Tipărire
Categorie: Drept
Accesări: 31

            Pentru a putea contura mai precis specificul sociologiei ca ştiinţă de contact, de graniţă între drept şi sociologie, este necesar să pornim de la ideea că între cele două ştiinţe există o relaţie preferenţială deoarece:

 

Dreptul şi sociologia sunt, desigur, ştiinţe autonome, între ele fiind deosebiri în privinţa domeniului de investigaţie, metodelor de investigaţie şi finalităţilor specifice, cum ar fi:

 

În acelaşi timp, între cele două ştiinţe există şi multiple elemente de convergenţă cum ar fi:

  1. ştiinţa dreptului este, structural, o ştiinţă unitară, ea reunind atât elementele cu un caracter teoretic-juridic cât şi elemente având un caracter filosofic şi sociologic-juridic şi altele cu un caracter tehnic-juridic. Ştiinţele juridice trebuie, prin urmare, să abordeze, pe lângă sistemul juridic propriu-zis, atât realităţile sociale complexe care-l inspiră şi instituţionalizează ci şi consecinţele reglementărilor juridice asupra vieţii sociale;
  2. sociologia studiază acţiunile, relaţiile şi structurile sociale, încercând să desprindă regularităţi şi legităţi sociale, în timp ce ştiinţele dreptului îşi propun să traducă tehnic-normativ aceste realităţi sub forma unor reglementări juridice.

 

 

            Sociologia juridică depăşeşte abordarea „în sine” sau „pură” a dreptului, a normei juridice, abordare ce nu poate răspunde în mod adecvat unor probleme majore ale teoriei şi practicii juridice. Ea studiază mediul social în care fiinţează dreptul, care influenţează dreptul şi care, la rândul său, este influenţat de acesta, permiţând, în acelaşi timp, utilizarea unor metode şi tehnici ale sociologiei în cercetarea fenomenelor juridice.

            Ramura specializată a sociologiei care studiază juridicul din perspectivă sociologică este denumită de către unii autori sociologie juridică, iar de către alţii sociologia dreptului. După cum sublinia prof. N. Popa, este preferabilă denumirea de sociologie juridică din următoarele motive:

  1. Sfera juridicului este mai largă decât sfera dreptului (adică a ansamblului de norme instituite şi sancţionate de stat), ea cuprinzând întreaga viaţă socială a dreptului, adică:
  1. Sociologia juridică este necesar să definească locul juridicului (în sens larg) în cadrul celorlalte dimensiuni ale socialului, să stabilească locul şi rolul lui în cadrul sistemului social global şi interrelaţiile dintre subsistemul juridic şi cel politic, economic, moral etc.;
  2. Deşi dreptul nu poate exista decât în şi prin social, iar toate fenomenele juridice sunt, implicit, şi fenomene sociale, nu toate fenomenele sociale cu caracter juridic sunt de acelaşi tip. Unele dintre ele au un caracter pregnant juridic, fiind denumite fenomene juridice primare (care datorită caracterului lor evident juridic – legi, activitate jurisdicţională etc. – sunt identificate cu dreptul).

Alte fenomene sociale însă conţin elemente de drept mai puţin sesizabile, sunt mai puţin pregnant, evident, juridice, ele constituind aşa-numitele fenomene juridice secundare.

A limita studiul sociologic al juridicului la prima categorie de fenomene, ar însemna a accepta limitarea nepermisă a acestuia.

 

În consecinţă, vom spune că sociologia juridică este acea ramură a sociologiei care abordează fenomene juridice ca fenomene sociale specifice, în toată complexitatea, unitatea şi diversitatea lor, vizând să stabilească locul şi rolul subsistemului juridic în structura, organizarea, funcţionarea şi dinamica sistemului social global.

 

 

 

 

 

Studiind fenomenul juridic în toată complexitatea sa, sociologia juridică este interesată în cercetarea, cu metode şi tehnici specifice, a: