Violenta in scoli

 

 

“Copiii pot fi cei mai nemilosi oameni. Incredibil de cruzi.”

Cuvinele elevului Trevor Adams reflectã experienţa sa de la liceul Rivervale High.

El a fost victima unei agresiuni atât de traumatizante, încât a amenintat cã va arunca în aer echipa de fotbal. Dar salvarea lui vine de la profesorul de teatru, domnul Duncan.

El îi oferã lui Trevor rolul principal într-o piesã a şcolii, alãturi de Jenny Dahlquist.

 

Atât profesorul, cât si viitoarea lui prietenã încearcã sã-l ajute sã mentinã drumul drept.

Dar piesa e în pericol. Povestea despre ucigasi adolescenti, combinatã cu trecutul plin

de probleme al lui Trevor îi face pe pãrinti sã încerce sã interzicã piesa.

Dacã vor reusi, Trevor s-ar putea sã nu se facã auzit niciodatã, iar asta ar putea declansa

o adevãratã bombã umanã.

 

Bang, Bang You're Dead! Este inspirat de piesa cu acelasi nume scrisa de William Mastrosimone. Referitor la aceasta opera criticii afirma ca:"Bang Bang You're Dead" is a resource for dealing with a broken world that's violent, unhealthy, unfair, and beyond the power of anyone to fix except today's generation.

Bang,bang you’re dead scoate la iveala o realitate crunta si chiar neaccesibila celor mai multi dintre noi. Violenta in scoala este o problema de mare actualitate in zilele noastre si desi este hipermediatizata am putea spune ca nu primeste receptivitatea cuvenita. Zilnic mass-media prezinta opiniei publice evenimente legate de problema delincventei juvenile si violentei in randul tinerilor dar desi cateva secunde ramanem impietriti de cele prezentate, alungam rapid din minte impactul evenimentelor considerand ca nu ni se va intampla noua sau celor apropiati noua.

Un studiu realizat recent de Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii al Inspectoratului de Poliţie şi Cabinetul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică concluzionează că violenţa în şcoală nu este percepută ca o problemă majoră, iar acest fenomen a luat amploare în ultima vreme doar datorită amplificării de către mass-media. Astfel, mediul şcolar este unul în care elevii se simt în siguranţă, dar sînt percepute ca nesigure zonele din exteriorul şcolii, unde elevii sînt victime ale violentei găştilor din afara instituţiei. În cadrul dezbaterilor cu elevii, organizate ca raspuns al acestor actiuni aceştia au recunoscut, totuşi, că incidente violente se produc mai des între elevi, mai puţin între profesori şi elevi.

Violenta reprezinta dezorganizerea brutala sau continua a unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii , ce poate fi fizica, materiala sau psihica.Aceasta dezorganizare poate sa opereze prin agresiune , prin utilizarea fortei ,constient sau inconstient , insapoate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei , fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau.Este dificilsa se realizeze discriminari intre cele doua concepte agresivitate si violenta. M.Floro ( 1996; 53)incearca o diferentiere in baza a trei criterii : 1. un criteriu functional: agresivitatea este o potentialitate ce permite dirijarea actiunii ; ea tine maimult de gandire , de analiza , in timp ce violenta este de ordinul actiunii noastre , o actiune adaptata obiectivului ce

trebuie atins.2. un criteriu de ordin topologic : agresivitatea ar fi mai ales interna , in timp ce violenta e mai ales externa.3.un criteriu etic : in timp ce agresivitatea , inteleasa ca potentialitate care ii permite individului sa infrunte problemele,poate fi considerata acceptabila, violenta, in calitatea ei de actiune ce produce durere, este inacceptabila. Exista trei teorii expilcative ale comportamentului agresiv :- agresivitatea este inascuta, pozitie sustinuta de autori precum Sigmund Freud si Konard Lorenz.In viziunea lui Freud oamenii se nasc cu instinctul de a agresa si de a fi violenti.- agresivitatea e

