplu:“Iti vand apartamentul daca voi fi transferat cu serviciul pana la inceputul anului viitor ”.

- Este rezolutorie acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil. Potrivit Codului civil, “Conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”.Astfel, drepturile subiective si obligatiile corelative ale partilor sunt considerate ca exista si se executa pana la indeplinirea conditiei. Dar implinirea conditiei, daca se va produce, va conduce la desfiintarea tuturor acestor efecte, in mod retroactiv, ca si cum intre parti nu ar fi intervenit niciodata actul juridic respectiv.  Exemplu  „Iti vand autoturismul, dar daca nu imi pot achizitiona unul nou in doua saptamani, vanzarea se desfiinteaza ».

 

  1. 3. Efectele conditiei

Principiile care guverneaza efectele conditiei sunt:

- Conditia influeteaza  insasi existenta actului juridic civil, spre deosebire de termen, care priveste numai executarea;

- Conditia produce efecte retroactive.

In analiza efectelor conditiei, ca modalitate a actului juridic, distingem:

- intre conditia suspensiva si cea rezolutorie;

- intre perioada anterioara implinirii conditiei si perioada ulterioara implinirii conditiei.

  1. a) -Pana la  implinirea  conditiei  suspensive  efectele  actului  juridic  sunt suspendate in existenta lor.Astfel:

 creditorul nu poate cere executarea obligatiei;

 daca debitorul totusi plateste, el poate cere restituirea prestatiei, pentru ca a facut o plata nedatorata;

 

 creditorul poate sa solicite si sa obtina garantii pentru creanta sa (ipoteca, gaj etc.);

 prescriptia extinctiva nu incepe sa curga, dreptul la actiune nefiind nascut;

 compensatia nu poate opera.

-Daca  conditia  suspensiva  s-a  implinit,   actul   juridic  este  considerat retroactiv,  ca  a  fost  un  act  pur  si  simplu.  Acesta  este  principiul  retroactivitatii efectelor conditiei suspensive.

Astfel, plata facuta de catre debitor anterior indeplinirii conditiei, desi pana acum nevalabila, se transforma in plata valabila.  De la principiul retroactivitatii efectelor conditiei suspensive exista insa unele exceptii:

- prescriptia extinctiva incepe sa curga doar de la implinirea conditiei;

- fructele culese de instrainator raman ale sale, cu toate ca dreptul sau dispare cu efect retroactiv.

- In cazul in care conditia suspensiva nu este indeplinita, partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii actului juridic civil. Asadar:

- prestatiile executate trebuie sa fie restituite;

- garantiile constituite trebuie sa fie desfiintate.

  1. b) - In ceea ce priveste conditia rezolutorie, pana la implinire ea nu produce nici un efect;proprietarul sub conditie rezolutorie se comporta ca un proprietar pur si simplu. Cine datoreaza sub conditie rezolutorie, datoreaza pur si simplu.

- Efectul conditiei rezolutorii dupa implinirea acesteia este desfiintarea, retroactiva, a actului. Ca atare, partile isi vor restitui una alteia prestatiile primite. Exista insa si unele exceptii de la retroactivitate:

- Spre exemplu, daca bunul vandut sub conditie rezolutorie piere fortuit inainte de implinirea conditiei, pieirea va fi suportata de catre cumparator, chiar daca ulterior conditia se implineste.

- De asemenea, tot ca o exceptie de la regula retroactivitatii, nu se vor restitui nici fructele culese de catre dobanditor, chiar daca conditia rezolutorie s-a indeplinit.

- In cazul in care conditia rezolutorie nu s-a realizat, suntem in prezenta consolidarii retroactive a actului juridic.

 

4.Comparatie intre termen si conditie

Atat termenul, cat si conditia, sunt modalitati ale actului juridic care constau in evenimente viitoare. Intre acestea exista insa o serie de deosebiri:

- implinirea termenului este intotdeauna sigura. Chiar si in cazul termenului incert, ceea ce nu se cunoaste este momentul implinirii lui, dar faptul ca se va implini este neindoios  (spre  exemplu,  “cand  va  cadea  prima  zapada”).  In  cazul  conditiei, implinirea este nesigura;

- termenul afecteaza numai executarea actului juridic, in timp ce conditia afecteaza insasi existenta acestuia;

-  implinirea  termenului  produce  efecte  pentru  viitor,  in  timp  ce,  in  principiu, implinirea sau neimplinirea conditiei produce efecte retroactive.

