1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Toate informatiile anterioare arata dificultatea de a construi un stat de drept in Romania, in conditiile amplei presiuni a Bisericii Ortodoxe Romane. Desi exista o legislatie care sanctioneaza impiedicarea unui cult sa-si deruleze activitatile religioase, preotii ortodocsi par imuni la aceste prevederi. Incitarea la actiuni impotriva cultelor se pedepseste; totusi Mitropolia Moldovei si Bucovinei nu a pregetat sa faca publica urmatoarea declaratie: „Nu comunitatea ortodoxa si nici preotii ortodocsi sunt vinovati de ceea ce s-a intamplat acolo. Vinovatii sunt aceia care au venit in sanul unei comunitati eminamente ortodoxa … si i-au agresat spiritual la ei acasa. N-au respectat Constitutia, bunul-simt, au frizat morala sociala si crestina prin aceea ca au venit cu tupeu si obraznicie - considerandu-i probabil pe sateni niste ignoranti - si au incercat sa faca prozelitism". Prin aceasta declaratie, Mitropolia raspundea conflictului de la Ruginoasa, comuna din judetul Iasi, unde noua baptisti intruniti la o slujba religioasa, intr-o casa proprietate personala, au fost maltratati, la data de 30 decembrie 1997, de sute de ortodocsi.
Impotrivirea Ierarhiei ortodoxe la unele initiative legislative ale Parlamentului ajunge pana la nerecunoasterea acestei institutii. Cand Senatul a aprobat „proiectul de lege Boila" , in iunie 1997, reactia clerului ortodox a fost prompta si vehementa. Patriarhul Teoctist a numit initiativa legislativa un dictat „care poate avea urmari imprevizibile pentru pacea Transilvaniei, de care vor fi raspunzatori cei care au votat acest proiect de lege". Declaratia I.P.S. Antonie Plamadeala - mitropolitul Ardealului relua tonul amenintator: „Legea Boila … va genera conflicte, razvratiri, cu rezultate imprevizibile", constituind „un atentat la viata Bisericii Ortodoxe romanesti si a neamului nostru". Urmatoarele doua declaratii sunt mai semnificative pentru pretentia BOR de a scapa reglementarilor adoptate de institutia suprema a statului: „Nu cred ca Biserica Ortodoxa romana va permite cuiva sa bata din picior" (I.P.S. Bartolomeu - Arhiepiscop al Vadului, Clujului si Feleacului); „Este o imixtiune grosolana a Senatului Romaniei in viata Bisericii"; „Cu ce drept, domnilor senatori?"; „Ca atare, o asemenea lege noi nu o vom sustine niciodata" (Andrei, episcopul Alba-Iuliei).
Drept urmare, proiectul nu a mai fost pus in discutie in Camera Deputatilor.
Pe baza Decretului-lege nr. 126 din 1990, referitor la situatia juridica a bunurilor preluate de catre stat in 1948, Biserica Greco-Catolica a putut da in judecata Biserica Ortodoxa Romana pentru a intra in posesia unor lacasuri de cult. In anumite cazuri, judecatoriile s-au pronuntat in favoarea BGC. Exista mai multe sentinte definitive, privind biserici din Satu Mare sau din Cluj pe care, in ciuda incheierii tuturor procedurilor specifice, Biserica Ortodoxa refuza sa le aduca la indeplinire, dupa ani de la pronuntare - desigur, forma ultima a negarii statului de drept.
In cateva biserici greco-catolice frescele si diferite elemente arhitecturale au fost distruse in ultimii ani de catre preotii ortodocsi, desi acestea sunt monumente de patrimoniu. Nici o autoritate a statului nu si-a permis sa sanctioneze, conform legii, preotii care distrug monumentele.
O alta tendinta care intra in contradictie cu normele libertatii de constiinta si de credinta garantate de Constitutia Romaniei este politica de ocupare a spatiului mediatic din Romania. Consiliul National al Audiovizualului duce o politica de licente care limiteaza prezenta unor culte neortodoxe, in conditiile in care radioul si televiziunea publica ofera mari spatii de propaganda ortodoxa. Societatea misionara a protestat de curand impotriva refuzului CNA de a reinnoi licenta pentru statiile sale de radio, deschise la inceputul anilor '90, in sase orase din tara .
