Ca instituţie, arhivele au fost înfiinţate oficial în ŢaraRomânească şi Moldova în contextul elaborării primelor legi administrative moderne, anume Regulamentele Organice, în anii 1831-1832. Pentru perioada anterioară secolului al XIX-lea, nu trebuie însă trecută cu vederea existenţa unor arhive de pe lângă cancelaria domnească, a celor păstrate de către autorităţile ecleziastice, ca şi a arhivelor private constituite de către dregători de diverse ranguri în ierarhia boierească. Dintre acestea, cele mai vechi locuri de păstrare a documentelor, aşa-numitele loca credibilia, le-au constituit mănăstirile, care, datorită caracterului lor sigur, permiteau chiar şi gruparea de documente laice. Astfel, în 1775, este atestată existenţa unei arhive generale a Mitropoliei Bucureştilor, unde se păstrau şi acte particulare, de tipul hotărniciilor.

De Arhivele Ţării Româneşti se poate vorbi însă abia începând cu 1 mai 1831, iar de cele ale Moldovei de la 1 ianuarie 1832. Este vorba de referiri la modul mai degrabă teoretic la arhive, dat fiind că legislaţia respectivă nu face nici o trimitere la activitatea arhivistică propriu-zisă, ci exclusiv la chestiuni ce ţineau de buget şi de numărul angajaţilor în arhive. Lipsa unei reglementări clare s-a făcut resimţită şi în perioada ulterioară, în pofida contribuţiei, din perpsectiva funcţiei de directori ai instituţiei, a unor personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti, precum Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu sau Grigore Alexandrescu. Pe parcurs, este de notat tentativa din 1840 cu privire la reglementarea sortării şi evaluării documentelor de arhivă, însă abia în 1862, în contextul creat după unirea celor două principate extracarpatice, instituţia Arhivelor este organizată sub o Direcţie Generală, cu sediul la Bucureşti, în vreme ce Arhivele de la Iaşi devin subordonate acesteia. Cu aceeaşi ocazie, se face distincţia dintre documentele cu valoare istorică şi cele cu valoare practică, iar instituţia este subordonată Ministerului Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Este momentul în care, în mod tradiţional, se consideră că instituţia Arhivelor ia naştere, iar peste doi ani, în 1864, “materia primă” a sa se îmbogăţeşte, în condiţiile în care se ia decizia secularizării averilor mănăstirilor şi, ca urmare, un număr consistent de documente sunt trecute în proprietatea statului. În economia evoluţiei instituţiei Arhivelor, nu trebuie omise reglementările promulgate în  anii 1869 şi 1872, ca şi perindarea la conducerea instituţiei, pentru o însemnată perioadă de timp, a unor personalităţi din domeniul culturii, precum Bogdan Petriceicu Haşdeu(1876-1900) sau Dimitre Onciul (1900-1923).Ar constitui o eroare nepermisă neglijarea mai timpuriei activităţi în domeniul arhivelor de pe teritoriul Transilvaniei, desfăşurate prin grija autorităţilor maghiare, anterior momentului în care Regatul Ungariei dispare de pe harta Europei, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În continuare, după includerea principatului transilvan în cadrul monarhiei Habsburgilor, la sfârşitul secolului al XVII lea, sistemul de conservare şi păstrare a documentelor cunoaşte o serie de înbunătăţiri, dintre care cea mai importantă a reprezentat-o introducerea sistemului registraturii la principalele instituţii administrative. Odată cu înfiinţarea Arhivelor Statului Ungar, la 1875, cea mai mare parte a arhivelor vechi ale Transilvaniei este concentrată la Budapesta. Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea, atât în Transilvania, cât şi în Banat şi Bucovina funcţionează sistemul centralizării documentelor în cadrul arhivelor de stat din Budapesta  şi Viena.

După evenimentele din 1918, crearea a ceea ce în epocă s-a numit România Mare conduce şi la tentativa reuşită de racordare a noilor provincii alipite şi în domeniul arhivelor. Astfel, se înregistrează fondarea Arhivelor Statului de la Cluj (1920), Cernăuţi (1924) şi Chişinău (1925).În această conjunctură, o nouă lege de funcţionare a Arhivelor Statului intră în vigoare începând din 1925, prevăzând, printre altele, constituirea direcţiilor regionale. Instituţia se menţine în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice. Este perioada în care ca directori generali figurează Constantin Moisil (1923-1938) şi Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953).

