Marea Britanie.

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (United Kingdom of Great Britain and Nothern Irland). Autorul Teodor Popescu, în lucrarea „Politologie”, menţionează că potrivit Constituţiei Organice (o culegere de convenţii, pre­cedente şi tradiţii, deoarece nu există un act constituţional unic scris), Marea Britanie este o monarhie constituţională, un regat ereditar în frunte cu un rege (regină) în calitate de şef al statului, cu împuterniciri simbolice. Monarhia constituţională funcţionează conform formulei: "Regele domneşte, dar nu conduce". Întreaga putere în realitate e concentrată în mâinile prim-ministrului şi ale guvernului.

Puterea legislativă este exercitată de Parlamentul bicameral constituit din Camera Comunelor cu 650 de deputaţi aleşi prin vot direct pe o perioadă de 5 ani şi Camera Lorzilor formată din membrii ereditari (843) şi membrii numiţi (314).

Camera Lorzilor cuprinde reprezentanţi din toate categoriile nobilimii: baroni, viconţi, conţi, marchizi, duci, reprezentanţi ai bisericii. Pe parcursul anilor a avut loc o metamorfoză. Camera Lorzilor a pierdut monopolul asupra puterii politice. Potrivit "Parlament Acts" din 1911 şi 1949, drepturile ei au fost simţitor reduse, pierzând, printre altele, şi dreptul de veto asupra legislaţiei, păstrându-şi numai dreptul de a amâna temporar o anumită lege.

În schimb, rolul Camerei Comunelor a crescut şi a devenit predominant în raport cu cel al Lorzilor. Guver­nul englez este o creaţie a Partidului majoritar al Camerei Comu­nelor. În caz de exprimare a votului de neîncredere din partea Camerei Comunelor, cabinetul demisionează şi liderul oficial al opoziţiei formează un cabinet provizoriu.

Puterea executivă este exercitată de Primul ministru şi de Cabinetul de miniştri desemnaţi de partidul majoritar în Parlament. Formal, însărcinarea de a forma guvernul este dată primului ministru de către monarh. Cabinetul funcţionează pe bază colegială, deşi rolul principal revine personalităţii Primului ministru. El are dreptul să aleagă şi să demită miniştrii din echipă, exercita prerogative moştenite de la suverani, adică dreptul de a dizolva parlamentul şi a asigura reprezentarea efectivă a ţării în relaţiile internaţionale, să determine direcţiile principale ale politicii interne şi externe. Puterea executivă în plan local se realizează la nivelul comitatelor (47) metropolitane şi nemetropolitane, regiunilor din Scoţia (9), districtelor din Irlanda de Nord (26) şi a instituţiilor de conducere specifice locale, cu un anumit grad de autonomie.

Puterea judecătorească în Marea Britanie are un specific şi este exercitată de Curtea Supremă Judiciară, prezentată prin însăşi Camera Lorzilor. Dar această putere nu are dreptul de a revizui legislaţia.

Partidele politice. În Marea Britanie activează mai multe (18) formaţiuni politice, printre care Partidul Conservator şi Unionist, Partidul Laburist Democraţii Sociali şi Liberali, Partidul Naţionalist Welsh, Partidul Unionist din Ulster.

Şeful Statului (regina) - Elizabeth II.

SUA.

S.U.A, potrivit Constituţiei adoptate la 17.09.1787 (cea mai veche din lume), este o republică prezidenţială, federală, condusă de preşedintele ales indirect de un colegiu electoral pe o perioadă de 4 ani. Preşedintele este urmat de un vicepreşedinte. Preşe­dintele este şeful statului şi în acelaşi timp şeful executivului. În S.U.A. nu există funcţia de prim-ministru.

Puterea legislativă este exercitată de preşedintele ţării şi de Congres care, în fond, este un parlament clasic, format din două camere.

Camera Reprezentanţilor cuprinde 435 de deputaţi (numiţi congresmeni) aleşi direct pe o perioadă de doi ani în calitate de reprezentanţi ai poporului din întreaga ţară.

Camera a doua este Senatul format din 100 de senatori (câte doi de la fiecare stat) aleşi pe o perioadă de 6 ani. La fiecare doi ani, când au loc alegerile în Camera Reprezentanţilor se efectuează realegerea unei treimi din numărul senatorilor.

O particularitate a puterii legislative a S.U.A. se manifestă în faptul că la nivelul statelor ca subunităţi federale funcţionează acelaşi sistem bicameral ca la nivel federal (Senat şi Camera Reprezentanţilor) cu excepţia statului Nebraska care dispune de un Congres unicameral.

Puterea executivă este exercitată de un cabinet numit şi condus de Preşedintele ţării. Preşedintele este şi comandant-şef al forţelor armate. El nu este responsabil faţă de Congres, cu toate că împuternicirile Preşedintelui sînt formal limitate de anumite proceduri: el nu poate dispune de buget fără consimţământul Congresului, iar actele de stat elaborate şi emise sînt apre­ciate ca fiind constituţionale sau anticonstituţionale de către Curtea Supremă.

La nivel de componente (state) ale federaţiei americane sînt prevăzute constituţii statale modelate după constituţia federală conform cărora în fruntea executivului se află un guvernator ales prin vot direct pe o perioadă de 2-4 ani şi care respectiv dispune de o administraţie locală proprie.

Puterea judecătorească este exercitată de Curtea Supremă şi un sistem anumit de tribunale. Curtea Supremă determina constituţionalitatea actelor şi activităţilor întreprinse de legislativ şi executiv, soluţionează conflictele ce pot apărea între ele protejează cetăţenii şi minorităţile etnice, interzice şi anulează legile care devin anticonstituţionale.

Partidele politice. în viaţa politică activează 13 formaţiuni însă o poziţie determinantă au două partide: Partidul Republican (format 1854) şi Partidul Democrat (format 1928).