Tipărire
Categorie: Drept
Accesări: 48

Termenul „leasing” apare în actele normative ale Republicii Moldova începând cu anul 1991, deşi operaţiunile de leasing s-au efectuat şi anterior, conform reglementărilor legii civile, sub forma contractului de închiriere. La 24.07.1991 a fost aprobată Hotărârea Guvernului Republica Moldova nr. 361 cu privire la măsurile urgente pentru stabilizarea economiei şi formarea infrastructurii de piaţă în Republica Moldova [28]. Hotărârea în cauză a stabilit că, în scopul promovării şi asigurării unui caracter deschis al economiei republicii şi pentru a se putea exercita în mod independent activitatea economică externă, este necesară elaborarea unui mecanism de atragere a investiţiilor străine, inclusiv a investiţiilor „ pentru leasing”60.

La 26 octombrie 1994, Guvernul RM a adoptat Hotărârea nr. 784 privind programul de susţinere a antreprenoriatului şi a micului business în Republica Moldova pentru anii 1994 – 1997 [25]. Prin această Hotărâre s-au stabilit următoarele obiective:

  1. Crearea unui cadrul legal pentru promovarea noilor forme de antreprenoriat, inclusiv leasing;
  2. Crearea unei reţele de „... societăţi de leasing pentru a asigura o mai bună prestare a

serviciilor către întreprinderile mici şi facilitarea vânzării produselor acestora”;

  1. Organizarea de licitaţii pentru „a vinde şi închiria utilaje/echipamente” şi
  2. Atragerea investiţiilor străine se va efectua prin aplicarea unui sistem de măsuri ce cuprinde în mod special „leasingul cu drept de răscumpărare ulterioară”.

În 1996 a fost realizat un pas important pentru formarea cadrului legal al leasingului, în Republica Moldova – la 15 februarie 1996 a fost adoptată Legea cu privire la leasing („Legea 371/1996”) [9]. Remarcabil este faptul că aceasta a avut loc mai devreme decât în alte state (de exemplu, în România (1997), în Rusia (1998)).

Legea 371/1996 a reprezentat prima încercare de a reglementa leasingul ca activitate de întreprinzător. Această Lege cuprindea reglementări privind mai multe aspecte: leasingul ca „activitate de antreprenoriat”, structura operaţiunilor de leasing şi contractul de leasing. Legea stabilea, de asemenea, bunurile ce pot face obiectul leasingului, participanţii la operaţiunile de leasing, drepturile, obligaţiile şi răspunderea părţilor la contractul de leasing, componentele şi tipurile de chirii (plăţi de leasing), garanţiile încasării chiriei, condiţiile de modificare şi reziliere a contractului de leasing, protecţia dreptului de proprietate al părţilor, precum şi măsurile de stimulare a leasingului.

Ulterior, Legea 371/1996 a suferit două modificări neînsemnate aduse prin: a) Legea nr. 240 din 9.07.1999 privind modificarea şi completarea unor acte legislative [23] şi b) Legea nr. 493 din 13.06.2003 privind modificarea şi completarea unor acte legislative [24].

După adoptarea Legii 371/1996, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.1107 din 06.11.1998 cu privire la aprobarea Direcţiilor strategice de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova până în anul 2005 [29].

Aceasta Hotărâre prevede acţiuni concrete pentru ameliorarea mediului investiţional din Moldova:

  1. Dezvoltarea unei reţele de structuri specializate în finanţare de investiţii, între care şi societăţile de leasing;
  2. Facilitarea creării de noi societăţi, în special a societăţilor de leasing, pentru a permite acordarea facilităţilor la plata chiriei pentru primii doi ani de activitate;
  3. Susţinerea instituţională, care include şi crearea societăţilor de leasing.

În plus, promovarea activităţilor de leasing este considerată unul dintre obiectivele principale ale Programului de Stat pentru susţinerea întreprinderilor mici în anii 2002-2005, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 850 din 27.06.2002 [30]. Era stabilit că realizarea acestui Program va avea loc prin:

  1. Perfecţionarea cadrului legislativ-normativ – modificarea Legii cu privire la leasing;
  2. Susţinerea investiţiilor întreprinderilor businessului mic prin intermediul tehnologiilor financiare moderne – utilizarea mecanismului de leasing şi închirierea utilajului;
  3. Susţinerea dezvoltării proiectelor investiţionale în sistem competitiv prin utilizarea

operaţiunilor financiare de leasing;

  1. Implementarea diferitelor tipuri de leasing în sfera micului business şi asigurarea subiectelor micului business cu utilaje sau alte bunuri prin operaţiuni de leasing;
  2. Elaborarea propunerilor privind crearea Fondului Naţional de Dezvoltare a Leasingului şi a asociaţiilor societăţilor de leasing din Moldova.