un raspuns la frustrare.Cei care sustin aceasta afirmatie pleaca de la convingerea ca agresivitatea este determinata deconditiile externe.Cea mai populara si cea mai cunoscuta este teoria frustrare- agresiune formulata de J.Dollard.Teorialui Dollard a fost supusa ulterior unor revizii.- agresivitatea este un comportament social invatat.Aceasta pozitie este legata , in special, de numele lui A.Bandura , care formuleaza teoria invatarii sociale a agresivitatii. Conform acestei teorii, comportamentul agresiv se invata prin mai multe modalitati : direct prin recompensarea sau pedespirea unor comportamente ; prin observarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor.Violenta scolara este de cele mai multe ori nefatala , dar poate cauza serioase prejudicii dezvoltarii persoanei.

Revenind la cele prezentate de actiunea filmului “Bang,bang you’re dead” elevul Trevor trece printr-o schimbare comportamentala evidenta.Din elevul model care fusese, ajunge un individ introvertit, claustrat, subjugat violentei ce devine prin excelenta singura modalitate de a se remarca si a se face auzit. In cazul lui, violenta este declansata de sentimentul frustrarii si de imposibilitatea de a se face auzit si de a se afirma. Problemele pe care le ale cu familia, agresivitatea si comportamentul colegilor de liceu declanseaza in el o criza de constiinta astfel incat tanarul se gaseste deodata confuz,neinteles, diletant si cu incredrea in sine insusi puternic zadarnicita. Colapsul psihic se reimte imediat si in plan fizic printr-o involutie evidenta in mediul scolar. Astfel, din elevul model respectat de profesori, Trevor Adams devine un adevarat pericol social, un element perturbator intr-o comunitate aparnet armonioasa.

Parintii celorlalti copii isi manifesta vehement dorinta de exmatriculare a lui, considerand ca pune in pericol viata celorlalti elevi. Totusi se pare ca ne confruntam cu un fenomen general al lipsei de comunicare ce survine dintr-o relationare neeficienta intre parinti si copii. Din nefericire, acest fenomen nu se manifesta doar in familia Adams ci la nivelul intregii comunitati, dovada in acest sens fiind faptul ca niciunul dintre copiii agresati in liceu nu au curajul sa vorbeasca despre ceea ce li se intampla la scoala.

Desi amenintatrea de a arunca in aer echipa de fotbal a scolii a personajului principal pare o masura extrema putem oare sa afirmam ca aceasta nu este una indreptatita? Trevor se incadreaza in tipologia copilului neinteles, nesigur dar in acelasi timp cu abilitati intelectuale deosebite. Talentul sau pentru arta cinematografica, si preocuparile extrascolare ar fi trebuit incurajate de familia sa pentru a ajuta tanarul sa isi depaseasca frustrarea si sa il ajute totodata sa se integreze in societate. Din nefericre, neexistand comunicarea si incredere ei adancesc problema de constiinta a lui Trevor si ii sporesc tendinta de autoizolare si claustrare. Nebeneficiind de sprijinul parintilor si fiind umilit in mod continuu si spontan de colegii mai mari, tanarul recurge la o masura disperata pentru a atrage atentie asupra problemelor pe care le are, pastrandu-si totodata integritatea si independenta, nedorind sa ceara ajutor efectiv.

Intreaga societate este scandalizata de faptul ca Trevor Adams ar putea pune in pericol.vietile celor din Rivervale High printr-o explozie,dar nimeni nu remarca faptul ca nu este tocmai un lucru obisnuit ca un tanar de 16 ani sa poate realiza o bomba. Acest lucru,lasand la o parte conotatille negative arata faptul ca tanarul are un talent deosebit si ar putea fi incurajat sa isi exerseze abilitatile intr-un mod creativ si util. Violenta naste violenta. Astfel un tanar care se confrunta cu violenta in cadrul scolii care ar trebui sa fie pentru el un loc sigur in care sa invete spre a se perfectiona,neinteles de familie si lipsit de prieteni are toate sansele fie sa devina depresiv fie dimpotriva sa raspunda intr-o maniera la fel de violenta fata de cei din jurul sau.

