Sociologia juridical reprezinta o ramura specializata a sociolgiei care abordeaza subiecte jurdice in cal.acestuia de fenomene sociale juridice.

Sociologia juridical este o stiinta de granita aflata la interferenta dintre sociologie si drept, aflandu-se in relatie de subordonare fata de sociologia generala si in relatie de coordonare cu stiintele juridice.

            Ilustrative pentru specificul sociologie juridice sunt opiniile exprimate de o serie de sociologi si juristi romani in majoritatea acestora membri ai scolii gustiene.

            Mircea Giuvara pleda pentru existenta sociologiei juridice ca stiinta independenta apreciind ca valorile juridice se infiinteaza dintr-n punct de vedere ca realitati si valori sociale si, deci ca obiect de studiu al sociologiei ele fiind valori sociologice supreme.

            Valorile juridice constituie un domeniu rational de cercetare stiintifica speciala, respectiv cel al dreptului.Ca atare sociologia juridica studiaza legatura juridicului si calitate de baza a realitatii sociale de care societatea  nu se poate dispersa.

            Eugeniu Spranta aprecia ca dreptul reprezinta o conditie a vietii sociale, considera ca aria de cuprindere a cercetarii sociologice a fenomenului dreptului trebuie sa includa incadrarea fenomenului juridic in viata sociala.

            Mircea Manolescu afirma ca sociologia juridica este o stiinta de contact si de cooperare intre sociologia ca stiinta sociala generala care cerceteaza si manifestarile juridice ca manifestarile sociale specifice si stiinta dreptului ca stiinta sociala particulara.Prin urmare sociologia juridica este atat o parte a sociologiei generale – acea parte care studiaza manifestarile juridice, ca manifestari reglatorii existente la nivelul unit. Sociale, cat si o parte a stiintei juridice in masura in care ea studia caracterul social al realitatii juridice.

            Ea este o disciplina speciala, in sensul ca ea cercetand realitatea juridica in calitatea sociala specifica are un obiect propriu de studiu in sensul ca ea se specializeaza, dedica cercet. Sociologiece manifestate juridic si aprofundeaza cercetarea juridical a realitatii sociale.

            El concluzina ca sociologia juridica se constituie din perspectiva dreptultui ca sociologie a dreptului, iar din perspectiva socio ca sociologie speciala a fenomenelor sociale care sunt de natura juridica.

            Sociologia juridica nu se substituie nici  stiintelor dreptului, nici sociologiei in ansamblul, dupa cum nu se substituie nici istoriei dreptului, filozofiei sau altor disc.

            Sociologia juridica are ca obiect propriu de studiu cond. Sociala a ideilor de drept, a doctrinelor juridice, ca si a institutiilor juridice, ea incercand sa studieze tipurile de drept prin raportare la tipurile de societate.

            Ea analizeaza aparitia, dezvoltarea si disparitia institutilor, doctrinelor si conceptiilor juridice.

            Sociologia juridica depaseste abordarea ‘’’pura’’, in sine a dreptului sau a normei juridice abordate care s-a dovedit incapabila sa raspunda adecvat unor probleme majore  ale teoriei si practicii, dreptul concentrandu-si atentia asupra mediului social care influenteaza dreptul si care la randul sau este influentat de drept.

            Sociologia juridica permite utilizarea unor metode si tehnici de cercetare sociologica, concreta in studierea fenomenelor juridice.

            Dupa parerea lui Nicolae Popa domeniile principale ale sociologiei dreptului ar putea fi considerate urmatoarele :

 

1.domeniul crearii dreptului este dovedit de faptul ca prin intermediul unor cercetari sociologice concrete  se culege material faptic concludent care prin prelucrare, analiza si interpretare face posibila justificarea necesitatii si oportunitatii unor masuri normative in cadrul dreptuli, ca si identificarii factorilor care influenteaza crearea normelor juridice.

 

2.domeniul cunoasterii legilor si al altor acte normative ,domeniul informarii juridice a pop)- prin cercetarea sociologica se poate evidentia gradul in care  populatia cunoaste normele juridice existente, este inf. privind actele normative in vigoare.

 

3.domeniul pozitiei cetatenilor fata de actele normative in vigoare precum ca si modul de aplicare a acestuia de diferite organizatii ale statului – prin cercetarea sociologiei cu ajutorul unor metode de investigatie specifice se poate indica cu mai multa precizie modul in care sunt percepute de cetateni normele juridice si actiunile celor care trebuie sa le aplice si evaluarea acestora, atat favorabil, cat si defavorabil in raport cu acesta.

 

4.domeniul cercetarilor cauzelor incalcarii normelelor  de drept – doar prin cercetarea sociologica pot fi puse in evidenta multitudinea factorilor si diversitatea acestora care fie ca determina incalcarea frec. A unor norme juridice , fie faciliteaza aceasta incalcare a normelor.

 

5.prin cercetarea sociologiei se pot pune mai clar in evidenta liniile unor  reg. Juridice in vigoare, nat. Raporturilor existente intre sfera reglementarilor multiple dintre formele juridice si metajuridice ale det, conduitelor cetatenesti.

 

            Ramura speciala a sociologiei juridice poarta denumirea de sociologia dreptului sau sociologia juridica.

            In cele foarte multe cazuri cele doua denumiri sunt folosite ca avand acelasi inteles.

