5.1. Notiune

Legislatia noastra   nu cuprinde o definitie a nulitatii, insa literatura de specialitate a formulat mai multe definitii. Nulitatea este acea sanctiune de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.

Nulitatea intervine in cazul in care nu se respecta conditiile de validitate ale actului juridic civil.

 

5.2. Functiile nulitatii

- functia preventiva, consta in efectul inhibitoriu pe care-l exercita asupra subiectelor de  drept  civil,  in  ce  priveste  incheierea  actului  juridic  civil  cu  nerespectarea conditiilor sale de validitate;

- functia sanctionatorie - aceasta presupune tocmai inlaturarea efectelor contrare legii;

-  functia  de  mijloc  de  garantie  a  principiului legalitatii  - apare  ca  un mijloc  de asigurare a respectarii ordinii publice si bunelor moravuri.

 

5.3. Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic

Nulitatea nu este singura sanctiune care lipseste un act juridic de efecte. Nulitatea este principala si cea mai vastã specie a ineficacitãtii actului juridic civil.

 

Configurarea ei corecta presupune distinctia fata de categoriile juridice cu care se invecineaza.

 

  1. a) Nulitate - rezolutiune

Rezolutiunea consta in desfiintarea unui contract sinalagmatic, cu executare

uno ictu, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti. Asemanari

- ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil;

- ambele produc efect retroactiv (ex tunc);

- ambele sunt (in principiu) judiciare, deoarece presupun o hotarare a organului de jurisdictie competent.

Deosebiri

- daca nulitatea presupune un act nevalabil, rezolutiunea presupune un act valabil incheiat;

- daca nulitatea se aplica oricarui act juridic civil, rezolutiunea priveste doar contractele sinalagmatice cu executare uno-ictu;

- daca la nulitate cauzele sunt contemporane momentului incheierii actului, la rezolutiune cauza - neexecutarea culpabila de catre una dintre parti - este ulterioara momentului incheierii;

- prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite, in ce priveste inceputul ei.

 

  1. b) Nulitate-reziliere

Rezilierea este incetarea - desfacerea - unui contract sinalagmatic, cu executare succesiva, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una din parti. Intre nulitate si reziliere exista, in esenta aceleasi asemanari si deosebiri ca si in cazul nulitate-rezolutiune, cu mentiunea ca efectele, de data aceasta, nu sunt retroactive, ci numai pentru viitor – ex nunc.

 

  1. c) Nulitate-caducitate

Caducitatea este o cauza de ineficacitate ce consta in faptul ca lipseste actul juridic civil de orice efecte datorita intervenirii unor cauze ulterioare incheierii sale si independente de vointa autorului actului. Exemplu - o oferta de a contracta devine caduca atunci cand, inainte de a fi fost acceptata, intervine moartea ofertantului. Deosebiri

- nulitatea presupune un act nevalabil;  caducitatea presupune un act valabil;

-nulitatea presupune cauze contemporane incheierii actului;  caducitatea presupune o cauza ulterioara incheierii acestuia si straina de vointa autorului actului ;

- nulitatea retroactiveaza (ex tunc); caducitatea produce efecte numai pentru viitor (ex nunc), deoarece pentru trecut nu s-au produs nici un fel de efecte ale actului;

- nulitatea  are ca  efect  restituirea  prestatiilor  deja  efectuate, in  timp  ce  in  cazul caducitatii aceasta problema nu se pune, deoarece, prin ipoteza, inca nu s-a prestat nimic;

 

- nulitatea intervine ca sanctiune pentru o conduita contrara legii, in timp ce caducitatea  nu  are  caracter  de  sanctiune  deoarece  in  mod  obiectiv,  producerea efectelor actului nu poate avea loc.

 

  1. d) Nulitate-revocare

Revocarea desemneaza acea sanctiune de drept civil care consta in inlaturarea efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii culpabile  a  sarcinii.  De  asemenea,  revocarea  poate  interveni  ca  exceptie  de  la principiul irevocabiltatii actelor juridice.

Deosebiri

- nulitatea presupune un act nevalabil; revocarea presupune un act valabil incheiat;

- nulitatea presupune cauze contemporane momentului incheierii actului, revocarea presupune cauze ulterioare incheierii actului;

- nulitatea este aplicabila oricarui act juridic civil, revocarea se aplica, in principiu, actelor cu titlu gratuit (liberalitati);

- difera regimul prescriptiei extinctive a actiunilor;

- nulitatea intervine pentru nerespectarea unor prevederi legale, in timp ce revocarea intervine ca efect al vointei partii care o pretinde.

 

  1. e) Nulitate-inopozabilitate

Inopozabilitatea (in sens restrans) este sanctiunea civilã care face ca un act juridic sau situatia juridicã creatã prin acest act sã nu producã efecte si sã nu se impunã respectului tertelor persoane, ca urmare a neindceplinirii de cãtre pãrti a formelor de publicitate cerute de lege pentru ca actul sã fie opozabil tertilor, sau a lipsei ori depasirii puterii de a reprezenta.

Deosebiri

-  nulitatea  presupune  un  act  nevalabil,  inopozabilitatea  presupune  un  act  valabil incheiat;

- pentru nulitate - efectele privesc atat partile cat si tertii, pentru inopozabilitate - efectele actului se produc fata de parti, dar nu se produc fata de terti;

- cauzele care determina nulitatea sunt contemporane incheierii actului, cauzele ce determina inopozabilitatea constau in neindeplinirea unor formalitati ulterioare incheierii lui (ca regula);

- nulitatea  relativa  poate  fi  “confirmata”,  inopozabilitatea  poate  fi  inlaturata  prin

“ratificare”.

 

  1. f) Nulitate-reductiune

Reductiunea este sanctiunea civla aplicabila in cazul actelor juridice incheiate cu nerespectrea unor interdictii legale ce au ca scop ocrotirea unor persoane, sau in cazul contractelor sinalagmatice comutative, cand se impune restabilirea contra- prestatiilor.

Deosebiri

- sfera actelor carora li se aplica: nulitatea poate interveni in cazul oricaror tipuri de acte, dar reductiunea este limitata la liberalitati sau contracte comutative;

 

- cauzele nulitatii sunt contemporane incheierii actului, insa cauzele reductiunii sunt ulterioare  si neavute in vedere de parti la incheierea actului;

- motivele ce determina sanctionarea lor: la nulitate nerespectarea conditiilor de validitate, la reductiune fie incalcarea rezervei succesorale, fie existenta unei disproportii vadite intre  contraprestatii.

 

  1. g) Nulitate-inexistenta

Inexistenta este sanctiunea care declarã invaliditatea unui act juridic civil care s-a indeplinit cu  neobservarea conditiilor esentiale prevãzute de lege pentru existenta sa; actul inexistent nefiind o realitate juridicã, este un act aparent.

Teoria actelor inexistente este repinsa de doctrina noastra actuala ca fiind falsa si inutila, intrucat regimul juridic al inexistentei coincide cu cel al nulitatii absolute.

 

5.4. Clasificarea nulitatilor

Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

 

  1. a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual), nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa;

- Nulitatea absoluta - este nulitatea care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme juridice imperative (de ordine publicã) care ocroteste un interes general, obstesc. In legislatie,nulitatea absoluta este desemnata prin formule precum: ,,nulitatea de drept'' sau ,,nulitate'' sau ,,nulitate de plin drept''.

De exemplu,orice act juridic prin care s-au vandut sau donat bunuri publice este lovit de nulitate absoluta, deoarece la incheierea lui s-au nesocotit prevederile imperative ale legii.

- Nulitatea relativa - este nulitatea care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteste un interes particular, individual ori personal.   Nulitatea   relativa   este   indicata   prin   formule   precum:   ,,actul   este anulabil'', ,,actul poate fi anulat''.

De exemplu, actul incheiat cu o persoana ce nu are capacitate deplina de exercitiu si care nu a fost legal reprezentata.

 

  1. b) in functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este tot de doua feluri:

partiala si totala;

- Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului producandu-se in continuare deoarece nu contravin legii.

- Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime.

Dintre aceste doua feluri de nulitati, nulitatea partiala este regula, iar nulitatea totala reprezinta exceptia. Cu alte cuvinte, se va cauta intotdeauna mentinerea actului juridic in fiinta, prin inlaturarea elementelor lipsite de valabilitate, si numai atunci cand aceasta nu este cu putinta, actul va fi desfiintat in intregime.

 

Spre exemplu, in cazul unui imprumut cu dobanda, daca dobanda este mai mare  decat  cea  permisa  de lege,  se  va  aplica  nulitatea  partiala  si  nu  cea  totala, desfiintandu-se numai clauza privitoare la dobanda, dar mentinandu-se restul efectelor actului.

Daca insa nulitatea este atrasa de nesocotirea conditiilor de forma cerute de lege  ad  validitatem,  nulitatea  nu  poate  fi  decat  totala.  Astfel,daca  nulitatea  este cauzata de nesemnarea sau nedatarea testamenului olograf (scris de mana), ea va lovi intreg actul.

