In societate, acţiunea umană prin natura ei atrage normarea, realizarea unor reguli cu rol de forţe organizatoare ale interacţiuni umane.

Normele juridice în generalitatea lor nu exclud existenţa altor categorii de norme (norme religioase, norme etice, norme obicei) ci coexistă cu acestea, îşi exercită alături de acestea acţiunea lor reglementativă.

Dreptul administrativ este o ramură a sistemului unitar al dreptului român. Dreptul român se constituie din ansamblul regulilor de conduită instituite sau sancţionate de stat, reguli ce reflectă voinţa poporului exprimată prin intermediul puterii legislative, reguli a căror respectare şi aplicare obligatorie se asigură prin conştiinţa juridică a cetăţenilor iar, la nevoie, cu ajutorul forţei coercitive a statului. Aceste reguli de conduită - cu caracter general obligatoriu - norme juridice, oricât ar fi de variate, de deosebite unele de altele, prin conţinutul şi forma lor, reprezintă în cadrul fiecărui stat o unitate, un ansamblu, fiind organizate într-un anumit sistem. Astfel, sistemul dreptului român, reprezintă structura internă a dreptului român, determinată de unitatea normelor şi instituţiilor juridice şi împărţirea lor pe ramuri după specificul relaţiilor sociale şi metoda de reglementare, potrivit anumitor principii comune, precum şi prin unitatea de metodă folosită în reglementarea relaţiilor sociale respective.

Ca ramură distinctă de drept, în cadrul sistemului dreptului nostru, dreptul administrativ şi procedură administrativă reglementează o grupare specifică de raporturi sociale, care se constituie în obiectul său. Care sunt aceste raporturi sociale?

In literatura de specialitate au fost exprimate numeroase opinii în acest sens162. Faţă de acestea, considerăm că obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, realizată, deci, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale. Aşadar, trebuie observat, în primul rând, că obiectul dreptului administrativ nu îl formează toate raporturile sociale în care sunt implicate autorităţile administraţiei publice prin diferite fapte juridice, ci numai acelea în care autorităţile administraţiei publice înfăptuiesc puterea executivă, fiind purtătoare a autorităţii publice. In al doilea rând, din această grupare de raporturi sociale, desprindem pe acelea care se nasc în procesul realizării activităţii financiare, deoarece datorită specificului puternic al acestora, ele fac obiectul unei ramuri distincte de drept - dreptul financiar.

Faţă de cele precizate în legătură cu noţiunea şi obiectul dreptului administrativ, putem deduce că norma de drept administrativ face parte din acea categorie de norme juridice care reglementează, ordonând şi organizând, raporturile sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţii locale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare163.

Pornind de la definiţia normei juridice164 putem defini în general norma de drept administrativ ca fiind regula de conduită general-obligatorie a cărei scop este acela de a organiza executarea şi de a executa concret legile, de a asigura ordinea publică şi de a satisface nevoile de interes general, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire la nevoie prin constrângere.

162A. Iorgovan, op.cit., pg.123-130 şi R.Ionescu, Drept administrativ, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1970.

163            Al. Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Editura Ateneum, Bucureşti, 1991 şi Editura "Atlas Lex" SRL,

Bucureşti, 1993.

164            Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, pg. 146.

 

Astfel, normele juridice de drept administrativ din totalitatea normelor juridice pot fi identificate ca fiind acele norme juridice care exprimă voinţa statului sau a colectivităţilor locale, a autorităţilor acestuia care le instituie sau le sancţionează cu o forţă juridică diferită. Normele de drept administrativ pot fi emise de puterea legislativă - Parlament, de puterea executivă -Preşedinte, Guvern şi autorităţile administraţiei publice de stat sau locale.

Formând o categorie specială de norme juridice, deoarece reglementează o anumită grupare de raporturi sociale, normele de drept administrativ se pot referi la o secvenţă sau alta a activităţii administrative a statului sau a colectivităţii locale. Astfel există:

  • norme care reglementează organizarea autorităţilor şi serviciilor administraţiei publice centrale sau locale şi care compun cadrul normativ al înfiinţării, stabilirii structurilor organizatorice şi desfiinţării acestora.
  • norme care reglementează funcţionarea autorităţilor administraţiei publice şi care compun pe de o parte cadrul normativ al competenţelor şi atribuţiilor, precum şi procedurile de realizare a acestora iar, pe de altă parte, unele norme privind răspunderea atât a autorităţilor administraţiei publice, cât şi a funcţionarilor.
  • norme care reglementează relaţiile autorităţilor administrative cu persoane fizice şi organisme non-guvernamentale, mai exact drepturile şi obligaţiile cetăţenilor şi a organismelor non-guvernamentale în raporturile lor de drept administrativ cu autorităţile administraţiei publice.

Această clasificare nu înseamnă o separare rigidă a diferitelor grupări de norme de mai sus. In actele normative, ele pot fi găsite separat, fie în diverse combinaţii. De regulă, însă, toate se regăsesc în acelaşi act normativ care reglementează atât înfiinţarea unei autorităţi administrative a statului sau a colectivităţilor locale, cât şi organizarea şi funcţionarea acesteia.