În dispoziţiile finale, Guvernul Republicii Moldova a indicat clar că „dezvoltarea şi sprijinirea tranzacţiilor de leasing este un obiectiv important pentru anul 2004”.

În acest sens, adăugăm că prin Hotărârea nr.1577 din 26.12.2003 pentru aprobarea Planului de activitate a Guvernului pe trimestrul I al anului 2004 [31] era stabilit că Guvernul Moldovei trebuie să elaboreze, prin Centrul de Creaţie Legislativă şi prin Ministerul Economiei, proiectul noii Legi cu privire la leasing în Republica Moldova.

La 6 iunie 2002 a fost aprobat Codul civil al Republicii Moldova, în vigoare din 12 iunie 2003, care conţine un capitol dedicat contractului de leasing (Capitolul X, articolele 923 – 930) [4].

Prevederile Codului civil erau61 şi rămân a fi mult mai generale decât reglementările legale speciale şi vizează numai contractul de leasing: obiectul contractului de leasing, subiectele contractului de leasing, forma şi conţinutul contractului de leasing, răspunderea parţilor contractului de leasing. Este de menţionat că nu exista o unitate între reglementările Legii 731/1996 şi cele ale Codului civil în materie de leasing [62].

La data de 28 aprilie 2005 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat două acte legislative de importanţă majoră pentru operaţiunile de leasing, acestea întrând în vigoare doar la momentul publicării – 8 iulie 2005. Primul act legislativ este Legea 59/2005, care aduce mult liberalism raporturilor de leasing, şi al doilea – Legea cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care au fost modificate şi completate: Codul civil, Codul de procedură civilă, Codul fiscal, Codul vamal, Legea cu privire la tariful vamal, Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, precum şi Legea privind protecţia consumatorilor [63]. Ambele au drept scop protejarea intereselor tuturor subiectelor operaţiunii de leasing, constituind fiind un factor determinant pentru eficientizarea activităţii de leasing.

Legea nr. 59-XVI/2005 cu privire la leasing

În versiunea iniţială, proiectul noilor reglementări legale privind leasingul erau concepute ca modificări şi completări operate în Legea 731/1996, şi nu ca o lege în redacţie nouă [64]. Astfel, proiectul originar reprezenta Legea cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, şi anume a: Legii cu privire la leasing, Codului civil, Titlurilor I şi II ale Codului fiscal, Titlurilor III al Codului fiscal, Codului vamal, Legii cu privire la tariful vamal, Legii cu privire la punerea în

aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, Legii cu privire la repatrierea de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe, Legii cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător, Legii privind protecţia consumatorilor.

Ulerior însă, ulterior, în procesul avizării proiectului de lege de către Guvern, a fost expusă opinia că mai raţional ar fi prezentarea a două acte normative separate: Legea cu privire la leasing în redacţie nouă şi Legea prin care se vor modifica şi completa celelalte acte legislative. Astfel, din proiectul iniţial al legii au fost extrase modificările aduse Legii 731/1996 şi inserate în textul acesteia, ele fiind prezentate ca redacţie nouă a Legii cu privire la leasing, celelalte acte legislative fiind modificate prin proiectul Legii cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative.

Acest fapt nu-l considerăm binevenit, deoarece la baza elaborării modificărilor şi completărilor aduse actului legislativ stau, de regulă, alte principii decât la elaborarea unui act legislativ nou, adică se ţine cont de structura şi conceptele existente, ceea ce a şi fost respectat în proiectul iniţial.

Conceptele sistemului juridic existent nu contraveneau naturii propunerilor legale de perfecţionare a operaţiunilor de leasing. Multe prevederi şi aspecte cuprinse în Legea 731/1996 erau bune şi corespundeau practicii internaţionale, în special pentru această regiune a Europei.

