Esenţa statului, mai ales a statului de drept, destinaţia lui, tipologia şi alte aspecte se manifestă foarte bine în relaţiile cu societatea civilă. Şi nu întâmplător. Statul şi societatea civilă există ca două părţi contrare ale unui întreg. Existenţa uneia este imposibilă fără existenţa celeilalte. Însă situaţia reală din ţările cu o democraţie dezvoltată e de aşa natură că primatul îi aparţine acelei forte în mâinile căreia se află puterea politică. Cu toate că statul nu poate să nu ia în considerare importanţa şi forţa reprezentată de societatea civilă.

E cunoscut deja că statul şi societatea sînt două componente ale unui întreg, care permanent se completează reciproc. Conlucrarea e multilaterală. De exemplu, societatea civilă se adresează statului cu anumite iniţiative, interese, cerinţe, dole­anţe, jalbe etc. Statul, la rândul său, merge în întâmpinare, studiind iniţiativele societăţii civile, acordând mijloace materiale, ajutor sub diferite forme, contribuind astfel la dezvoltarea activităţii diverselor asociaţii, organizaţii, fonduri, uniuni etc.

Schimbările democratice au contribuit ca în sistemul structurilor ce deţin puterea să fie orga­nizate anumite instrumente de întreţinere a relaţiilor cu societatea civilă. Bunăoară, ministerul justiţiei înregistrează toate organi­zaţiile nonstatale, acordându-le un anumit ajutor sub formă de consultaţie, familiarizându-le cu baza juridică, ceea ce le asigură condiţii pentru buna lor activitate.

Societatea civilă uneşte populaţia printr-o "ţesătură" retro de relaţii libere, având obiectiv materializarea intereselor personale, pe când statul, mecanism creat special în aşa scopuri, uneşte populaţia prin constrângere. Societatea civilă şi statul sînt în relaţii strânse şi se completează reciproc. Societatea civilă întruchipează materia, corpul organismului social, pe când statul este conştiinţa lui.

Societatea civilă este rezultatul unei evoluări spontane, creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. Instituţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome în cu statul, reprezentând un sistem al puterilor nestatale.

Datorită specificului societatea civilă consolidează legitimitatea democraţiei, întăreşte conştiinţa şi încrederea cetăţenilor în puterea lor. Într­-un sens, societatea civilă pare a se susţine pe sine însăşi pentru a nu avea nevoie de stat. În realitate, numeroase fenomene nedorite în societate ca mafia, racketul ş.a. impun existenţa consolidarea şi perfecţionarea conducerii societăţii.

Societatea civilă există şi funcţionează într-un sistem unic şi contradictoriu cu statul. Ea nu formează o unitate de sine stătătoare, nu se des­parte, nu se îndepărtează de stat, ci îl constituie sau îl întregeşte în măsura valorilor şi intereselor ce prezintă componentele ei sau reieşind din ele.

Într-o societate democratică, liberă societatea civilă nu poate să se plaseze în opoziţie de principiu faţă de stat. Dimpotrivă, ea devine un fundament stabil al regimului politic. Dacă statul începe să se clatine, situaţia devine instabilă, apoi capătă sprijinul necesar pentru a reveni la stabilitate, echilibru din partea societăţii civile.

Din cele expuse putem, conchide că rolul statului, care a fost destul de stabil pe parcursul a mai multor secole, la etapa contemporană se schimbă tot mai mult sub influenţa fenomenelor vieţii sociale, cauzate de progresul tehnico-ştiinţific, integrare, modernizare, globalizarea proceselor şi creşte rolul şi importanţa societăţii civile.

 

 

Constituirea societăţii civile în Moldova.

În prezent, în Moldova, se fac încercări de conştientizare şi dinamizare a activităţii multilaterale a instituţiilor societăţii civile, se fac primii paşi în elaborarea, schimbarea şi perfecţionarea legislaţiei ţării S-au elaborat noi legi îndreptate spre democratizarea statului şi a vieţii economice, umanizarea politicii sociale şi apărarea dreptului omului, descătuşarea vieţii spirituale.

La etapa dată au apărut şi factorii principali care au contribuit la formarea societăţii civile: proprietate privată; economia libera de piaţă; multitudinea de interese ale cetăţenilor.

În Moldova care, practic, nu demult a trecut la economia de piaţă (cu toate consecinţele acestui fenomen) subiectele noului proces economic: cooperativele, întreprinderile de arendă, societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată, băncile comerciale, birja etc. au fondat formaţiunile lor ce prezintă uniuni, organizaţii, cluburi, centre şi alte forme de asociaţii care şi con­stituie componentele societăţii civile în domeniul economic.