În activitatea de evaluare, se manifestă relaţia dintre cele două părţi ale evaluării şi finanţării investiţiilor, care poate fi ilustrată prin expresia:

De la contabilitate la evaluare, dar cu ceva în plus: intuiţie, previziune etc.

            Concret, în activitatea de evaluare sunt utilizate diferite tipuri de valoare, care se pot aplica în diferite situaţii.

Prin valoare se înţelege acea calitate convenţională a unui bun, care îi este atribuită în urma unor calcule sau unei expertize. Valoarea nu este o sumă exactă, ci numai o opinie.

Preţul efectiv plătit în urma unei tranzacţii sau cursul bursier este, spre deosebire de valoare, un fapt tangibil, un element real, o sumă exactă.

Valoarea este rezultatul aplicării unei metodologii de calcul şi are un caracter obiectiv, neutru şi independent faţă de părţile implicate în tranzacţie, de raportul de forţe de pe piaţă şi de situaţia pieţei la un moment dat. Diferenţa dintre valoare şi preţul efectiv plătit este determinată de contextul tranzacţiei, respectiv starea de sănătate a întreprinderii, motivaţia părţilor, raportul dintre forţe pe piaţă, priceperea şi experienţa negociatorilor, scopul evaluării.

Trebuie precizat că procesul de evaluare a unei firme nu are drept scop precizarea sau impunerea preţului tranzacţiei, ci de a oferi un interval de valoare care ar putea atenua poziţiile divergente ale vânzătorilor şi cumpărătorilor.

Rezultatul procesului de evaluare va fi diferit, în funcţie de natura efectelor pe care achiziţia le are asupra cumpărătorului. De exemplu, dacă o companie absoarbe o altă firmă, pentru ea efectul se poate concretiza în creşterea capacităţii de producţie, asimilarea unui nou produs, a unei noi activităţi sau creşterea fluxului de disponibilităţi, dacă se decide vânzarea activelor obţinute prin dezmembrare. În fiecare ipostază, procesul de evaluare va conduce la valori diferite pentru firma cumpărată.

Principalele tipuri de valori utilizate în practică sunt:

-valoarea de piaţă;

-valoarea de investiţie;

-valoarea intrinsecă sau fundamentală.

Valoarea de piaţă reflectă suma estimată la care proprietatea s-ar schimba între un vânzător hotărât şi un cumpărător hotărât, când ambii acţionează în cunoştinţă de cauză, nici unul nefiind forţat de factori anormali sau de constrângeri.

Conform acestei definiţii, valoarea de piaţă prezintă următoarele caracteristici mai importante:

-valoarea este estimată, în sensul că reflectă preţul cel mai probabil;

-cumpărătorul şi vânzătorul sunt motivaţi specific;

-ambii parteneri sunt bine informaţi şi acţionează în cel mai bun interes al lor;

-oferta a fost expusă pieţei deschise o perioadă de timp rezonabilă;

-preţul nu a fost influenţat de concesii făcute de părţile implicate.

Valoarea de investiţie este valoarea pe care este dispus să o dea un investitor, respectiv valoarea bazată pe cerinţele investiţionale individuale, fiind diferită de valoarea de piaţă, care are caracter impersonal şi detaşat.

Prin urmare, valoarea de investiţie este valoarea specifică unui anumit investitor sau unei clase de investitori, caracterizaţi prin motive investiţionale individuale. Printre motivele concrete pentru care valoarea de investiţie poate să difere, pentru un investitor, faţă de valoarea de piaţă se numără:

  • diferenţe în estimarea potenţialului de a genera profit;
  • diferenţe în perceperea riscurilor;
  • diferenţe între modalităţile de impozitare;
  • sinergiile cu alte afaceri.

Valoarea intrinsecă se determină, de regulă, pentru întreprinderile cotate şi reflectă preţul care este justificat pentru o acţiune atunci când se ţine seama de factorii principali de influenţă, precum valoarea activelor firmei, profiturile viitoare estimate, dividendele viitoare, calitatea managementului, rata de creştere în viitor.

Acest tip de valoare se stabileşte în scopul cunoaşterii diferenţei dintre cursul de piaţă şi valoarea reală a unei acţiuni, servind la fundamentarea deciziei de a vinde sau de a cumpăra acţiuni. Ea diferă de valoarea de investiţie prin faptul că reprezintă o analiză a valorii bazată pe caracteristicile intrinseci ale investiţiei şi nu pe cele avute în vedere de un anumit investitor. De cele mai multe ori, valoarea intrinsecă este solicitată în cauzele judiciare, când evaluatorul are poziţia de expert neutru.

Premisele valorii. Se referă la ipotezele care se au în vedere pentru a descrie contextul în care are loc tranzacţia.

Valoarea de exploatare (funcţionare) continuă presupune că afacerea evaluată este o unitate operaţională şi funcţionează fără a exista intenţia de a lichida sau de a înceta activitatea. Acest concept este cel mai des utilizat în evaluare şi este subînţeles în cazul termenilor de valoare de piaţă, de investiţie sau intrinsecă.