Nu constituie cazuri de nulitate partiala, intre altele:

- situatia in care, dintre mai multe acte juridice distincte, aflate in stransa legatura, este anulat numai unul;

- situatia in care opereaza conversiunea actului juridic;

- situatia in care actul juridic anulabil este validat prin confirmare.

 

  1. c) dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala; acestor nulitati li se mai spune si textuale, respectiv implicite.

- Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare, intr-o dispozitie legala. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa, prevazute fie in Codul civil, fie in alte izvoare ale dreptului civil.

De exemplu, art. 822 din Codul civil prevede: „Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului.”

- Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege, dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil,  fie din scopul acesteia.

De exemplu, art. 813 Codul civil prevede: „Toate donatiunile se fac prin act autentic.” Desi textul nu o arata expres, consecinta nerespectarii formei inscrisului autentic este nulitatea.

 

  1. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata, deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma.

- De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant, capacitate, obiect, cauza.

- De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem, de exemplu, art.866 C. Civ..

Ca frecventa practica, mai numeroase sunt cazurile nulitattii de fond, decat acelea de forma.

 

  1. e) Dupa modul de valorificare, nulitatile se impart in: nulitate judiciara si nulitate amiabila.

- Nulitatile amiabile intervin atunci cand partile se inteleg cu privire la nulitatea actului incheiat si lipsesc de efecte actul respectiv, fara a se mai adresa organului de juriscdictie competent;

- Nulitatile judiciare  intervin fie atunci cand partile nu se inteleg ca in cazul nulitatilor amiabile, fie atunci cand acordul lor de vointa nu este suficient pentru a

 

pune capat actului, fiind necesara interventia organului jurisdictional care sa declare nulitatea respectivului act: cel de casatorie, de adoptie, etc.

Cazurile de nulitate amabila sunt rare in practica.

 

5.5. Cauzele de nulitate

Cauzele nulitatii sunt acele imprejurari care invedereaza lipsa unui element structural al actului juridic sau incalcarea unei conditii legale de validitate a actului.

Nulitatea absoluta si nulitatea relativa sunt cauzate de imprejurari diferite. Astfel, sunt cauze ce atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil:

lipsa unei conditii esentiale a actului juridic, si anume:

  1. a) lipsa consimtamantului;
  2. b) nerespectarea prevederilor privind ingradirea capacitatii de folosinta;
  3. c) nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta de catre persoanele juridice;
  4. d) lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al acestuia;
  5. e) lipsa cauzei, sau caracterul fals, ilicit sau imoral al acesteia;
  6. f) nerespectarea conditiei de forma ceruta ad validitatem;

incheierea actului juridic civil cu incalcarea normelor imperative ale legii, ordinii publice sau bunelor moravuri;

lipsa sau nevalabilitatea autorizatiei administrative;

frauda la lege.

Sunt cauze ce atrag nulitatea relativa a actului juridic civil:

 existenta unui viciu de consimtamant (eroare, dol, violenta sau leziune);

lipsa discernamantului unei parti in momentul incheierii actului juridic civil;

lipsa  capacitatii  de  exercitiu  (in  cazul  minorului  sub  14  ani  si  al  interzisului judecatoresc) sau a capacitatii depline de exercitiu (in cazul actului lezionar incheiat de catre minorul de 14–18 ani, fara incuviintarea ocrotitorului legal sau a autoritatii tutelare);

 incheierea  actului  de  catre  reprezentantul  persoanei  juridice  in  lipsa  sau   cu

depasirea puterilor acordate acestuia;

nerespectarea unor incapacitati instituite pentru ocrotirea unor interese individuale, personale (cum este, de exemplu, interdictia incheierii de contracte de  vanzare intre soti);

 

5.6. Regimul juridic al nulitatii

Prin regim juridic al nulitatii se au in vedere  regulile carora este supusa nulitatea absoluta sau relativa.   Acest regim juridic al nulitatii priveste 3 aspecte: cine poate invoca nulitatea; cat timp poate fi invocata nulitatea;daca poate fi sau nu acoperita nulitatea prin confirmare.