Desi se remarca inca de la inceput ca Trevor nu respecta tiparul adolescentului obisnuit, el este condamnat de familia sa si de societate la o existenta banala si este nevoit sa isi petreca timpul liber la spalatoria tatalui sau ,lucru ce contrasteaza puternic cu interesele impuse de personalitatea sa.

Se remarca de aemenea ca Rivervale Highschool nu este doar un spatiu destinat studiului si perfectionarii ci este un adevarat sistem cu organizare proprie si chiar cu institutii ale puterii si metode de impunere ale acesteia. Ierarhizarea este evidenta inca de la inceput cand fiecare individ este este caracterizat si integrat dupa anumite caracteristici mai mult sau mai putin subiective intr-o anumita comunitate. Exista categori favorizate si deopotriva se defavorizate, privilegiati ori subjugati.

Singurul care intelege framantarile interioare si drumul sinuos pe care este nevoit sa il parcurga Trevor este domnul Duncan profesorul d eteatru, cel care hotaraste sa ii ofere rolul principal in piesa sa de teatru despre violenta. Desi cei din conducerea scolii refuza categoric acest lucru, el este singurul care isi da seama ca prin acest lucru nu se va produce o identificare cu rolul in sine ci doar partial. Dar asa Trevor va resui sa isi elibereze frustrarea si va putea in sfarsit sa isi gaseasca rolul in societate. 

 

Orice formă de violenţă asupra copilului poate conduce la inducerea unei stări de teamă, anxietate, furie, fobii, a sentimentului de vinovăţie, jenă, senzaţie de insecuritate. Acestea pot conduce la:

  • depresii,
  • scăderea stimei de sine,
  • amintiri obsesive,
  • neîncredere în propria persoană,
  • anxietate conjuncturală (determinată de persoane, situaţii, evenimente ce au caracterizat situaţia de abuz),
  • disfuncţii sexuale (hipersexualitate sau respingerea actului sexual, pedofilie, homosexualitate)

Dintre efectele amintite mai sus remarcam faptul ca Trevor este o victima a societatii in care traieste si este condamnat sa se lupte cu sine pentru a-si repugna toate amintirile dureroase si toate temerile.

 

Am remarcat cu totii ca in zilele noastrea crescut ingrijorator rata sinuciderilor in randul tinerilor. Cauzele pentru care recurg la aceste gesturi disperate sunt dintre cele mai variante.Teama de a fi separati de parinti,gelozia fata de ceilalti membri ai familiei,claustrarea, teama de a nu fi respinsi, frustrarea sunt doar ceteva din multele cauze ale acestor acte disperate. O alta statistica arata faptul ca astazi, cele mai multe persoane afectate de poli psihice sunt tinerii pana la varsta de 25 de ani.Acestia devin pacienti permanenti ale centrelor de ingrijire medicala insa cei mai multi dintre ei abandoneaza tratamentul, sunt depasiti de boala si recurg chiar la suicid.

In continuare voi prezenta caracteristicile uneia dintre cele mai raspandite boli psihice in randul tinerilor:schizofrenia.