 

3.3. Sarcina

  1. 1. Notiune

 

Sarcina este o obligatie (de a da, a face sau a nu face ceva) impusã de cãtre dispunãtor gratificatului in actele juridice cu titlu gratuit (donatii sau legate testamentare). Spre deosebire de termen si conditie care pot afecta orice act juridic civil, sarcina

poate afecta numai liberalitãtile.

Codul civil nu contine o reglementare generala a sarcinii, asa cum exista

pentru termen si conditie. Codul cuprinde numai aplicatii ale acestei modalitati, in materia  donatiei  si  in  cea  a  legatului :  ”donatiunea  intre  vii  se  revoca,  pentru neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, …” sau: ”cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiilor, bunurile reintra in mana donatorului, libere de orice sarcina si ipoteca.”

2.Clasificare

- In functie de persoana beneficiarului, sarcina este:

- in favoarea  dispunatorului. Spre exemplu, A ii doneaza  lui B autoturismul, cu

Sarcina pentru donatar de a il transporta atunci cand va avea nevoie;

- in favoarea gratificatului; Astfel, A il desemneaza pe B, prin testament, beneficiar al intregii sale averi, cu sarcina pentru B de a se casatori ;

- in favoarea unei terte persoane. Astfel, A ii doneaza lui B un calculator, cu sarcina de a-l instrui si pe C in utilizarea acestuia.

- Din punctul de vedere al valabilitatii lor, sarcinile pot fi: imposibile (care nu pot fi indeplinite), ilicite (care contravin dispozitiilor legale), imorale (care incalca bunele moravuri) sau, dimpotriva, sarcini posibile, licite si morale.

  1. 3. Efecte

Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic ce o contine; ea afecteaza numai eficacitatea actului juridic.

In caz de neindeplinire a sarcinii, dispunatorul sau  mostenitorii acestuia pot opta intre:

-  revocarea  liberalitatii  pentru  neexecutarea  sarcinii,  cu  consecinta  reintoarcerii bunului sau bunurilor la masa patrimoniala a dispunatorului;

- actiunea in executarea in natura a sarcinii (atunci cand aceasta nu consta intr-o obligatie de “a face”, care nu se poate executa silit).

Dacã gratificatul indeplineste sarcina, actul juridic gratuit se consolideazã, ca si cand ar fi fost un act pur si simplu.

 

  1. 4. Comparatie intre conditie si sarcina

 Sarcina poate afecta numai acte juridice incheiate cu titlu gratuit, in timp ce

conditia poate afecta si acte juridice incheiate cu titlu oneros;

 Conditia afecteaza insasi existenta actului juridic, in timp ce sarcina  afecteaza numai eficacitatea acestuia;

 Neindeplinirea sarcinii este o atitudine culpabila din partea gratificatului,  astfel incat revocarea liberalitatii apare ca o sanctiune, in timp ce desfiintarea retroactiva a actului in cazul indeplinirii conditiei rezolutorii nu are caracter de sanctiune;

 Sarcina presupune intotdeauna un demers constient din partea gratificatului,  in timp ce conditia depinde, intr-o masura mai mica sau mai mare, de intamplare;

 

 Conditia opereaza de drept, in timp ce revocarea pentru neexecutarea  sarcinii depinde de vointa dispunatorului si trebuie ceruta instantei de judecata.  De  altfel, dispunatorul ar putea opta pentru a nu revoca actul juridic, chiar daca sarcina nu a fost executata.

 

  1. 4. Efectele actului juridic civil

1) Notiune

Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act. Remarcam ca intre efectele actului juridic si continutul raportului juridic civil exista identitate.

 

2) Interpretarea efectelor actului juridic civil

Etapa prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este aceea  a  dovedirii  actului.Operatiunea  urmatoare  consta  in  interpretarea  clauzelor actului.

Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:

-“Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor ” (art.977 Codul civil);

-“Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate acea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul” (art.978

Codul civil);

-“Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului” (art.979 Codul civil).

-“Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul” (art.980 Codul civil);

-“Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr- insul” (art.981 Codul civil);

-“Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg” (art. 982 Codul civil);

-“Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga” (art.983 Codul civil);

-“Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”.

 

3) Principiile efectelor actului juridic civil

Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte. Principiile efectelor actului juridic civil sunt:

- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);

- principiul irevocabilitatii;

- principiul relativitatii, (res inter alios, acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest).

 

  1. 1. Principiul fortei obligatorii - “pacta sunt servanda”si exceptiile sale

 

Pornind de la prevederea art. 969 alin. 1 Cod civil - “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”, putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului, intocmai ca legea. In alti termeni: actul juridic civil este obligatoriu, iar nu facultativ. Pentru actele bilaterale - contractele - principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina, potrivit careia “contractul este legea partilor”.

Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice civile; 2) imperativul moral al respectarii cuvatului dat.

Exceptii

De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor, aceste efecte fiind ori mai restranse ori mai intinse, independent de vointa uneia sau a ambelor parti.

Cazuri de restrangere a fortei obligatorii

Constituie cazuri de restrangere a fortei obligatorii acele ipoteze in care actul juridic civil inceteaza inainte de termen, din cauza disparitiei unui element al sau:

- incetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei, insolvabilitatii si falimentului mandantului ori mandatarului, dupa caz (art.1552 pct.3 Codul civil);

-  incetarea  contractului  de  locatiune  “cand  lucrul  a  pierit  in  total  sau  s-a  facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare” (art.1439 alin.1 Codul civil);

In astfel de situatii, executarea contractului nu mai poate continua din motive obiective, independente de vointa partilor.

Cazuri de extindere a fortei obligatorii

Constituie cazuri de extindere a fortei obligatorii acele ipoteze in care actul juridic civil este prorogat (prelungit) din unul din urmatoarele considerente:

- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul stipulat de parti: exemplu cazul prelungirii contractelor de inchiriere la care se refera art.1 din Legea nr.17/1994;

- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii lui (exemplu, un caz de forta majora, cand intervine tot o prelungire, dar fortata a efectelor actului;

- teoria impreviziunii (rebus, sic non stantibus) -  revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual datorata schimbarii imprejurarilor avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic.Aceasta opereaza pe cale judecatoreasca, in cazul contractelor sinalagmatice cu titlu oneros cu executare succesiva, in conditiile art. 970 si 1085 C.civ..

 

  1. 2. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil si exceptiile sale

Acest principiu este prevazut expres de al.2 art.969 Codul civil “Conventiile nu  pot fi revocate  prin  vointa unei din  parti, ci prin consimtamant mutual (prin acordul partilor)”.

 

Principiul irevocabilitatii poate fi definit ca regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului actului.

Irevocabilitatea este o consecinta si o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil. Partile pot totusi, “prin consimtamantul lor mutual”, sa convina la revocarea conventiei lor, conform principiului libertatii actelor juridice civile, caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic - prin mutuus consensus - tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat - prin mutuus dissensus.

Exceptii

Distingem doua categorii de exceptii:

- exceptia in categoria actelor bilaterale (sau multilaterale); si

- exceptia in categoria actelor unilaterale.

Exceptiile de la irevocabilitate  in categoria actelor bilaterale

Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se incadreaza in formula art.969 al.2 Codul civil “Ele se pot revoca....din cauze autorizate de lege”. De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constitu exceptie  de  la  principiul  irevocabilitatii,  ci  reprezinta  un  aspect  al  principiului libertatii actelor juridice civile. Exceptiile de la irevocabilitatea contractelor apar in situatiile in care contractul isi inceteaza efectele prin voia uneia singure dintre parti. Ele sunt expres reglementate de lege si au motivatii diferite, in functie de categoria de interese  pe  care  legiuitorul  a  urmarit  sa  o  protejeze  prin  prevederea  respectivei derogari de la regula. Astfel:

- art.937 Codul civil: “Orice donatie intre soti in timpul maritagiului este revocabila ” (alin.1). Intr-adevar, daca s-ar permite sotilor sa-si faca, unul altuia, donatii irevocabile, s-ar putea eluda (ocoli) normele Codului familiei privind comunitatea de bunuri;