Intre nulitatea absoluta si cea relativa exista deosebiri fundamentale de regim juridic. Astfel:

  1. a) nulitatea absoluta poate fi invocata de catre orice persoana interesata si poate fi invocata si din oficiu, de catre instanta. Dimpotriva, nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana in interesul careia a fost prevazuta aceasta actiune;

 

  1. b) nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, actiunea in nulitatea absoluta fiind imprescriptibila. Dimpotriva, actiunea in anulabilitate (in nulitate relativa) este prescriptibila; deci nulitatea relativa poate fi invocata in termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani;
  2. c) nulitatea absoluta nu poate fi, in principiu, acoperita prin confirmare. Dimpotriva, actul nul relativ poate fi confirmat, fie printr-o confirmare expresa, fie printr-o confirmare tacita.

- Confirmarea expresa se face sub forma unui act juridic unilateral intocmit in acest scop si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa provina de la persoana care ar fi avut dreptul sa anuleze actul, deci de la persoana ale carei interese au fost afectate prin incheierea actului anulabil;

- sa cuprinda, in mod explicit, cauza nulitatii;

- sa prevada ca autorul intentioneaza sa renunte la actiunea in anulare;

- cauza care antrena nulitatea sa fi incetat.

Spre exemplu, daca actul era anulabil pentru ca, la incheierea lui, cosimtamantul uneia dintre parti fusese viciat prin eroare, el nu va putea fi confirmat decat dupa ce partea a iesit de sub imperiul erorii.

- Confirmarea tacita poate rezulta fie din executarea, in cunostinta de cauza, a actului anulabil, fie din neinvocarea nulitatii relative inauntrul termenului de prescriptie.

In unele ramuri de drept, cum este dreptul muncii si nulitatea aboluta poate fi acoperita, prin indeplinirea ulterioara a conditiei nerespectate initial. Spre exemplu, nulitatea contractului individual de munca datorata neefectuarii examenului medical, la angajare, poate fi acoperita prin efectuarea ulterioara a acestui examen. In dreptul civil insa, chiar daca ulterior conditia este indeplinita (spre exemplu, se atentifica actul de donatie care fusese incheiat numai sub semnatura privata), aceasta nu poate avea efecte retroactive. Actul nul absolut nu poate fi “reinviat” prin indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.

  1. d) in timp ce nulitatea absoluta poate fi invocata printr-o actiune in constatarea nulitatii (deci actul este deja nul, instanta doar constata aceasta realitate), actiunea in nulitate relativa este o actiune in pronuntare (in sensul ca instanta decide daca din probele administrate decurge ca actul are sau nu valabilitate).

 

5.7. Efectele nulitatii

Efectele nulitatii sunt consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii. Generic, efectul nulitatii consta in desfiintarea raportului juridic generat de

actul juridic civil lovit de nulitate si prin aceasta restabilirea legalitatii.

In functie de ceea ce s-a intamplat dupa incheierea actului juridic civil, se pot distinge urmatoarele ipoteze:

  1. 1. actul n-a fost executat inca: aplicarea nulitatii va insemna ca acel act, fiind desfiintat, nu mai poate fi executat; deci partile se afla in situatia similara aceleia in care n-ar fi incheiat actu
  2. 2. actul a fost executat total sau partial, pana la hotararea de anulare, efectele nulitatii vor consta in:

 

  1. a) desfiintarea retroactiva a actului;
  2. b) restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anula
  3. 3. actul a fost executat, iar dobanditorul de drepturi le-a transmis, la randul sau, unor terti subdobanditori; pana la hotararea de anulare efectele nulitatii presupun:
  4. a) desfiintarea actului executat;
  5. b) restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat;
  6. c) desfiintarea si a actului subsecven

Efectul nulitatii se exprima in adagiul ,, quod nulum est, nullum producit effectul” , care rezulta din cele exspuse mai sus.

Pentru a opera aceasta regula, este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii.Acestea sunt:

  1. 1. retroactivitatea nulita
  2. 2. restabilirea situatiei anterioare – restitutio in integrum – restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anula
  3. 3. anularea nu numai a actului initial, ci si a actului subsecvent – ,,resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”.

Intre nulitatea absoluta si cea relativa nu exista deosebiri de efecte, ci numai de regim juridic.

 

 

  1. 1. Principiile care guverneaza efectele nulitatii:

a.Principiul retroactivitatii

Principiul consta in acea regula potrivit careia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex tunc), adica aceste efecte  suie pana   in   momentul   incheierii   actului   juridic   civil.   Retroactivitatea   presupune inlaturarea efectelor actului care s-au produs intre momentul incheierii si momentul anularii efective a actului. Astfel se ajunge in situatia in care ar fi fost partile daca n- ar fi incheiat actul juridic.

