Publicitatea constă în înscrierea ipotecii în registrul special sau, după caz, în cartea funciară de la judecătoria în raza căreia se află situat imobilul. Prin înscrierea ipotecii se asigură opozabilitatea faţă de terţi şi, tot astfel, se stabileşte rangul de preferinţă (art. 1778 Cod civil).

Potrivit Legii 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, această publicitate imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeaşi localitate (art.20). în sistemul de carte funciară actual, înregistrarea nu mai are efect constitutiv, ca în sistemul cărţii funciare reglementată de Legea 115/1938.

In materia publicităţii imobiliare terţii sunt creditorii chirografari, ceilalţi creditori ipotecari.

Potrivit art. 30 din legea nr. 7/1996, dobânditorul anterior poate cere instanţei judecătoreşti să acorde înscrierii sale rang preferenţial faţă de înscrierea efectuată la cererea unui terţ, care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credinţă  la data înscrierii actului. Acel creditor care are rang prioritar faţă de preţul imobilului ipotecat şi, din ceea ce rămâne se va despăgubi creditorul cu rangul următor. Ordinea în care creditorii îşi vor exercita dreptul de preferinţă asupra preţului este determinată de data fiecărei inscripţii ipotecare.

 

 

 

Stingerea ipotecii

Potrivit art. 1800 Cod civil, ipoteca se poate stinge pe cale accesorie sau indirect ş pe cale pricipală sau direct.

Stingerea pe cale accesorie a ipotecii are loc atunci când se stinge obligaţia principală, pe care o garanta. Această stingere a obligaţiei poate avea loc prin: plată, compensaţie, novaţiune, confuziune, remitere de datorie, dare în plată etc., ori ca urmare a anulării sau constatării nulităţii obligaţiei principale.

Stingerea directă sau pe cale principală se produce indiferent de soarta obligaţiei principale garantate prin:

  • renunţarea creditorului la ipotecă;
  • purga obţinută de dobânditorul imobilului ipotecar;

-  prescripţie, care poate interveni fie odată cu prescripţia obligaţiei principale, fie atunci când imobilul este dobândit de un terţ prin uzucapiune;

  • anularea actului constitutiv al ipotecii;
  • rezoluţiunea dreptului de proprietate al constitutorului;

-   pierderea imobilului – situaţie în care ipoteca se transmite asupra îndemnizaţiei de asigurare şi a despăgubirilor primite.