În contextul noilor orientări ideologice din perioada comunistă, în 1951 Direcţia Arhivelor Statului trece în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, iar modelul de organizare sovietic pătrunde şi în domeniul arhivisticii româneşti. În 1996, o nouă lege a venit să reglementeze activitatea instituţiei, ocazie cu care denumirea de Arhivele Statului este înlocuită cu cea de Arhivele Naţionale ale României.

Arhivele Naţionale sunt o instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Scopul acestora este acela de a gestiona informaţia istorică, punând-o la dispoziţia publicului interesat, precum şi de a asigura conservarea documentelor, în orice format s-ar afla acestea. ANR oferă de asemenea expertiză celor din sectorul public şi privat, verificând şi controlând în acelaşi timp activitatea deţinătorilor de arhive.

ANR trebuie să fie o instituţie cu vocaţie identitară prin excelenţă, să ofere acces rapid la documente în condiţiile legii, respectând astfel principiul constituţional al liberului acces la informaţie. De aceea, Arhivele sunt de fapt o instituţie de interes naţional, un depozitar al memoriei naţiunii. Atât pe plan local, cât şi naţional, eficacitatea şi deschiderea unei asemenea structuri generează o susţinere identitară importantă. Această deschidere este menită să asigure într-un cadru normal dezvoltarea diversităţii culturale.

Rolul acestei instituţii, care trebuie să devină una cu adevărată vocaţie culturală, este în fapt să garanteze conservarea informaţiei pentru viitor. Vocaţia culturală este dată de deţinerea celui mai important patrimoniu istoric al României. În orice stat cu tradiţie democratică, arhivele reprezintă cheia accesului la informaţie, iar instituţia gestionară creează standarde şi suportă inovaţia în domeniul informaţiei şi al conservării ei. Arhivele au, de asemenea, funcţia de a oferi celorlalţi gestionari de arhivă un cadru metodologic şi practic de a păstra şi utiliza informaţia arhivistică, dar şi să vegheze la buna conservare a acesteia. De asemenea, Arhivele trebuie să încurajeze accesul la informaţie prin diferite programe şi proiecte, dezbateri, dar şi printr-o coerentă politică de comunicare publică.

ANR este instituţia oficială din acest domeniu deţinătoare de informaţie istorică, adăpostind documente din secolul al XIII-lea până astăzi, pe diferite suporturi (hârtie, pergament, microfilm etc.). În anii următori, Arhivele Naţionale îşi propune să digitalizeze importante fonduri istorice, acestea urmând a fi accesibile inclusiv pe internet.

În prezent ANR, funcţionează în baza Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 358/2002, respectiv prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 39/2006.

Legea 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a reprezentat, în momentul adoptării ei, o încercare de adaptare a practicii arhivistice la realităţile unei societăţi democratice, cu realităţi economico-sociale extrem de dinamice.

         Din acest punct de vedere, Legea 16/1996 cu modificările şi completările ulterioare a reprezentat un prim progres pe calea modernizării funcţionale, pe principii democratice, a activităţii de protejare a arhivelor româneşti, în sensul reglementării statutului juridic al arhivelor provenind de la fostele întreprinderi şi instituţii socialiste, creării unui cadru juridic incipient pentru constituirea şi gestionarea arhivelor private şi, într-o mai mică măsură, asigurării unui acces echitabil la informaţie.