Un moment special în cadrul elaborării noilor prevederi cu privire la leasing a fost prezentarea proiectelor de alternativă de către Centrul de Creaţie Legislativă şi de către Consiliul Economic de pe lângă Prim -ministrul Republicii Moldova. Proiectele date au fost supuse unei examinări atente şi detaliate de către Ministerul Economiei în vederea scoaterii în evidenţă a reglementărilor care ar putea fi incluse în proiectele elaborate de acesta. În rezultatul analizei efectuate, o parte din acestea au fost incluse, altele, din diverse motive (economice, sociale, de implementare etc.), nu au putut fi

încorporate.

 În fine, în septembrie 2004 a fost elaborată ultima variantă a tabelului de divergenţe ce conţinea propunerile şi obiecţiile prezentate de organele antrenate în examinarea proiectului Legii cu privire la leasing şi al Legii privind modificarea şi completarea unor acte legislative [65]. În rezultatul analizei obiecţiilor, sugestiilor şi a propunerilor prezentate de către ministerele, departamentele, precum şi alte organe interesate de proiectele în cauză, acestea au fost definitivate.

De asemenea, la definitivarea proiectelor au fost luate în consideraţie concluziile făcute în cadrul discuţiilor purtate şi al meselor rotunde organizate la Ministerul Economiei cu reprezentanţii structurilor menţionate, precum şi cu reprezentanţii operatorilor de leasing.

La realizarea proiectelor, obiectivul autorului a constat în elaborarea unor reglementări care ar putea stabili un mediu juridico-fiscal favorabil şi avantajos pentru operaţiunile de leasing în Moldova pentru toate părţile interesate (locatorul, locatarul şi furnizorii). Mai jos sunt reflectate cele mai importante reglementări: conceptual noi, precum şi cele care poartă un caracter mai mult tehnic.

  1. Obiectul leasingului. A fost lărgită sfera bunurilor care pot constitui obiectul leasingului. Conform Legii 59/2005, pot fi obiecte ale leasingului toate categoriile de bunuri, cu excepţia terenurilor agricole66, bunurilor scoase din circuitul civil sau circuitul cărora este limitat, bunurile consumptibile, precum şi obiectele proprietăţii intelectuale ce nu pot fi cesionate (art. 4 (2) din Legea 59/2005).
  2. Locatarul ca parte la contractul de leasing. Legislaţia a fost modificată în aşa fel

încât să permită ca orice persoana fizică sau juridică să poată participa în calitate de locatar la o tranzacţie de leasing (art. 5 lit. b)). Altfel spus, legislaţia a recunoscut instituirea leasingului de consum.

  1. Definiţia, tipurile şi categoriile leasingului. Legea 59/2005 conţine definirea a celor

mai importante tipuri şi categorii ale leasingului, numite în lege forme [67]. Printre acestea cel mai important este stabilirea criteriilor pentru determinarea leasingului ca fiind financiar sau operaţional. De asemenea, sunt definite leasingul barter, compensaţional, lease-back, de consum, direct, intern şi internaţional (art. 4(1)).

  1. Natura contractului de leasing. Legea 731/1996 (art. 3) califica contractul de leasing drept un contract real. Asemenea calificare era dezavantajoasă din următoarele considerente: în primul rând, aceasta crea dificultăţi de ordin practic, deoarece în majoritatea cazurilor încheierea contractului de leasing se efectuează înainte de livrarea bunului care face obiectul leasingului; în al doilea rând, această calificare îl pune pe locatar în imposibilitatea de a pretinde îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, deoarece se consideră că respectivul contract nu a fost încheiat în cazul în care bunul nu a fost livrat la semnarea contractului de leasing. Noua Lege cu privire la leasing defineşte contractul de leasing astfel încât acesta să poată fi interpretat ca fiind un contract consensual (art. 3).
  2. Caracterul bi- sau multilateral al contractului. Prevederile Legii 731/1996 generau

confuzii asupra caracterului bilateral sau multilateral al contractului de leasing. Noua Lege cu privire la leasing a clarificat această problemă prin indicarea expresă a faptului că părţile sunt libere să-şi structureze relaţiile contractuale. Prin urmare, contractul poate avea atâtea părţi câte doresc acestea din urmă (art. 6).