Valoarea de lichidare este opusul valorii de exploatare continuă şi reflectă suma ce poate fi obţinută dacă afacerea este lichidată şi activele sunt vândute bucată cu bucată. Lichidarea se poate face în două modalităţi:

-lichidarea normală – în care vânzarea se face pe o perioadă de timp suficient de mare pentru a obţine cel mai bun preţ pentru fiecare activ;

-lichidarea forţată – când activele sunt vândute cât mai repede posibil, de obicei toate în bloc, la licitaţie.

Valoarea de lichidare netă ia în considerare şi costurile efectuate cu operaţiunea de lichidare, respectiv comisioanele, onorariile, cheltuielile administrative, taxele şi impozitele legale datorate.

Pentru întreprinderile cotate, cursul bursier este egal, de regulă, cu maximul dintre valoarea de exploatare continuă şi valoarea de lichidare. În mod normal, valoarea de exploatare ar trebui să fie superioară celei de lichidare; în situaţia inversă, firma valorează mai mult moartă, iar preţul la bursă va reflecta veniturile estimate a se obţine în urma lichidării companiei.

Valoarea reziduală este valoarea de piaţă a unei investiţii la sfârşitul perioadei de exploatare, timp în care suma investită a fost recuperată integral. După expirarea duratei de funcţionare, investiţia mai poate fi menţinută în funcţiune.

Valoarea de casare este o variantă a valorii reziduale, presupunând încetarea funcţionării afacerii, dezmembrarea activelor şi valorificarea materialelor obţinute.

Valoarea realizabilă netă este valoarea de piaţă din care se scad cheltuielile şi taxele aferente tranzacţiei.

Valoarea unei participaţii este legată de gradul de control pe care participaţia respectivă (majoritară, minoritară, de control etc.) îl implică pentru acţionar. Ea depinde de ponderea numărului de acţiuni deţinute, de gradul de dispersare a celorlalte acţiuni şi de prevederile din contractul de asociere şi din statutul societăţii.

Valoarea contabilă este valoarea la care este inclus un activ în bilanţ, după deducerea amortizărilor şi a pierderilor din deprecieri. Ea nu este un termen al evaluării, ci doar unul contabil.

Înainte de a evalua o întreprindere, trebuie cunoscut scopul evaluării, întrucât, în funcţie de acesta, se pot utiliza metode diferite de evaluare, din care rezultă tipuri de valoare de mărime diferită. În acest sens, pot exista următoarele situaţii:

  1. a) Vânzare-cumpărare a unei firme

Vânzătorul potenţial are în vedere următoarele obiective în determinarea valorii:

-identificarea valorii acceptabile pentru el, ţinând seama de anumite criterii, respectiv îl interesează valoarea intrinsecă sau cea de investiţie;

-identificarea valorii de piaţă, adică a valorii pe care sunt dispuşi să o plătească cumpărătorii potenţiali.

Dacă valoarea firmei pentru vânzător este mai mare decât cea pe care ar plăti-o cumpărătorii, decizia logică este să nu vândă. Dacă valoarea de piaţă este mai mare sau egală cu cea acceptabilă pentru vânzător, atunci trebuie găsit cumpărătorul dispus să plătească cel mai mare preţ.

Cumpărătorul potenţial urmăreşte tot două obiective:

-estimarea, pe baza propriilor criterii, a valorii intrinseci sau de investiţie acceptabile pentru el;

-identificarea preţurilor întreprinderilor oferite la vânzare pe piaţă, asemănătoare cu cea care îl interesează.

Dacă nu găseşte nici o firmă la preţul pe care este dispus să-l plătească, atunci nu face investiţia. Dacă găseşte mai multe întreprinderi sub preţul său, trebuie să identifice firma care reprezintă cea mai bună valoare, ţinând seama de criteriile sale.

În anumite situaţii, este supusă operaţiunii de vânzare-cumpărare numai o anumită parte din întreprindere. În aceste condiţii, trebuie să se aibă în vedere că valoarea unei părţi dintr-o întreprindere poate fi sau nu proporţională cu valoarea totală, respectiv, în funcţie de situaţii, suma valorilor tuturor părţilor unei firme poate să coincidă sau nu cu valoarea întregii firme.

  1. b) Obţinerea de finanţare

Băncile şi instituţiile financiare care creditează firma sunt interesate de valoarea de piaţă a activelor întreprinderii care se pot valorifica pentru a constitui garanţia la credite.

  1. c) Oferta publică

Evaluatorul trebuie să acorde atenţie şi altor oferte publice ce pot fi comparabile, pentru şi capacităţii de absorbţie a pieţei financiare pentru tipul de ofertă respectiv.

  1. d) Impozitul pe proprietate

Conform legii impozitelor şi taxelor locale, impozitul pe proprietate se aplică la valoarea înregistrată în contabilitate sau la valoarea de piaţă.

Din cele prezentate anterior, se deduce că nu există o valoare unică a firmei evaluate, din următoarele considerente:

-există numeroase concepte de valoare;

-există mai mulţi agenţi preocupaţi de evaluarea firmei, fiecare preferând o altă metodă de evaluare;

-există mai multe evaluări, chiar ale aceluiaşi evaluator, în funcţie de diverse perspective sau interese cu privire la evoluţia firmei.