            Pentru altii cele doua denumiri nu sunt similare in sensunl ca sociologia juridica este considerata ca avand o sfera de cuprindere mai larga incluzand ca  dom. Sub. Sociologiei dreptului si asta pentru ca in general sfera fenomenelor juridice este mai larga decat sfera fenomenelor de drept.

 

                        O prima argumentare

 

            Noua disciplina constituita nu se poate limita doar la studierea dreptului in acceptiunea acestuia de ansamblu de norme instituite sau sanctionate de stat, ci ea trbuie sa cuprinda intreaga viata sociologica a dreptului in care am putea include anumite aspecte juridice :

-aspecte ale constiintei juridice ;

-cadrul social de referinta al normelor ;

-factorii de configurare ale dreptului ;

-atitudinea cetatenilor si a functionarilor fata de lege ;

-modul din care se formeaza dreptul in societate ;

-efetcele sociologice ale dreptului;

-modul in care se realizeaza modificarile unor norme juridice.

 

                        Cea de-a doua argumentare

 

            Noua stinta constituita trebuie sa defineasca locul juridicului In cadrul celorlate dimensiuni sociale, adica sa stabileasca legaturile acestuia cu political, economicului sau cu eticul.

 

                       

 

                        Cea de-a treia argumentare

 

            Desi dreptul nu poate exista decat in si prin social si ca atare toate fenomele juridice sunt fenomele sociologice specifice,nu toate acestea sunt de acelasi tip :

            Intre fenomenele sociale care pot fi considerate si juridice, unele au un caracter juridic pregnant, aici intrand legile, activitatea jurisdictionala si partial activitatea administrativa, accea care imbraca forma deciziei adminitrative, 

            Aceste fenomene sociale care au un caracer pregnant juridic mai sunt denumite fenomene juridice permise a caror structura evidenta le face sa fie indentificate cu dreptul.

            In afara de aceste fenomene sociale, sociologia juridica trebuie sa analizeze acele fenomene in care este cuprins cu element de drept, dar care este mai greu de sesizatt.Este vorba de fenomene juridice secundare in cadrul carora se poate mentine responsabilitatea, statutul social al individului :

 

            Sociologia ca stiinta studiaza sociologia ca intreg, ansamblu vietii si activitatii sociale.Aceasta viata si activitate sociala este reprezentata de un anumit ansamblu de fapte, fenomene si procese sociale.

 

                       

Fapte si fenomene sociale

 

            Faptul social este definit ca un moment al desfasurarii vietii sociale, in realitate viata sociala ne apare ca o implinire si succesiune de fapte sociabile.

            Acele fapte sociale care reprezinta puncte nodale in evolutia vietii sociale si care au un impact deosebit asupra acestuia, poarta numele de evolutie istorica.

            Fenomeenele sociale sunt ansambluri de fapte sociale de acelasi tip intre care exista raporturi de determinare sau conditionare sau raporturi de dependenta functionala.

            O conceptie aparte este cea prezentata de Durkeim, tehnica dezvoltata intr-o carte ‘’’Reg. Metodei sociologiei’’.El dezvolta aceasta tehnica a faptului social in contextul eficientei sale de a conferi sociologiei statutul de stiinta.

            El aprecia ca o stiinta pentru a se putea considera constituita, trebuie sa isi alcatuiasca o categorie aparte de lucruri care sa reprezinte obectul sau de studiu.

            Aceasta categorie este reprezentata de faptele sociale.Reg. metodologica fundamentala  era aceea conform careia faptele sociale trebuie considerate ca lucruri.

            In incercarea de definire a fazelor sociale, el pleaca de la obs.ca nu tot ce se intampla in societate sunt fapte sociale.

            Faptele sociale reprezinta moduri de a face, de a fi sau de a simti, fixate sau nu care exercita asupra ind. O constr.ext.

            Sfera de cuprindere este extrem de larga , ea incluzand normele morale juridice sau religioase, reguli Aale vietii economice sau politice, stari de spirit, curente de opinie.Aceste fapte sociale nu reprezinta altceva decat forme obiectivate ale constiintei colective care sunt dif de cele individuale si independente de acestea.

 

            Un fapt social are doua trasaturi caracteristice :

 

1.Exterioritatea : are un sens spatial si unul temporar.Sensul spatial : aceste moduri de a face sunt in afara ind. Sau mai exact in afara constiintei individuale.

            Sensul temporar : aceste fenomene sociale sunt anterioare ind. ; individul atunci cand se naste gaseste de-a gata aceste mosuri de a face, el neavand altceva de facut decat sa ia cunostinta de aceste moduri si de a se conforma acestora.

 

2.Forta constrangatoare : se evidentiaza doar atunci cand individul nu se conf. Acestor moduri de a face, incearca sa le ignore sau chiar sa le şodifice.

            Daca individul se conf. De bunavoie acestor moduri de a face, el nu resimte forta lor coercitiva.Aceasta forta se manifesta prin aceea ca orice nerespectare a unor moduri de a face, de a fi, de a simti, orice ignorare a lor, orice incercare de modificare a acestora are ca rezolvare anumite sanctiuni a caror gravitate depinde de faptul social vizat.

            Forta coercitiva se manifesta atunci cand individul incalca modurile de a fi instituite, rezultatul fiind sanctionat.

            In general rezultatul final al fortei coercitive a faptelor sociale il reprezinta socializarea pentru ca ea n este altceva decat procesul de cunoastere, de insusire, de internalizare a unor moduri de a face, a fi sau a simti si de conf.benevola la aceste moduri considerate de a fi ale sale prop.