- art.1436 Codul civil: “Daca contractul de locatiune a fost fara termen, concediul (adica denuntarea), trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului” (alin.2). De observat ca, dimpotriva, daca s-a prevazut un termen in contractul de locatiune, acesta va trebui respectat si numai acordul partilor va face cu putinta incetarea anticipata a contractului;

- art.1616 Codul civil:“Dreptul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui”. Intr-adevar, chiar daca s-ar fi prevazut un termen pentru depozit, si cu atat mai mult daca nu s-a prevazut, depozitarul (cel la care bunul este lasat in depozit) trebuie sa-i restituie bunul deponentului, in orice moment l-ar cere acesta;

- art.1552 pct.1 si 2 Codul civil: “Mandatul se stinge: prin revocarea mandatului; prin renuntarea mandatarului la mandat”. Aceasta prevedere de exceptie se explica prin faptul ca mandatul este un contract incheiat intutu personae (cu luarea in considerare a calitatilor celeilalte parti) si presupune un anume grad de incredere reciproca a partilor. Daca aceasta incredere inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut.

- art.1523 Codul civil: “Societatea inceteaza: prin vointa expresa de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea”;

 

-  denuntarea  contractului  de  inchiriere  a  unei  locuinte  la  cererea  chiriasului,  cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60 de zile (L.114/1996 art.24 lit.a si b, republicata);

- denuntarea contractului de comanda a unei opere viitoare (L.8/1996, art.46 alin.2);

- incetarea contractului de concesiune prin denuntarea unilaterala de catre consesionar

(art.35 lit.b L.219/1998).

 

Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale

Exceptiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt cazurile in care actul juridic unilateral este desfiintat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, a celui care l-a incheiat:

- testamentul este esentialmente revocabil art.922 Codul civil. Aceasta insemna ca testatorul isi poate modifica testamentul de cate ori doreste; va fi valabil ultimul testament incheiat;

- retractarea (retragerea) renuntarii la mostenire (art.701 Codul civil). Aceasta este ipoteza unui mostenitor care a renuntat la succesiune si care, ulterior, se razgandeste, si doreste sa o accepte. Aceasta este posibil, daca sunt indeplinite doua conditii: mostenirea sa nu fi fost acceptata, intre timp, de catre alt mostenitor si de la data deschiderii succesiunii sa nu fi trecut 6 luni;

- oferta poate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar (art.37 Codul civil);

Dupa ce a ajuns la destinatar, revocarea ofertei poate duce la obligarea ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel destinatarului.

Exceptii specifice contractelor sinalagmatice

Principiul obligativitatii si principiul irevocabilitatii dobandesc anumite particularitati in cazul contractelor sinalagmatice, contracte ce produc urmatoarele efecte specifice:

  1. 1. exceptia de neexecutare (exceptia non adimpleti contractus)
  2. 2. rezolutiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabila
  3. 3. riscul contractulu

 

  1. 3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest si exceptiile sale

Consacrarea legala a acestui principiu este este data de continutul art. 973

Cod civil potrivit caruia, “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”.

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.

Intelegerea acestui principiu presupune, precizarea notiunilor de: parti; avanzi cauza; terti,  deoarece in raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plaseaza in una din aceste trei notiuni.

Parte  = este persoana care incheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, si in  patrimoniul  ori  persoana  careia  se  produc  efectele  actului  juridic  intrucat  a exprimat un interes personal in acel act.

 

Termenul “parte” desemneaza atat una din partile unu act bilateral sau multilateral cat si pe autorul actului unilateral. “Parte” este persoana nu numai care incheie direct si personal actul juridic civil, ci parte este si persoana care il incheie prin reprezentantul sau.

Avand cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului.

Exista 3 categorii de avanzi - cauza: succesorii universali si succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari.

Este   succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o universalitate (universitas bonorum). Acesta poate fi:   mostenitorul legal unic; legatarul universal; persoana juridica ce dobandeste un patrimoniu prin efectul comasarii (fuziune si absorbtie).