În conformitate cu capitolul II din Legea Arhivelor Nr. 16/1996 atribuţiile Arhivelor Naţionale în administrarea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României sunt următoarele:

         Arhivele Naţionale acordă asistenţă de specialitate şi asigură desfăşurarea unitară a operaţiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor şi deţinătorilor de documente, îndeplinind următoarele atribuţii:

  1. a) elaborează, în conformitate cu prevederile prezentei legi, norme şi metodologii de lucru pentru organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi arhivistice, inclusiv pentru clasificarea şi includerea în Fondul Arhivistic Naţional al României a documentelor prevăzute la art. 2, care se dau publicităţii, după caz;
  2. b) controlează aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pe linia muncii de arhivă şi stabileşte măsurile ce se impun potrivit legii;
  3. c) preia de la creatorii şi deţinătorii de arhivă documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în condiţiile şi la termenele prevăzute în prezenta lege;
  4. d) asigură evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea documentelor pe care le deţine;
  5. e) asigură documentele pe bază de microfilme şi alte forme de reproducere adecvate;
  6. f) constituie şi dezvoltă banca de date a Arhivelor Naţionale şi reţeaua automatizată de informare şi documentare arhivistică, stabileşte măsuri pentru corelarea tehnică şi metodologică şi pentru colaborarea serviciilor de informare şi documentare arhivistică şi a compartimentelor similare din cadrul Sistemului naţional de informare şi documentare;
  7. g) elaborează şi editează "Revista Arhivelor" şi alte publicaţii de specialitate, destinate informării şi sprijinirii cercetării ştiinţifice, precum şi punerii în valoare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României;
  8. h) asigură, prin Facultatea de Arhivistică şi Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică, pregătirea şi specializarea personalului necesar desfăşurării activităţilor arhivistice;
  9. i) la cerere sau din oficiu atestă dacă un document face sau nu face parte din Fondul Arhivistic Naţional al României;
  10. j) autorizează scoaterea temporară peste graniţă a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în scopul expunerii sau documentării cu ocazia unor manifestări ştiinţifice sau culturale internaţionale;
  11. k) întreţine şi dezvoltă relaţii cu organele şi instituţiile similare din străinătate, în vederea informării reciproce în domeniul arhivistic şi al schimbului de documente şi de reproduceri de pe acestea; asigură aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale privind domeniul arhivistic şi participă la congrese, conferinţe, reuniuni şi consfătuiri arhivistice internaţionale;
  12. l) asigură aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare în realizarea protecţiei

documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, respectiv în apărarea secretului de stat, paza şi conservarea acestor documente, atât în timp de pace, cât şi la mobilizare sau război.[1]

         În cadrul Arhivelor Naţionale funcţionează un consiliu ştiinţific, format din specialişti ai Arhivelor Naţionale, cercetători, cadre didactice universitare şi specialişti din ministerele interesate, care analizează, dezbate şi face propuneri în probleme privind normele şi metodologiile specifice de lucru, publicaţiile de specialitate, precum şi dezvoltarea întregii activităţi arhivistice.

Modul de organizare şi funcţionare, precum şi componenţa consiliului ştiinţific se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de directorul general al Arhivelor Naţionale. [2]

Administrarea FAN, atribuţie esenţială a instituţiei, se realizează prin gestionarea fondurilor şi colecţiilor arhivistice constituite prin preluările succesive, de-a lungul timpului, de documente, de la creatorii sau deţinătorii acestora. Gestionarea presupune prelucrarea arhivistică a fondurilor şi colecţiilor, în vederea asigurării evidenţei fiecărei unităţi arhivistice, pentru folosirea documentelor în scopuri ştiinţifice, culturale sau practice.În acest sens, cele două obiective, prelucrarea arhivistică a documentelor şi evidenţa fondurilor şi colecţiilor deţinute, se condiţionează reciproc, în vederea realizării scopului final al gestionării documentelor de către ANR şi anume facilitarea accesului la arhive.

Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare prevede, la art. 3(Administrarea, supravegherea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează de către Arhivele Naţionale, unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne. Arhivele Naţionale îşi exercită atribuţiile prin compartimentele sale specializate şi prin direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. Protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează în condiţii de pace, potrivit prevederilor prezentei legi, iar în caz de război sau de calamităţi naturale, de către creatori şi deţinători, cu sprijinul organelor desemnate cu atribuţii speciale în asemenea situaţii şi cu asistenţa de specialitate a Arhivelor Naţionale.), că administrarea, supravegherea şi protecţia specială a FAN al României se realizează de către ANR, care îşi exercită atribuţiile prin compartimentele de specialitate şi prin direcţiile sale judeţene. Funcţia de supraveghere a FAN se realizează de către ANR prin controlul şi asistenţa de specialitate, pe linia activităţii de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5, lit. b), ANR “controlează aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pe linia muncii de arhivă şi stabileşte măsurile ce se impun potrivit legii”.

