Norma juridică de drept administrativ nu excede în structurarea sa normei juridice generale, de aceea relaţia dintre cele două fiind una de specie-

gen.

In doctrina de specialitate efortul de explicare al normelor juridice de drept administrativ este strâns legat de efortul de clasificare a acestora, de poziţionare a acestora în sistemul normativ după anumite criterii.

Astfel, normele de drept administrativ pot fi grupate în mai multe categorii, în funcţie de anumite criterii, după cum urmează:

  1. După criteriul forţei juridice a actului normativ:
  2. norme care provin din dreptul internaţional şi/sau european (rezultate în urma actelor, organizaţiilor la care România este parte); norme cuprinse în Tratate, Acorduri, Regulamentele, Directivele etc.
  3. norme care provin din dreptul intern:

b1) norme cuprinse în Constituţia României; b2) norme cuprinse în Legi (stricto sensu);

b3) norme cuprinse în Decrete-Lege (adoptate în perioada decembrie 1989

şi mai 1990);

b4) norme cuprinse în Decretele Preşedintelui României;

b5) norme cuprinse în Ordonanţele de Urgenţă ale

Guvernului României;

b6) norme cuprinse în Hotărârile Guvernului României;

b7) norme cuprinse în acte ale administraţiei publice centrale de specialitate;

b8) norme cuprinse în acte ale administraţiei publice locale:

  • norme cuprinse în Hotărârile Consiliilor Judeţene şi/sau Locale;
  • norme cuprinse în Dispoziţiile Primarului şi/sau Preşedintelui Consiliului Judeţean.
  1. După criteriul sferei de aplicare:
  2. norme juridice complete - norme care în componenţa lor au o structura trihotomică;
  3. norme juridice incomplete - declarate astfel din lipsa unuia sau două elemente constitutive, relaţionarea în acest caz se face cu alte norme de drept administrativ, situaţie în care putem fi în prezenţa unor:

b1) norme de trimitere - relaţionarea la prezent, se face cu acte normative deja existente indiferent de forţa juridică a acestora;

b2) norme în alb - relaţionare pentru viitor, actul normativ de completare urmând să apară.

  1. După obiectul reglementării170:
  2. norme organizatorice - normele care reglementează organizarea autorităţilor şi serviciilor administraţiei publice centrale sau locale şi care compun cadrul normativ al înfiinţării, stabilirii structurilor organizatorice, reorganizării şi desfiinţării acestora;
  3. norme de drept material - norme care stabilesc relaţiile autorităţilor administrative cu persoane fizice şi/sau juridice, mai exact drepturile şi obligaţiile subiecţilor de drept administrativ;
  4. norme de funcţionalitate - norme care reglementează funcţionarea autorităţilor administraţiei publice şi care compun pe de o parte cadrul normativ al competenţelor şi atribuţiilor, precum şi procedurile de realizare a acestora iar, pe de altă parte, unele norme privind răspunderea atât a autorităţilor administraţiei publice, cât şi a funcţionarilor.

Această clasificare nu înseamnă o separare rigidă a diferitelor grupări de norme, în actele normative, ele pot fi găsite fie separat, fie în diverse combinaţii. De regulă, însă, toate se regăsesc în acelaşi act normativ care reglementează atât înfiinţarea unei autorităţi administrative a statului sau a colectivităţilor locale, cât şi organizarea şi funcţionarea acesteia.

  1. După criteriul structurii logice:
  2. a) norme juridice complete - norme care în componenţa lor au toate cele trei

elemente structurale;

  1. b) norme juridice incomplete - declarate astfel din lipsa unuia sau două
    elemente constitutive, relaţionarea în acest caz se face cu alte norme de
    drept administrativ, situaţie în care putem fi în prezenţa unor:

b1) norme de trimitere - relaţionarea la prezent, se face cu acte normative deja existente indiferent de forţa juridică a acestora;

b2) norme în alb - relaţionare pentru viitor, actul normativ de completare urmând să apară.

  1. După criteriul modului de reglementare a conduitei171:
  2. a) norme imperative: a1) norme onerative; a2) norme prohibitive;
  3. b) norme permisive.

Pentru a nu se crea o confuzie între primele două subcategorii de norme precizăm că normele onerative obligă subiectul să săvârşească o anumită acţiune pe când normele prohibitive obligă subiectul să se abţină de la săvârşirea unor acţiuni.

  1. După modul de sancţionare:
  2. a) norme punitive care stabilesc o sancţiune de ordin negativ - pedeapsă;
  3. b) norme stimulative care stabilesc un sistem articulat de stimulente -
    sancţiune pozitivă.