Tipărire
Categorie: Drept
Accesări: 100
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

 

     Odată cu obţinerea independenţei şi a suveranităţii, Republica Moldova a fost pusă în faţa unor cerinţe imperative şi de mare necesitate de a întreprinde, într-un mod radical, reformări în sistemul său nou creat în scopul de a crea un stat prosper şi democrat după un model occidental. Însă, acest scop nu a fost atins nici pînă în prezent, deoarece crearea instituţiilor democratice a fost tergiversată şi ineficient efectuată, în rezultatul căreia nu s-a putut realiza nici buna funcţionare a sistemului politic şi nici a celui economic din Republica Moldova. În acest context, potrivit sociologului Bulgaru M., funcţia ne apare ca un atribut (sau un complex de proprietăţi) esenţial al unui sistem (sau subsistem), care se exercită în condiţiile raportării sistemului la alte sisteme (sau elemente ale acestora). Funcţia are rolul de a integra (coordona) elementele în sistem sau sistemul în context, exprimînd relaţiile de acţiune, prin intermediul cărora se realizează trecerea de la potenţă la act în diacronia structurală.

Conform specialiştilor Juan J. Linz şi Alfred Stepan în fostele state socialiste sovietice mai degrabă s-a realizat o liberalizare a instituţiilor politice şi sociale decît o democratizare. Această realitate rezidă în faptul că Republica Moldova nu a fost în stare de aşi determina exact interesele sale naţionale şi direcţiile ei concrete de dezvoltare naţională. Este nespus de dificil pînă în prezent de aşi stabili chiar identitatea sa naţională şi lingvistică atît la nivel cotidian cît şi la cel academic şi statal. La aceasta se mai poate de adăugat şi neclaritatea sa în ceea ce priveşte politica externă. Anume politica sa externă duplicitară pînă la începutul sec. XXI ia adus Republicii Modova insuccese la acest capitol. De fapt, problema eficientizării unui sistem politic se începe de la actualizarea problemelor din societate.

Făcînd o retrospectivă regimului democrat, care s-a dezvoltat în Republica Moldova, trebuie de spus că în doar 10 ani sistemul democrat a funcţionat în 5 regimuri:

1) parlamentar (27 aprilie1990 - 3 septembrie 1990);

2) semiprezidenţial / semiparlamentar (3 septembrie 1990 - 5 martie 1991);

3) prezidenţial (5 martie1991-29 iulie 1994);

4) semiprezidenţial / semiparlamentar ( 29 iulie1994 - 5 iulie 2000);

5) parlamentar ( 5 iulie 2000 - prezent).

Acest fapt ne demostrează clar de ce pînă în prezent democraţia în Republica Modova nu a avut mari succese, deoarece toată energia decizională se pierdea în transformări de regimuri şi de instituţii democratice. Buna funcţionare a sistemului democrat nu avea o funcţionare eficientă deoarece structura şi instituţiile sale nu erau deplin finisate. Pe parcursul anilor de independenţă, Republica Moldova a lucrat mult şi într-un mod dificil la crearea instituţiilor sale democratice cum ar fi: partidele politice, alegererile democratice, sistemul legislativ, drepturile omului, modul de guvernare, etc. În prezent parcă dezvoltarea acestor instituţii este în faza de încheiere: s-a stabilit, în final, care este regimul democratic, ultimele alegeri generale, conform multor specialişti autohtoni şi internaţionali, s-au petrecut conform tuturor normelor democratice, sunt garantate prin lege drepturile omului, dispunem de un sistem pluripartidist şi lista ar putea fi continuată. Însă, cînd vorbim de funcţionarea acestui sistem democrat şi de rezultatele acestuia în crearea bunăstării social-economice şi de mobilizare a societăţii în rezolvarea problemelor vitale a populaţiei este greu să dăm un răspuns pozitiv, lucrul pe care îl analizăm în continuare.