Este succesor cu titlu universal persoana ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu. Intra in aceasta categorie : mostenitorii legali; legatarii cu titlu universal; persoana  juridica    ce  dobandeste  o  parte  din  patrimoniul  unei  persoane  juridice divizata (total sau partial).

Succesorii universali si cu titlu universal formeaza o singura categorie de avanzi-cauza deoarece intre ei exista numai o deosebire cantitativa, nu calitativa. Din punct de vedere juridic, succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai personalitatii autorului lor. Calitatea lor de a fi avanzi- cauza consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele si fata de ei. Acesti succesorii preiau in principiu toate drepturile si obligatiile autorului, sau o parte a lor (spunem in principiu pentru ca nu se transmit drepturile strans legate de persoana autorului care sunt drepturi incesibile). Astfel, prin actele incheiate pe parcursul vietii unei persoane, aceasta isi poate mari sau diminua patrimoniul, ceea ce se va repercuta asupra cuantumului averii succesorale.

In concluzie, desi nu au luat parte la actele incheiate de autorul lor (de catre cel pe care il mostenesc), aceste acte ii vor avantaja sau dezavantaja pe succesori. De aceea, principiul relativitatii este respectat, intrucat succesorii sunt continuatorii autorului  lor,  in  patrimoniul  lor  transmitandu-se  direct  drepturile  si  obligatiile acestuia.

Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobandesc un anumit drept, privit individual (ut singuli). Sunt astfel:cumparatorul; donatarul;   legatarul cu titlu particular;   persoana juridica   ce dobandeste activul net ca efect al dizolvarii altei persoane juridice .

Calitatea sa de avand cauza nu se aprecieaza in raport cu actul prin care a dobandit un anumit drept (in acest caz avand pozitia juridica de parte), ci in raport cu actele anterioare ale autorului, referitoare la acelasi drept sau bun, incheiate cu alte persoane, respectandu-se si cerintele de publicitate, daca legea le cere.

Exemplu: cel prevazut de art.1441 Codul civil, privindu-l pe cumparatorul unui bun ce formeaza obiectul unui contract de locatiune anterior.

Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj ori ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta doar cu un drept de “gaj general”, potrivit art.1718 Codul civil care prevede “oricine este obligat personal,

 

este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”. Ei sunt creditorii care nu dispun decat de o chitanta scrisa de mana. De altfel, denumirea de “chirografari” provine din punct de vedere etimologic din alaturarea cuvintelor grecesti: cheir, cheiros (= mana) si grapein (= a scrie).

Ei  au  calitate  de  avanzi  cauza  fata  de  debitorii  lor  deoarece  ei  suporta influenta actelor juridice patrimoniale incheiate de debitori cu alte persoane, prin care activul patrimonial deci “gajul general”, se mareste sau se micsoreaza.

Totusi, calitatea de avand cauza a creditorului inceteaza fata de actele incheiate de debitor in frauda intereselor sale. Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul chirografor poate intenta actiunea revocatorie sau pauliana (potrivit art.975 Codul civil) sau actiunea in declararea simulatiei (art.1175 Codul civil).

Tertii sunt persoanele straine de actul juridic si fata de care nu se produc efectele unui act juridic la care n-au participat. Prin aplicarea principiului relativitatii, asupra lor nu se pot produce nici un fel de efecte, nici favorabile nici defavorabile, ale incheierii actului juridic.

Putem mentiona ca, intre “avanzi cauza” si “terti” poate exista un transfer, in sensul ca, aceeasi persoana poate fi avand cauza in raport cu un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert in raport cu alt act juridic, incheiat de acelasi autor.

Exceptii

Exceptiile de la acest principiu  sunt tocmai cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului.

Exceptiile prevazute de literatura juridica sunt aparente si reale: Exceptii aparente

Situatia avanzilor cauza:

- succesorii universali si cu titlu universal sunt “continuatori” ai autorilor lor, fiind, deci, asimilati partilor;

- succesorii cu titlu particular, iau locul (in masura aratata) partii actului

 

juridic;

 

- creditorii chirografori - pe de o parte, actul incheiat de debitor nu da nastere

 

la drepturi si obligatii pentru ei, direct ci pentru debitor, si pe de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreste din lege, iar nu din actul debitorului incheiat cu tertul.