Schizofrenia

Strict etimologic, termenul schizofrenie se traduce prin “disocierea mintii” (in limba greaca “schizein” inseamna a desparti, iar “fren” inseamna minte, spirit).
 Statistic, frecventa bolii in populatia generala este apreciata la 35 la 100.000 de locuitori. Riscul de imbolnavire pare sa fie egal pentru ambele sexe. Majoritatea schizofreniilor devin manifeste intre pubertate si debutul celui de al patrulea deceniu de viata, cu o incidenta maxima intre 20-25 ani. Simptomatologia schizofreniei este foarte variata. Debutul este polimorf, necaracteristic, printr-o psihoza acuta lucida sau confuziva, un act medico-legal surprinzator, o stare depresiva, manie, criza de originalitate juvenila, o stare nevrotica, o simptomatologie hipocondrica, prin fenomene de depersonalizare si de derealizare lucide si traite penibil. Ulterior aceste fenomene se sistematizeaza, se asociaza cu manifestari tipice, permitand definirea bolii.
Exista la anumiti pacienti asa-numitul caracter preschizofrenic, schizotim, care prin agravarea trasaturilor duce la “schizoidie” evolutiva, exprimata printr-o stare de inhibitie, rigiditate, scaderea eficientei activitatii, pierderea interesului fata de instruire sau activitatea profesionala, hoinareala bizara, neglijenta. Afectivitatea se modifica, pacientul ramanand indiferent la emotiile pozitive sau negative. Apare interesul pentru domenii ale artei, stiintei, filozofiei, religiei, cu care subiectul nu avea nici o tangenta sau pentru care are o pregatire sumara. Ambivalenta afectiva, ostilitatea fata de familie, comportamentul sexual excentric conduc treptat la exacerbarea tendintei de izolare.
30-50% dintre schizofrenii debuteaza prin stari psihotice acute: crize delirante si halucinatorii acute, cu tulburari de perceptie, fenomene de influenta, instrainare, bizarerii, lipsa totala a constientei bolii, stari de excitati maniacala, stari depresive atipice, stari confuzo-onirice. Uneori accesele psihotice acute apar cu intermitente, la intervale de 2-3 ani, pe fondul unei personalitati “schizoide”. Cam dupa trei accese se poate instala o evolutie cronica.

Simptomatologia clinica specifica a schizofreniei cuprinde:

  • tulburari de perceptie la nivelul tuturor analizatorilor: astfel sunt prezente iluziile vizuale (sosii, false recunoasteri); halucinatii auditive (“voci” care comenteaza actiunile bolnavului, il incurajeaza sau il apostrofeaza, uneori avand un caracter imperativ indemnand la acte de agresiune sau autoagresiune); pseudohalucinatiile auditive (ii vorbeste mintea, aude cu urechiile mintii, propriile ganduri se sonorizeaza - automatism ideoverbal); halucinatii si pseudohalucinatii corporale (raporturi sexuale fortate, senzatia de spoliere a maduvei, existenta unor paraziti cu localizari diferite); halucinatii vizuale, mai frecvente la copii si adolescenti; halucinatii gustative si olfactive asociind idei delirante de otravire, persecutie, urmarire;
  • tulburari de atentie generand lipsa de interes fata de ambianta, detasare;
  • tulburari de memorie nespecifice, determinand hipomnezia de fixare ca urmare a lipsei de interes fata de realitate;
  • tulburari de gandire: incoerenta, asociatii bizare, accelerarea sau incetinirea vitezei de desfasurare a gandirii, delirul. Temele frecvente ale delirurilor din schizofrenie sunt: urmarire, influenta, relatie, otravire, hipohondrie, vinovatie si autoacuzare si gelozie. Toate fenomenele delirante contribuie la realizarea autismului, bolnavul isi creeaza o lume a lui, desprinsa de cea reala;
  • tulburari de limbaj scris si vorbit: debit verbal exacerbat, stereotipii (repeta la nesfarsit cuvinte, propozitii, fraze), mutism, vorbirea la persoana a treia despre propria persoana, vorbirea puerila, modificarea tonalitatii, limbaj metaforic, creearea unor cuvinte noi;
  • tulburari de afectivitate: labilitate afectiva, indiferenta afectiva, inversiuni afective;
  • tulburari ale psihomotricitatii: sindromul catatonic caracterizat prin inertie si lipsa initiativei motrice, pe fondul carora se manifesta catalepsia (mentinerea atitudinilor impuse, flexibilitate ceroasa, stereotipiile, manierismele, mimica paradoxala, negativismul si sugestibilitatea)
  • tulburari ale personalitatii: pierderea apartenentei la “eu”, actele si starile proprii fiind percepute ca fiind produse, conduse sau influentate de altii; pierderea unitatii propriei persoane la un moment dat; stergerea granitelor intre “eu” si “non-eu”, bolnavii identificandu-se cu obiecte exterioare, transpunand asupra celor din jur trairile lor;
  • tulburarile somatice sunt nespecifice: retentie urinara, oscilatii ale pulsului, tensiunii arteriale, amenoreea, tulburari de dinamica sexuala, tulburari de mers, analgezii locale sau generalizate.