  1. Clauzele minime ale contractului de leasing. Noua Lege cu privire la leasing stabileşte minimul obligatoriu al clauzelor contractuale în cadrul realizării unor operaţiuni de leasing (art. 7(1)), astfel ca din condiţiile contractuale să rezulte cert caracterul operaţiunilor. Desigur, părţile pot indica şi alte clauze pe care le vor considera necesare.
  2. Mijloacele juridice de protecţie a locatorului/finanţatorului. Este binevenită includerea în Legea 59/2005 a unui articol ce prevede temeiurile şi procedura de revendicare incontestabilă a bunului. Noua Lege, asemeni reglementărilor internaţionale, stabileşte dreptul locatorului de a cere achitarea integrală înainte de termen a ratelor de leasing sau de a rezilia contractul cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului în cazul în care locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului (art. 12 (1) lit. c)). La fel, dacă locatarul nu restituie obiectul contractului de leasing sau dacă nu l-a restituit la timp, acesta trebuie să achite locatorului pentru

perioada de întârziere în mărimi duble toate ratele de leasing şi alte plăţi prevăzute de contractul de leasing (art. 17 (6)). În cazul în care pentru nerestituirea la timp a obiectului leasingului contractul de leasing prevede plata de penalităţi, acestea trebuie să fie percepute de la locatar în afara plăţilor prevăzute mai sus, dacă astfel convin părţile (art. 17 (7)).

 În plus, în Legea 59/2005 au fost incluse prevederi clare în privinţa problemelor care pot apărea în cazul insolvabilităţii locatarului. Astfel, noile reglementări conţin o prevedere conform căreia dreptul de proprietate al locatorului asupra bunului transmis locatarului în baza contractului de leasing se recunoaşte inclusiv în caz de insolvabilitate a locatarului (art. 16 (2)).

  1. Garanţii. Există două tipuri de garanţii legate de operaţiunile de leasing care trebuiau reglementate şi, acolo unde este necesar, clarificate. În primul rând, Legea 59/2005 prevede norme ce stabilesc garanţia clară din partea locatorului către locatar, în sensul că nici o parte nu are pretenţii sau alte interese legate de bunuri. Cu alte cuvinte, în noua Lege cu privire la leasing este inclusă o prevedere expresă, potrivit căreia locatarul să aibă dreptul de folosinţă liberă şi netulburată a bunurilor luate în leasing, pe toată durata contractului de leasing (art. 12 (2) lit. g)).

Noile reglementări prevăd expres că locatarului i se garantează că bunurile date în leasing sunt de o calitate satisfăcătoare şi că sunt proprii pentru a permite utilizarea obişnuită a acestora (art. 8 lit. c)). În cazul leasingului financiar, această garanţie este în mod normal dată indirect, de către furnizor, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de furnizor cu locatorul.

Analizând modificările conceptuale şi tehnice aduse reglementărilor privind operaţiunile de leasing, constatăm că adoptarea şi aplicarea noii Legi are menirea declarată de a stimula domeniul respectiv de afaceri şi de a impulsiona achiziţionarea de bunuri de către persoane fizice şi juridice.

În acest fel, vor fi suscitate afacerile cu bunuri ce pot face obiect al leasingului, situaţie care trebuie să sporească circuitul intens de valori, dezvoltarea diferitelor procese de producţie şi creşterea comerţului intern.

 

2.3. Alte acte normative ce reglementează operaţiunile de leasing financiar

 

Codul civil. Am menţionat mai sus că Codul civil al Republicii Moldova dedică contractului de leasing un capitol din reglementările sale. În rezultatul modificărilor aduse Codului civil prin Legea 60/2005, normele acestuia au fost coordonate cu noile prevederi ale Legii 59/2005, ambele legi fiind elaborate si adoptate în bloc. Principalele modificări ale reglementărilor privind contractul de leasing se referă la următoarele:

- Natura juridică a contractului. Actualmente, contractul de leasing este un contract

consensual, prevederile anterioare stabilind caracterul real al acestuia (art. 923 (1) CC).

- Obiectul leasingului. Cercul bunurilor ce pot fi obiectul leasingului s-a lărgit considerabil, cu restricţiile prevăzute de Legea 59/2005 (art. 925 (1) CC).

- Destinaţia leasingului. Acum este exclusă restricţia de a nu folosi obiectul leasingului în scopuri personale, familiale sau casnice.