Asadar, avanzii-cauza reprezinta o categorie intermediara de persoane intre parti si treti, asupra carora efectele actului juridic se produc nu prin derogare de la principiul relativitatii, ci tocmai in virtutea acestui principiu.

Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort)

Aceasta consta in conventia prin care o parte - promitentul - se obliga fata de cealalta parte - creditorul promisiunii - sa determine pe o a treia persoana - tert - sa ratifice actul incheiat in absenta sa.

Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria fapta a promitentului, de a determina pe cineva sa adere la un act. Deci  tertul  va  fi  obligat numai daca se obliga personal ori prin reprezentant, ratificand actul care, pana la acel

 

moment, ii este inopozabil; deci “tertul” devine “parte” in act prin vointa sa iar daca tertul nu ratifica actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.

Simulatia

Simulatia este operatiunea in care printr-un act aparent, public, dar mincinos, nereal se creaza o alta situatie decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat. De multe ori simulatia ascunde o intentie de frauda. Simulatia se utilizeaza si pentru fraudarea creditorilor. Simulatia imbraca trei forme:

  1. a) actul fictiv (actul public e incheiat numai de forma, fiind contrazis de actul secret, numit si “contrainscris”);
  2. b) actul deghizat (in actul public se indica un anumit act - spre exemplu vanzare-cumparare, pe cand in actul secret se arata adevaratul act dorit de parti - spre exemplu o donatie);
  3. c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se determina adevaratele “parti”, altele decat cele din actul public - ambele ori macar una din ele).Intre parti produce efecte actul adevarat, secret, real, dar, fata de tertul de buna credinta, produce efecte actul public. Daca insa tertul ia cunostinta despre actul secret, el va avea dreptul de a opta intre invocarea actului public si a celui secre Cu alte cuvinte, tertul (fie el creditor, mostenitor etc.) poate sa intenteze o actiune in instanta intemeiata pe un act juridic la care nu a luat parte: actul incheiat in secret de catre partile participante la simulatie, cel mai adesea in scopul fraudarii sale.

Includem simulatia printre exceptiile aparente, si nu reale, deoarece dreptul tertului de a invoca actul public, ori acela de a opta intre actul public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia partilor creatoare de  simulatie.

Reprezentarea

Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act juridic  in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, astfel incat efectele actului se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentatului. Reprezentarea poate fi:

- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat (dandu-se procura);

- legala - cea care izvoraste din lege, in sensul ca reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la lege.

Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece: in cazul reprezentarii conventionale - reprezentatul intra in notiunea de parte a actului juridic ;in cazul reprezentarii legale - dreptul de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva, fara voia reprezentantului.

Actiunile directe

Actiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conferit in unele cazuri creditorului, printr-o dispozitie expresa a legii, de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau, desi creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si debitorul acestuia. Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:

- in art.1488 Codul civil - in cazul contractului de antepriza de cladiri, lucratorii angajati de antreprenor (care sunt terti fara de contract de antepriza) au

 

dreptul de a actiona direct pe beneficiarul constructiei (client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator) pentru   plata sumelor ce li se cuvin, dar numai in masura in care clientul s-ar gasi dator catre antreprenor, in momentul intentarii actiunii;

- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de mandat, mandatarul si-a substituit, pe baza unui contract separat, o alta persoana, mandantul (in primul contract) are dreptul de a actiona in instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea.

Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului il constitue legea, iar nu actul individual, incheiat de alte persoane decat titularul dreptului subiectiv de a exercita “actiunea directa”.

Exceptii reale

Stipulatia pentru altul (contractul in favoarea unei terte persoane) este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalta parte - promitentul - ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane - tertul beneficiar, care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare. Dreptul  tertului  se  naste  direct  in  patrimoniul  sau,  in  puterea  conventiei  dintre stipulant si promitent. Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar. In nici o ipoteza nu s-ar putea prevedea, prin contractul incheiat intre doua parti, obligatii in sarcina celui de al treilea.

Aplicatii ale acestui contract le gasim in Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.1642) si a donatiei cu sarcini (art.828 si 830).

Загрузка...