În primul rînd, cînd este vorba de ineficienţa fucţionării unui sistem democrat trebuie să căutăm răspunsul în modul de funcţionare a instituţiilor sale şi de corelaţie dintre acestea. O instituţie la care doresc să mă opresc este sistemul de partide din Republca Moldova.

Este cunoscut faptul că procesul de constituire a partidelor politice în Republica Moldova este un caz particular, ce dispune de un şir de particularităţi. Printre acestea am putea menţiona: lipsa unei tradiţii pluraliste la nivel ideatic şi organizaţional, trecutul comunist totalitar şi autoritar, lipsa unei experienţe în ceea ce priveşte independenţa statală. În prima decadă de existenţă, partidele politice aveau succese în obţinerea puterii, dar ca rezultat al ineficienţei guvernării, partidele politice nu erau în stare de a-şi menţine puterea. Şi ca rezultat multe partide au dispărut de pe arena politică în doar cîţiva ani. O altă cuază constă în instabilitatea partidelor politice ce rezidă în faptul că majoritatea din ele s-au format de sus în jos, adică în jurul unui lider carismatic, ci nu de jos în sus, membrii căruia sunt o parte din populaţie, care, de fapt, şi este puterea într-un stat democrat. Asemenea partide sunt numai PPCD şi PCRM care şi-au menţinut existenţa pînă în prezent atît ca partid, cît şi ca reprezentanţă în organele de conducere.

O problemă aparte în ceea ce priveşte partidele politice constă în aceea că în Republica Moldova încă nu este dezvoltată, la nivelul corespunzător, conştiinţa politică. Acesta este şi motivul de ce nu dispunem de un sistem de partide stabil, de tipul celui american, german sau britanic. Pentru Republica Moldova este specific faptul că partidele politice caută propria lor bază socială, electoratul, ale căror interese trebuie să le apere. Insă aceste căutări sînt complicate şi neuniforme, deoarece structura socială a societăţii este variată, păturile sociale sînt amestecate: pe de o parte, are loc procesul divizării unor pături sociale, iar, pe de altă parte, păturile sociale, care se află in process de formare, nu şi-au determinat clar orientarea sa. Ca rezultat, avem un sitem de partide foarte pestriţat, fiind într-o continuă schimbare şi instabilitate.

Încercînd să găsim care, totuşi, ar fi elementul central care ar explica problema de funcţionare a sistemului democrat din Republica Moldova, şi făcînd o analiză la lucrările ştiinţifice din ultimii ani, consacrate sistemului politic autohton, depistăm că majoritatea specialiştilor au aceeaşi opinie faţă de această problemă. Este vorba despre cultura civică şi cea politică, precum şi de conştiinţa politică. Nivelul culturii politice determină în mare parte calitatea şi eficacitatea funcţionării sistemului politic. De fapt, cultura politică este produsul unei experienţe istorice a întregei societăţi, a cărei formare necesită angajarea socială a fiecărui individ, din care va rezulta sociologizarea lui politică. Funcţionarea democraţiei în societăţile în tranziţie necesită şi o cultură politică specifică, în care anumite valori şi modalităţi de comportament sunt considerate o normalitate. Specialiştii Almod G. şi Verba S., susţin că democraţia pare a fi cea mai stabilă în societăţile în care elementele celor trei tipuri de cultură politică: parohială, dependentă şi participativă se îmbină reciproc formînd cultura civică.

Cînd vorbim despre problema culturii politice este vorba de: responsabilitate, libertate, cunoaşterea drepturilor cetăţenilor, iniţiativă şi spiritul de asociere, activismul, etc. După cum observăm, un nivel scăzut al conştiinţei şi culturii politice conduce la ineficienţa administraţiei locale şi la extinderea fenomenului corupţiei.