- Dreptul de opţiune. Versiunea în vigoare prevede în mod expres că locatarul are dreptul de opţiune la expirarea termenului contractului de leasing (art. 923 (3) CC).

Menţionăm în context că susţinem poziţia legiuitorului privind păstrarea reglementărilor cu privire la contractul de leasing în Codul civil, deoarece acesta conţine norme ce reglementează contractul de leasing ca formă juridică de exprimare a operaţiunilor de leasing, acesta fiind atribuit la una dintre categoriile de obligaţii contractuale. Legea 59/2005, însă, reglementează leasingul sub aspect mai larg, ca activitate de leasing, conţinând şi norme detaliate privind contractul de leasing şi  interacţiunea acestuia cu contractul de vânzare-cumpărare.

Codul de procedură civilă. Deşi capitolul XXXV din CPC prevede pretenţiile în al căror temei se emite ordonanţa judecătorească, la litera g) era stabilit „ rezultă din procurarea în credit a unor mărfuri” [105], Legea 60/2005, prin Articolul II, a completat litera cu cuvintele „sau în leasing”, pentru a evita situaţiile de confuz.

Codului fiscal [6] este un act legislativ foarte important pentru operaţiunile de leasing, deoarece acesta stabileşte principiile impozitării subiectelor operaţiunii date. Prin Legea 60/2005 au fost aduse un şir de modificări şi completări în materie de leasing normelor Codului fiscal, deoarece prevederile anterioare erau confuze, incomplete şi într-o anumită măsură inadecvate înţelesului economic al acestor tipuri de operaţiuni. Această stare de lucruri genera interpretări diferite şi chiar dificultăţi în aplicarea tratamentului fiscal al operaţiunilor de leasing. Codul fiscal nu făcea referire

la o serie de prevederi extrem de importante ce vizau amortizarea bunurilor care constituie obiectul  leasingului financiar, tratamentul fiscal al dobânzii încasate în baza contractelor de leasing, aplicarea TVA şi alte aspecte.

achitată locatorului în baza contractului de leasing. Această remuneraţie este tratată indirect ca venit din locaţiune, fapt ce impunea leasingului un tratament mai puţin favorabil în comparaţie cu cel aplicat împrumuturilor. Din aceste considerente, legiuitorul a stabilit că dobânda pentru leasing rezultată dintr-un contract de leasing financiar să fie definită în mod echivalent cu noţiunea de dobândă în baza unui contract de împrumut (art. 12 pct.7)).

confom căruia locatarul este privit ca proprietar al obiectului leasingului, dar numai pentru leasingul financiar şi doar în sens fiscal. Astfel, a fost recunoscut dreptul acestui „proprietar” de a deduce în  scopuri fiscale amortizarea calculată a bunurilor care fac obiectul leasingului.

activelor fixe, fapt ce ducea la crearea de diferenţe temporare nedorite în cazul vânzării bunurilor ce sunt obiecte ale leasingului operaţional pe piaţa secundară. Din aceste motive, legiuitorul a prevăzut implementarea unui regim fiscal special pentru recunoaşterea acestor profituri şi pierderi. În acest sens, profitul sau pierderea rezultate din înstrăinarea activelor fixe obiecte ale leasingului sunt recunoscute la momentul efectuării operaţiunii şi calculate ca diferenţă între suma primită la înstrăinarea bunurilor şi baza de impozitare a bunurilor vândute (art. 27 (2)).

Din prevederile existente s-ar putea deduce că operaţiunile de leasing sunt considerate servicii. Tot din această prevedere rezultă că, în cazul leasingului financiar, numai dobânda încasată în baza contractului de leasing este considerată venit brut al locatorului, pe când în cazul leasingului operaţional toată plata făcută în baza contractului de leasing, inclusiv partea ce reprezintă costul bunului (amortizarea), este considerată ca parte a venitului brut al locatorului.

Conform reglementărilor anterioare ale Codului fiscal, TVA se aplica la întreaga plată de leasing, inclusiv la dobânda achitată de către locatar în baza contractului de leasing financiar, fapt ce impunea leasingului un tratament defavorizat în comparaţie cu cel aplicat împrumuturilor. Din această cauză, legiuitorul a modificat Codul fiscal, dobânda primită de către locator în cadrul contractului de leasing financiar fiind inclusă în lista livrărilor scutite de TVA (art. 103).

Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului fiscal, nr.1164-XIII din 24.04.1997 [6] stabileşte o serie de facilităţi fiscale acordate contribuabililor. Printre facilităţile acordate sunt şi scutirile la plata impozitului pe venit prin reducerea venitului impozabil cu 50% din suma investiţiilor pentru procurarea mijloacelor fixe. Această categorie de investiţii cuprindea mijloacele fixe dobândite în baza unui contract de leasing. Prevederile legale în cauză nu specifică tipul operaţiunilor de leasing la care se face referinţă. Cu toate acestea, din explicaţiile

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, bazate de asemenea pe prevederile SNC 17, rezultă că norma în cauză se referă la leasingul financiar.

 Lipsa unor prevederi legale clare permiteau interpretări diferite şi în această materie. Spre exemplu, lipsa prevederilor legale clare referitoare la termenul şi mărimea scutirii prevăzută de Legea nr.1164-XIII/1997, permitea autorităţilor fiscale să interpreteze momentul acordării facilităţii date ca fiind momentul încetării contractului de leasing. Din această interpretare rezultă că facilitatea respectivă se va acorda numai la expirarea termenului de funcţionare utilă a bunului, fapt care este lipsit de raţionament economic, deoarece sensul facilităţii date este stimularea investiţiilor.

În rezultatul modificărilor aduse prin Legea 60-XVI/2005, Legea nr.1164-XIII/1997 oferă facilitatea privind scutirea de 50% la impozitul pe venit oferită pentru investiţiile efectuate.

Analizând actele normative care conţin prevederi cu referire la leasing, în vizorul autorului au nimerit următoarele acte:

  1. a) Codului navigaţiei maritime comerciale, aprobat prin Legea Republicii Moldova nr. 599 - XIV din 30.09.1999 [8] care reglementează contractul de leasing având ca obiect nave. Conform Codului maritim, prin contractul de leasing, proprietarul navei (locatorul) se obligă să pună la dispoziţia navlositorului (locatarului), pentru un interval scurt de timp, contra unei chirii, nava nudă pentru a fi folosită în comerţul maritim. La expirarea contractului, locatarul dobândeşte sau poate dobândi dreptul de proprietate asupra navei, plătind partea din valoarea ei contractuală neacoperită de chirie. Codul maritim reglementează numai leasingul direct, în cadrul căruia există două părţi la contractul de leasing, locatorul fiind şi proprietarul bunului dat în leasing. Riscul pieirii [68] sau avarierii accidentale a navei trece asupra locatarului odată cu preluarea ei. Această particularitate este caracteristică mai ales leasingului financiar.
  2. b) Legea privind instituţiile financiare, nr. 550-XIII din 21.07.1995 – în art. 26 al

acesteia, care stabileşte lista activităţilor financiare permise băncilor, este inclusă şi activitatea de leasing financiar [13]. În opinia noastră, reglementările legale nu ar trebui să limiteze activitatea instituţiilor financiare în domeniul operaţiunilor de leasing doar la operaţiunile de leasing financiar, astfel din textul legii respective urmând a fi exclus cuvântul „financiar”. Ca urmare, instituţiile financiare vor avea posibilitatea de a diversifica genurile de activitate desfăşurate, în pofida faptului ca leasingul operaţional este extrem de rar aplicat de acestea.

  1. c) Legea privind protecţia consumatorilor, 105-XV din 13.03.2003, defineşte

noţiunea de consumator [11], care, conform noilor reglementări cu referire la leasing, ar putea să aibă calitatea de locatar.

  1. d) Standardul Naţional de Contabilitate 17 „Contabilitatea leasingului.” conţine

prevederi cu referire la tratamentul economic al operaţiunilor de leasing [36].

  1. e) Hotărârea BNM cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind angajamentele

externe, nr.185 din 13.07.2006, califică operaţiunile de leasing ca fiind angajament privat [33].

  1. f) Clasificatorul activităţilor economice din Moldova, aprobat de Departamentul

Analize Statistice şi Sociologie la 09.02.2000, în vigoare de la 01.02.2001 [40], prevede leasingul financiar la capitolul „Alte intermedieri financiare”. Considerăm că şi la acest capitol este necesară indicarea leasingului operaţional ca activitate economică posibil de desfăşurat pe teritoriul Republicii Moldova sau de exclus cuvântul „financiar”.