Una dintre atribuţiile principale prin care ANR realizează protecţia specială a FAN o reprezintă preluarea documentelor de la creatorii şi deţinătorii de arhivă, conform art. 5, lit. c), în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, precum şi a celor create de organizaţii care s-au desfiinţat, fără ca activitatea lor să fie continuată. Urmărind îndeplinirea acestor atribuţii, compartimentele specializate din cadrul Arhivelor Naţionale şi direcţiilor sale judeţene au asigurat desfăşurarea şi aplicarea unitară a legislaţiei arhivistice la creatorii şi deţinătorii de documente.

Asistenţa de specialitate, efectuată de către specialişti ai ANR, se realizează prin: control de fond – care urmăreşte toate problemele privind constituirea, evidenţa, prelucrarea, păstrarea şi predarea către ANR a documentelor create şi deţinute de instituţia/societatea controlată; control tematic – care urmăreşte constatarea şi remedierea eventualelor deficienţe, pe o singură temă dată; instruirea personalului de specialitate al creatorilor şi deţinătorilor de documente; verificarea lucrărilor de selecţionare a documentelor şi a nomenclatoarelor arhivistice.

Arhivele Naţionale ale României, printre principalele atribuţii, au obligaţia de a asigura evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi, nu în ultimul rând, folosirea în scopuri practice a documentelor pe care le deţin.

 Conform art. 21(Creatorii de documente sau, după caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, copii şi extrase de pe documentele pe care le creează, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.Serviciile prestate de către Arhivele Naţionale pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice se efectuează, contra cost, în condiţiile prevăzute de lege.) din Legea nr.16/ 1996, ANR eliberează, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, contra cost, extrase, certificate şi copii de pe documentele deţinute, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant. În cadrul fiecărei direcţii subordonate ANR este amenajat un spaţiu special pentru primirea cererilor şi eliberarea extraselor,certificatelor şi copiilor de pe documentele deţinute şi unde se pot oferi celor interesaţi informaţii despre actele pe care le avem în păstrare, modalitatea de obţinere a unor copii de pe acestea, taxele percepute în acest sens, precum şi informaţii despre alte instituţii deţinătoare de arhivă.

În baza Legii 16/1996 au fost elaborate de către Arhivele Naţionale „Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale” şi „Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente”.

Potrivit Capitolului I- Dispoziţii generale din “Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”la ANR se desfăşoară următoarele activităţi:

  • Ordonarea, inventarierea şi selecţionarea documentelor din fondurile şi colecţiile arhivistice pentru întocmirea evidenţei, valorificării, păstrării şi conservării lor.[3]
  • Întocmirea evidenţei documentelor din Fondul Arhivistic Naţional pentru cunoaşterea existentului fondurilor şi colecţiilor arhivistice deţinute de Arhivele Naţionale, de ceilalţi creatori şi deţinători de documente în vederea completării bazei documentare, informării operative pe linia cercetării ştiinţifice, documentării şi rezolvării unor probleme de ordin practic şi al planificării operaţiunilor arhivististice. Evidenţa se ţine pe fonduri şi colecţii arhivistice.[4]
  • Valorificarea documentelor din depozitele Arhivelor Naţionale pentru cercetarea ştiinţifică, documentare, informare, activităţi instructive şi cultural educative, întocmirea de publicaţii, eliberarea de copii, extrase, certificate şi altele. [5]-
  • Asigurarea păstrării, conservării şi protecţiei documetelor din Fondul Arhivistic Naţional în depozitele proprii.[6]
  • Acordarea asistenţei de specialitate creatorilor şi deţinătorilor de documente în condiţiile stabilite de lege prin compartimentul de specialitate.[7]
  • Preluarea de la creatorii şi deţinătorii de orice fel de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional în condiţiile stabilite de lege.[8]

Ordonarea, inventarierea, selecţionarea şi fondarea documentelor sunt reglementate prin art. 11 capitolul II dinNormele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”- art. 11:”în vederea întocmirii evidenţei în Arhivele Naţionale acestea sunt supuse activităţilor arhivistice de bază: fondarea, ordonarea, inventarierea şi selecţionarea.