Exceptii de la retroactivitatea nulitatii

Exceptiile reprezinta acele cazuri in care, pentru anumite motive temeinice, efectele produse intre momentul incheierii actului si acela al anularii sale sunt mentinute. De aici rezulta ca efectele nulitatii se produc numai ex nunc, iar nu si ex tunc.

Constituie asemenea exceptii:

- in cazul anularii unui contract cu executare succesiva, efectele deja produse in temeiul acestuia se mentin- exemplu: contractul de inchiriere, retroactivitatea efectelor nulitatii este obiectiv imposibila- dupa ce un timp chiria fusese platita si bunul fusese folosit, prestatiile nu se vor restitui intre parti (chiria deja platita nu se va restitui locatarului si, evident, folosinta bunului nu se va putea restitui locatorului);

- pastrarea fructelor culese anterior anularii de catre posesorul de buna credinta (C. Civ., art. 485); in acest caz, neretroactivitatea efectelor nulitatii se intemeiaza pe ideea de protectie a posesorului de buna credinta. Daca bunul care formeaza obiect al contractului nul este frugifer, fructele culese cu buna-credinta de catre  dobanditor  nu  se  vor  restitui  o  data  cu  bunul.  Buna-credinta  presupune

 

necunoasterea de catre dobanditor a caracterului nul al actului juridic. El a cules fructele crezand ca bunul ii apartine si ca actul juridic in temeiul caruia l-a dobandit (de pilda, un contract de vanzare-cumparare sau un testament) este valabil. Pentru a rasplati buna-credinta a dobanditorului, legea prevede ca acesta va putea pastra pentru sine fructele culese anterior anularii; in acest caz, neretroactivitatea efectelor nulitatii are la baza ideea de protectie a posesorului de buna credinta. Dreptul de a pastra fructele inceteaza la data cunoasterii cauzei de nulitate (adica inceteaza o data cu buna credinta).

- casatoria putativa: nulitatea casatoriei nu produce efecte retroactive in ceea ce priveste sotul de buna-credinta, sau in ceea ce priveste copiii rezultati, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.

  1. b. Principiul repunerii in situatia anterioara ,,restitutio in integrum''

Principiul repunerii in situatia anterioara este regula de drept potrivit careia tot ce s-a executat in temeiul unui act anulat trebuie restituit, astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat.  Acest principiu este o consecinta a principiului retroactivitatii efectelor nulitatii.

Restitutio in integrum”, ca si retroactivitatea, priveste efectele nulitatii actului juridic intre parti si nu fata de terti.

Exceptiile de la principiul ,,restitutio in integrum”.

Sunt exceptii acele situatii in care, pentru anumite motive temeinice, prestatiile efectuate in temeiul actului anulat nu sunt supuse restituirii, deci se mentin fie total, fie numai in parte.Exceptiile de la ,,restitutio in integrum” sunt in acelasi timp si exceptii de la retroactivitatea efectelor nulitatii.In doctrina si in practica sunt considerate exceptii de la ,,restitutio in integrum”:

- cazul incapabilului, care este tinut sa restituie prestatiile primite numai in masura imbogatirii sale, adica numai in masura in care a profitat de avantaje patrimoniale de pe urma incheierii actului juridic.

- cazul aplicarii principiului ,,nemo auditur propriam turpetudinem allegans” (nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obtine protectia unui drept).

 

  1. c. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial (,,resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis'')

Acest principiu priveste efectele nulitatii fata de terti.Acest principiu poate fi definit ca fiind acea regula de drept in virtutea careia, anularea actului initial atrage anularea si a actului subsecvent, datorita legaturii sale cu primul. Aceasta decurge din aceea ca, potrivit unei reguli de drept, “nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are” sau „nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi”. Asadar, tot ceea ce s-a dobandit in temeiul unui act nul, in realitate nu s-a dobandit, asa incat nu se poate transmite mai departe.

In practica, aplicarea acestui principiu se concretizeaza  in doua situatii:

  1. 1. In cazul ,,actelor autorizate”, la anularea si a actului civil care se intemeia pe acea autorizatie.

 

  1. 2. In cazul a doua acte, din care unul este principal, iar celalalt accesoriu, anularea actului principal atrage desfiintarea si a actului accesoriu, prin aplicarea regulii ,,accesorium sequitur principale''.