Debutul fenomenelor psihotice in schizofrenie este legat de unele psihotraume ca esecul la un examen, ruperea unei legaturi sentimentale, nereusita unui proiect de viitor. Aceste evenimente sunt de cele mai multe ori efectul si nu cauza, o anamneaza corecta evidentiand elemente psihopatologice anterioare factorului considerat declansator. Mediul familial a fost de asemenea studiat in legatura cu debutul si cu evolutia ulterioara a bolii. Dupa unii autori, in familiile in care copilul este respins de catre parinti apare tipul de schizofrenie paranoida, iar in familiile supraprotectoare tipul catatonic. Evolutia bolii este de obicei cu episoade psihotice acute si perioade de remisiune totale sau partiale. Cu cat numarul episoadelor creste, cu atat remisiunea este mai dificila, nemaipermitand reinsertia sociala si familiala a pacientului.

Exista patru tipuri de remisiuni, imbinand criteriul clinic cu cel al reinsertiei socio-profesionale:

    tipul A - remisiunea permite reinsertia bolnavului in familie, societate si profesie; este echivalenta cu vindecarea;
    tipul B - remisiunea permite reinsertia pacientului in familie si societate, reincadrarea in munca se face la un nivel inferior celui anterior;
    tipul C - remisiunea permite reintegrarea in familie, care se insarcineaza cu supravegherea si ingrijirea pacientului; ergoterapia este accesibila;
    tipul D - remisiunea consta in stabilirea simptomelor, fara posibilitatea de reinsertie in familie si societate; este accesibila terapia ocupationala.

    Formele cu debut la pubertate si adolescenta au un prognostic mai favorabil, cu remisiuni de tip A si B in cca. 26% dintre cazuri si de tip C in 42% dintre cazuri. Debutul in copilarie constituie un element de prognostic nefavorabil. In cazurile cu debut acut este mai probabila o remisiune de calitate. Formele catatonice, formele cu stari depresive si maniacale atipice, formele paranoide au o evolutie mai buna, spre deosebire de formele agitate si cele hebefrenice (cu dementiere progresiva).

    Un rol important in remisiune il constituie si personalitatea prepsihotica. O personalitate bine integrata, bine adaptata in activitatea sociala, ocupationala, sexuala, prezinta sanse mari de remisiune; nivelul intelectual peste medie permite o mai buna remisiune; existenta unor factori psihogeni si somatogeni in declansarea episodului pledeaza pentru un prognostic favorabil. Natura si momentul aplicarii tratamentelor, continuarea terapiei de intretinere, masurile de recuperare influenteaza mult prognosticul pe termen lung al bolii.

  
Tratamentul bolii trebuie sa fie complex, flexibil si prompt

Tratamentul schizofreniei trebuie aplicat cat mai prompt, el fiind deosebit de complex si flexibil, adaptat reactivitatii fiecarui pacient in parte, de durata, depasind mult faza spitalizarii. Cuprinde: chimioterapia specifica: tratamentul cu antipsihotice clasice (Haloperidol, Zuclopentixol) sau mai noi (Olanzapina, Risperidona), adaptat formei clinice; terapia somatica (electrosocul, terapia prin come insulinice); psihoterapia inceputa inca din perioada spitalizarii, ergoterapia; terapia ocupationala.

Foarte importanta este complianta pacientului la tratament, mai ales dupa externare. Aceasta implica o psihoterapie eficienta, limitarea efectelor adverse ale terapiei medicamentoase, un mediu social si familial adecvat. Este foarte importanta sustinerea familiala in obtinerea unei remisiuni bune, evitand insa excesul de supraveghere, anxietatea manifestata a anturajului, atitudinea hiperprotectoare, hipercriticismul. Pacientul trebuie ajutat sa stabileasca o relatie optima intre aspiratii si posibilitati, intre personalitatea proprie si mediul ambiant, acestea fiind premisele unei evolutii favorabile.