 Fondarea sau determinarea apartenenţei documentelor la fond este opraţiunea arhivistică de delimitare a documentelor aparţinând unui creator.

Ordonarea este operaţiunea arhivistică de grupare a documentelor şi unităţilor arhivistice conform unui anumit criteriu(cronologic, cronologic-structural, structural- cronologic, alfabetic, pe probleme etc.)

Inventarierea este opraţiunea arhivistică de luare în evidenţă a documentelor şi unităţilor arhivistice după ordonarea lor conform unor criterii stabilite prin nomenclatorul arhivistic sau planul metodic de lucru.

Selecţionarea este operaţiunea arhivistică de stabilire a valorii documentar-istorice sau practice a unităţilor arhivistice dintr-un fond sau colecţie, în vederea păstrării permanente a celor ce fac parte din FAN şi eliminarea celor lipsite de importanţă.”[9]

În art. 74 din capitolul III din “Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale” se precizează faptul că “Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi Direcţiile Judeţene întocmesc evidenţa fondurilor şi colecţiilor din depozitele proprii. Filialele întocmesc şi evidenţa fondurilor şi colecţiilor deţinute de creatorii din raza lor de activitate.

Arhivele Naţionale întocmesc evideanţa centralizată a fondurilor şi colecţiilor aflate-n depozitul A.N.I.C şi în cele ale Direcţiilor Judeţene.”

La activitatea de valorificare se face referire în art. 43 din  „Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente”

 Art. 43. – “Documentele din Fondul Arhivistic Naţional pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, rezolvarea unor lucrări administrative, informări, documentări, eliberarea unor copii, extrase, certificate.

Documentele din Fondul Arhivistic Naţional pot fi consultate, la cerere, de către cetăţeni români şi străini, după 30 de ani de la crearea lor. Pentru documentele la care nu s-a împlinit acest termen, cercetarea se poate face numai cu aprobarea conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare.”,  dar şi în articolele  99 şi 100 din capitolul 5 “din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”.

Articolele 152, 153, 154 din capitolul 8 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale fac referire la condiţiile de păstrare şi conservare a documentelor în depozitele de arhivă.-

Art. 152: “Depozitele de arhivă trebuie să asigure condiţiile necesare păstrării, conservării şi securităţii documentelor […]”

Art 153: “În depozitele de arhivă se folosesc mijloace de păstrare specifice pentru depozitarea diferitelor genuri de documente ca: rafturi, dulapuri, rastele, fişiere, etc. […]”

Art 154:” În depozitele de arhivă se asigură condiţiile necesare pentru păstrarea corespunzătore a documentelor şi pentru protecţia lor faţă de acţiunea agenţilor de deteriorare. Documentele afectate de inundaţii, incendii sau de acţiunea substanţelor şi materialelor folosite la stingere se supun de urgenţă operaţiunilor de recondiţionare sau  restaurare, cu sprijnul laboratoarelor Arhivelor Naţionale.”

În ceea ce priveşte preluarea documentele de la creatorii şi deţinătorii de arhivă art. 143 din capitolul 7 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale prevede că “fondurile şi colecţiile ce urmează a fi preluate se stabilesc pe baza constatărilor din teren, prin planurile de perspectivă, avându-se în vedere importanţa acestora pentru activitatea de cercertare ştiinţifică şi culturală şi starea lor de conservare. Predarea, preluarea fondurilor şi colecţiilor se efectuaeză prin confruntarea inventarelor cu unităţile arhivistice. Odată cu documentele se preiau inventarele (în 3 exemplare) sau instrumentele contemporane de evidenţă şi informare”.