Exceptii de la principiul anularii actului subsecvent

- cazul aplicarii art.1909, alin. 1) C. Civ. coroborat cu art.972   C. Civ. De exemplu: A incheie un contract de comodat - imprumut de folosinta - cu B; comodatorul, B ,vinde, desi nu are dreptul sa o faca, bunul mobil, ce face obiectul contractului de comodat, lui C, care este de buna credinta, adica nu stie ca B nu este proprietarul mobilului, si intra in posesia bunului mobil; apoi contractul de comodat este anulat - B a crezut ca A ii doneaza bunul, iar A a avut intentia de a-i da bunul numai cu titlul de comodat).Odata anulat contractul dintre A si B, ar urma sa fie desfiintat si cel dintre B si C, iar C sa fie obligat sa restituie bunul respectiv; cu toate acestea, C se va apara, cu succes, invocand art.1909 din Codul civil, potrivit caruia posesorul de buna credinta al unui bun mobil dobandeste chiar proprietatea bunului.

- cazul aplicarii art.20, alin 2) din Decretul nr.31/1954: ,,Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere oricand anularea hotararii prin care s-a declarat moartea”, iar in continuare, dispune: ,,Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotararii declarative de moarte, inapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlul oneros nu este obligat sa le inapoieze, decat daca se va face dovada ca la data dobandirii stia ca persoana declarata moarta este in viata.

- cazul subdobanditorului de buna credinta si cu titlu oneros al unui imobil (prin uzucapiune prescurtata).Nu se aplica exceptia in cazul tertului achizitor, cu titlu oneros, care a cunoscut nevalabilitatea actului de proprietate, deci a fost de rea credinta.  Numim  “subdobanditor”  persoana  care  dobandeste,  cumpara,  primeste cadou, mosteneste,etc.,  bunul  de  la  dobanditor.  Subdobanditorul  este  tert  fata  de primul act juridic, in temeiul caruia bunul a fost pentru prima data instrainat.

 

 

drept

 

  1. 2. Mentinerea efectelor actului lovit de nulitate in temeiul unor principii de

 

Neaplicarea in unele situatii a consecintelor firesti ale nulitãtii actului juridic se

 

explicã si se intemeiazã pe aplicarea altor principii de drept care impun aceastã solutie.

Astfel:

  1. a. Principiul conversiunii actului juridic nul intr-un alt act juridic ale cãrui conditii de validitate sunt in intregime indeplinite;
  2. b. Principiul raspunderii civile delictuale consacrat de a 998 C. civ.;
  3. c. Principiul validitatii aparentei in drept exprimat de adagiul latin error communis facit jus, poate justifica si el uneori mentinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate.

Principiul conversiunii actului juridic

Conversiunea actului juridic inseamna, in esenta, inlocuirea actului nul cu un act juridic valabil. Manifestarea de vointa la incheierea unui act juridic nul poate avea valoare pentru incheierea unui alt act juridic, de aceasta data valabil. Pentru a opera conversiunea, sunt necesare urmatoarele conditii:

- sa existe un element de diferenta intre actul nul si actul valabil;

 

- unul dintre acte sa fie anulat efectiv si total;

- actul socotit valabil sa intruneasca toate conditiile de valabilitate, iar aceste conditii sa se regaseasca in chiar cuprinsul actului anulat;

- din manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.

Mentionam cateva aplicatii ale conversiunii actului juridic:

- cazul in care actul de instrainare este lovit de nulitate, dar este valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect bunul ce ii forma obiectul si al actului de instrainare anulat;

- cazul in care mostenitorul instraineaza un bun din masa succesorala, desi actul de instrainare este nul si manifestarea de vointa exprimata in el valoreaza ca acceptare a succesiunii;

-             cazul in care manifestarea de vointa nula ca vanzare-cumparare(datorita lipsei formei solemne), poate valora antecontract de vanzare-cumparare.

 

 

Principiul raspunderii civile delictuale

Principiul are in vedere pe incapabilul minor. Intre principiul raspunderii civile delictuale si principiul ocrotirii minorului – consacrat in art.1159  C. Civ., are prioritate primul principiu care echivaleaza, practic, cu mentinerea actului anulabil, ca cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar produce co-contractului prin fapta ilicita a minorului (in acest sens, art.1162 C. Civ. dipune: ,,Minorul nu are actiunea in rescizuine contra obligatiilor ce rezulta din delictele sale”).

 

Principiul ,,error communis facit jus

Se mai numeste si ,,principiul validitatii aparentei in drept''; acest principiu inlatura nulitatea unui act incheiat intr-o situatie de eroare comuna, obsteasca, invincibila.

Consacrarea acestui principiu o gasim in art.7 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila.,,Actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea acesta calitate.”