Dacă facem referinţă la viziunea sinergetică în ce priveşte această problemă, fondatorul sinergeticii Haken H., susţine că orice sistem politic sau social trebuie să funcţioneze în conformitate cu temperamentul indivizilor şi al opiniei publice. În opinia sa, conform teoriei parametrului de ordine, orice sistem politic este sortit peirii dacă nu se supune mediului său, opinia publică, ce tinde spre bunăstarea societăţii şi a modului de conveţuire. În societatea noastră, sistemul politic din Republica Moldova, nu se conformează acestui parametru de ordine, deoarece cultura politică nu a atins nivelul necesar pentru a se materializă această conlucrare dintre opinia publică, necesităţile populaţiei, cererile ei pe de o parte, şi sistemul politic pe de altă parte.

Această realitatea ne dă de înţeles că efortul cel mai anevoios şi cel mai important în crearea unei funcţiuonalităţi eficiente a sistemului politic din Republica Moldova, cu toate instituţiile sale politice, trebuie de depus în ridicarea culturii politice şi dezvoltarea societăţii civile în care, de fapt, şi rezidă democraţia durabilă. Este evident că un factor important în atingerea acetui scop este, factorul timp, şi cunoaştem care a fost societatea civilă şi cultura politică la începutul anilor ’90 şi cum s-a transformat pînă în prezent. De asemenea, migraţia populaţiei din/în Republica Moldova are un aspect pozitiv la acest capitol schimbînd mult mentalitatea cetăţenilor noştri. Însă un rol important îl are şi conducerea de vîrf care ar putea atinge acest scop, peste o anumită perioadă de timp, prin programe educaţionale şi o politică de dezvoltare în acest sens. Vorbind la general, pentru dezvoltarea conştiinţei şi culturii politice are loc, potrivit academicianului autohton Ţîrdea T., prin informatizarea societăţii care constituie un proces sistemic de activitate orientată spre utilizarea resurselor informaţionale în scopul făuririi societăţii. Informatizarea preconizează amplificarea permanentă a intelectului social, suficient pentru soluţionarea problemei strategice de supraveţuire şi dezvoltare a civilizaţiei sub aspect democratic. Dezvoltarea sociumului poate avea loc doar în condiţiile creşterii investiţiilor în om şi informatizarea tuturor laturilor activităţii lui vitale.

Deci, făcînd o analiză a sistemului politic prezent, putem spune că există o mulţime de carenţe la aspectul funcţional. Şi, deşi, situaţia politică din Republica Moldova se reducea, în trecut, doar la demonstraţii, greve, instabilitate, lupte crîncene de partid, astăzi putem vedea o schimbare la acest capitol cînd partidele cu reprezentanţă în organele statale întreprind o acţiune de reformare şi de construire a valorilor democratice şi a celor social-economice, s-a stabilit cursul exact al politicii externe, cultura şi conştiinţa politică este în creştere, sporeşte credibilitatea comunităţii internaţionale faţă de Republica Moldova, etc. Cu aceste rezultate pozitive de ultima vreme, putem concluziona că pentru funcţionarea eficientă a sitemului politic al Republicii Moldova trebuie să ţinem acest curs de dezvoltare a democraţiei lăsînd ca societatea şi sistemul politic să se autoorganize în forma sa naturală de funcţionare.

 

 

 

Bibliografie

  1. Abraham, Florin. România de la comunism la capitalism: 1989-2004: sistemul politic. Bucureşti: Tritonic, 2006;
  2. Bratianu, Gheorghe I. Adunarile de stări în Europa şi în Tările Române în evul mediu. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1996;
  3. Calinoiu, Constanta. Drept constituţional şi instituţii politice. Ed. a 4-a rev. şi ad. Bucureşti: Lumina Lex, 2008;
  4. Corbeanu, Ion; Corbeanu, Maria. Drept constituţional şi instituţii politice. Bucureşti: Lumina Lex, 2004;
  5. Frigioiu, Nicolae. Politologie şi doctrine politice: vol. 1: Introducere în ştiinţele politice. Bucureşti: Editura Economică, 2007;