Alături de principalele acte normative care stau la baza desfăşurării activităţii Arhivelor Naţionale- Legea nr. 16/1996, „Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale” şi „Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente”, mai sunt şi acte normative care ating desfăşurarea activităţii acestei instituţii, dintre acestea amintim:

  1. Legea nr. 677/21.11.2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date – M. Of. nr. 790/ 12.12.2001, modificată şi completată prin L. 102/3.05.2005 – M.Of. 391/9.05.2005.
  2. Legea nr. 187/ 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică – M. Of. 603/ 9.12.1999, modificată şi completată prin O.U.G. 16/22.02.2006 – M.Of. 182/27.02.2006;

ART. 20

(1) Colegiul Consiliului primeste in gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de prezenta lege, detinute de organele de securitate, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala, potrivit legii.

(2) Documentele prevazute la alin. (1), precum si orice copii de pe acestea pana la preluare se pastreaza si se studiaza la sediile detinatorilor de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, membrii Colegiului avand acces neingradit.

(3) Serviciul Roman de Informatii, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Ministerul Apararii Nationale, Arhivele Nationale si orice alte institutii publice sau private, precum si persoanele fizice, care detin asemenea documente, sunt obligate sa asigure acest drept de acces si sa le predea la cererea Colegiului Consiliului.

(4) Drepturile si obligatiile prevazute la alin. (1)-(3) se refera si la inregistrarile audio si video, dischete, fotografii, filme si microfilme.

(5) Neindeplinirea obligatiilor prevazute la alineatele precedente atrage, dupa caz, raspunderea penala, administrativa, civila sau disciplinara a conducatorilor organelor, institutiilor si persoanelor fizice respective, dupa caz.

(6) Stabilirea in concret a dosarelor care privesc siguranta nationala, prevazute la alin. (1), se va face de comun acord de Consiliu, impreuna cu conducerea Serviciului Roman de Informatii. In caz de divergenta, hotararea va fi adoptata de Consiliul Superior de Aparare a Tarii.

Regulamentul din 16 mai 2000 de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca poliţie politică – M.Of. nr.244/ 2.06.2000.

  1. Legea nr. 334/ 2002 privind bibliotecile – republicare M. Of. nr. 132/ 11. 02. 2005, modificată şi completată prin O.U.G. 26/26.01.2006, L114/4.05.2006, L. 277/4.07.2006.
  2. Legea nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia – M. Of. nr. 448/ 24. 11. 1998, modificată prin Legea nr. 241/ 6. 06. 2003 M. Of. nr. 415/ 13. 06. 2003, L. 47/17.03.2004.
  3. Legea nr. 10/ 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 – M. Of. nr. 75/ 14. 02. 2001, cu modificările şi completările ulterioare.
  4. Legea nr. 53/ 2003 - Codul Muncii - M.Of. 72/ 5.02.2003, modificată prin L. 480/2003 - M.Of. nr.814/ 18. 11. 2003 , prin Legea 541/ 2002 - M.Of. nr. 913/ 19. 12. 2003, prin O.U.G. 65/29.06.2005, L.241/15.07.2005, L.371/13.12.2005, O.U.G. 55/30.08.2006, L. 237/2007 publicată în M.Of. 497/25.07.2007.

În concluzie putem afirma că Arhivele au o importantă funcţie ştiinţifică, fiind depozitare de material scris care deţine informaţii preţioase de natură istorică.

 Arhivele se constituie într-o adevarată şi preţioasă şcoală a viitorului istoric, aici se desfăşoară activităţi cu caracter instructiv, organizându-se pentru cei dornici să cunoască tezaurul arhivistic expoziţii permanente şi temporare. Acestea au anumite teme şi sunt organizate cu prilejul unor aniversări, comemorari sau diferite manifestări ştiinţifice.

            Aşadar arhiva este în ziua de azi unul din cele mai importante centre de cultură şi ştiinţă ale societăţii moderne.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

  • Legea Arhivelor Naţionale 16/1996.
  • Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale.
  • Instrucţiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente

 

 

 

[1]  Art. 5 din Legea Arhivelor Nr. 16/1996.

[2] Art. 6 din Legea Arhivelor Nr. 16/1996.

[3] Art. 1 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.

[4] Art. 2 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.

[5] Art. 3 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.

[6] Art. 4 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5

[7] Art. 5 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.

[8] Art. 6 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.

[9] Art. 11 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 7.