Ca rezultat al analizei prevederilor actuale ale legislaţiei Republicii Moldova privind leasingul, precum şi a evoluţiei acestora, observăm că acestuia, începând cu anul 1990, i s-a acordat o atenţie sporită. Iar în 1996 chiar i-a fost dedicat un act legislativ. Totodată, am constatat că multitudinea de reglementări existente, oricum, nu creau un regim favorabil pentru progresarea operaţiunilor de leasing în Moldova. Aceasta se datora mai multor factori, printre care:

  1. a) lipsa coerenţei în definirea noţiunilor cu privire la operaţiunile de leasing din mai multe acte normative, ba chiar confundarea leasingului cu alte tipuri de tranzacţii;
  2. b) lipsa unui concept clar determinat cu privire la tratamentul fiscal al acestui tip de tranzacţii, stabilirea anumitor bariere vamale (termenul importului), precum şi
  3. c) lipsa înţelegerii în profunzime a esenţei economice a tranzacţiilor în cauză.

 În viziunea noastră, în rezultatul adoptării noii Legi cu privire la leasing, precum şi al modificărilor şi completărilor aduse actelor legislative ce reglementează, direct sau tangenţial, raporturile de leasing, mediul legal privind leasingul, , s-a îmbunătăţit considerabil. Noile reglementări cu privire la leasing (2005), spre deosebire de cele precedente, au stabilit un regim juridico-fiscal favorabil şi avantajos pentru toţi participanţii la operaţiunile de leasing. Prevederile legale au tendinţa de a liberaliza piaţa de leasing şi de a ameliora mediul investiţional. Leasingul îşi extinde sfera de acţiune asupra unui cerc mai larg de obiecte şi de persoane.

Totoodată, pentru evoluţia şi impactul benefic al leasingului asupra relaţiilor social-economice are importanţă reglementarea de stat a leasingului. În dependenţă de înţelegerea corectă a funcţiilor leasingului, statul poate stabili prin lege anumite avantaje şi facilităţi69. Considerăm că principalele funcţii ale leasingului la etapa actuală pentru mediul moldovenesc sunt: funcţia financiar-fiscală, de comercializare şi investiţional-de stimulare70. Concluzia este rezulatul analizei direcţiilor strategice

de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova: perfecţionarea legislaţiei privind leasingul a fost una dintre direcţiile strategice de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova până în anul 2005 [29], aceasta fiind inclusă şi în Planul de activitate a Guvernului pe trimestrul I al anului 2004 [31]. La fel, societăţile de leasing atestă o atitudine pozitivă faţă de noile reglementări privind leasingul [135, pag.6].

 Putem deci spune că prin adoptarea Legii 59/2005 şi a Legii 60/2005 Guvernul a depus toate eforturile pentru a atinge obiectivul stabilit în Planul de activitate, prin aceasta creând toate premisele juridice pentru promovarea acestei activităţi. Noile reglementări urmăresc clarificarea interacţiunei leasingului cu alte instituţii juridice civile: locaţiunea şi vânzarea-cumpărarea. La fel, acestea încearcă să se pronunţe asupra naturii juridice a contractului de leasing şi să detalizeze conţinutul raporturilor obligaţionale.

La fel, considerăm binevenit faptul că Codul civil conţine reglementări generale privind contractul de leasing, deoarece acesta este una dintre categoriile de obligaţii contractuale, reglementări mai detaliate cu referire la acesta le găsim în Legea 59/2005 care reglementează leasingul ca activitate, contractul de leasing fiind specificat ca formă juridică de exprimare a operaţiunilor de leasing.

Deşi mai e nevoie de făcut careva precizări în noua Lege, de modificat şi alte acte normative, subordonate legilor71, în principiu, având baza legală în vigoare, susţinerea statului, ajutorul consultativ din partea Ministerului Economiei şi Comerţului, în calitatea sa de autor al recentelor reglementări, precum şi al organismelor internaţionale (Banca pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), este o mare probabilitate că în scurt timp operaţiunile de leasing se vor intensifica, se vor activiza

procesele investiţionale, această formă alternativă de finanţare ocupând locul meritat în direcţiile economiei Republicii Moldova.