O presiune s-a exercitat de-a lungul timpului pentru ocuparea confesionala a spatiului Universitatii Bucuresti. Sirul de intalniri cu caracter confesional, afisele, sfintirea caminelor si a salilor de curs, punerea de candele si icoane in spatiile destinate studiului ori initiativa construirii unei biserici ortodoxe in curtea Universitatii au dus pana la urma la proteste ale unor studenti. In martie 1998, dupa ani de propaganda intensa in spatiul universitar, Biroul Senatului Universitatii Bucuresti a hotarat sa limiteze aceste actiuni. Ca reactie la decizia Biroului Senatului, asociatiile ortodoxiste au denuntat „nonsalanta cu care grupari anticrestine" incalca libertatea lor religioasa, iar patriarhul Teoctist a adresat conducerii Universitatii o scrisoare in care se plange de „o decizie care ne aminteste de regimul dictaturii ateismului" . Recent, BOR a reusit sa impuna construirea unei biserici ortodoxe in complexul studentesc al Universitatii din Galati.
Finantarea de la buget a cultelor se dovedeste o cale extrem de intrusiva in viata statului. In cazul Romaniei cel putin, acest lucru nu se realizeaza printr-o relatie contractuala clara. Bisericile pot interveni oricand cu solicitari, demnitarii statului pot oricand avea initiative in sensul alocarii de bunuri. Statul varsa anual, din buget, o suma care se imparte cultelor recunoscute, proportional cu numarul credinciosilor acestora. Dar BOR obtine numeroase fonduri in afara acestui sistem. Motivatiile religioase ale initiatorilor sunt importante, dar, nu mai putin, ratiunile politice. In luna mai 1998, Guvernul Romaniei a „oferit" o fabrica bisericii ortodoxe din Episcopia Harghitei si Covasnei , incalcand reglementarile in vigoare, sustinuta in cadrul Executivului roman printr-o declaratie de genul: „chiar daca nu este conforma cu legea, cel putin e spre binele lui Dumnezeu."
Imixtiunea Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Romane in viata statului s-a manifestat constant, intr-un mod extrem de sistematic si insidios. Principalul instrument al acestei presiuni a fost amenintarea politica asupra liderilor coalitiei guvernamentale. Pana la schimbarile din anul 1996, o schema de santaj tipica a constat in ridicarea unor cereri financiare, pe de o parte, si, simultan, protestul fata de manifestarile altor culte, pe de alta parte. In acest fel, bugetul de stat a fost utilizat pentru obtinerea „tacerii" Ierarhiei BOR.
Dupa 1996, situatia a fost agravata de aducerea in fruntea Secretariatului de Stat pentru Culte a lui Gheorghe Anghelescu. Acesta a devenit, incepand cu anii 1992-1993, asistent, apoi lector si profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Craiova. Gheorghe Anghelescu a depus credinta fata de Biserica Ortodoxa Romana pentru a forma studenti teologi ortodocsi in spiritul invataturilor acestei Biserici . Profesorul de teologie ortodoxa s-a manifestat ulterior ca un luptator radical pentru promovarea intereselor Ierarhiei BOR .
Pe 25 martie 1997, Secretariatul de Stat pentru Culte a elaborat o adresa prin care sustinea ca „autorizatii pentru construirea unor lacase de cult (biserici, capele, paraclise, case de rugaciune, sinagogi, moschei, geamii etc.) sau anexe ale acestora se pot elibera numai partilor componente locale" ale celor 15 culte religioase recunoscute de catre statul roman. Ajunsa la primarii, adresa Secretariatului de Stat pentru Culte a dus la respingerea sau la anularea autorizatiilor de constructie cerute de mai multe asociatii si fundatii religioase. Curtea Suprema de Justitie a declarat ilegala circulara Secretariatului de Stat pentru Culte, dar aceasta a fost mai departe pusa in aplicare de autoritatile locale.
Toate fenomenele enumerate sunt posibile datorita autoritatii pe care BOR a capatat-o asupra clasei politice. Toti liderii de partid din Romania s-au simtit obligati, intr-o forma sau alta, sa isi exprime devotiunea fata de ortodoxie. Actualul presedinte al Romaniei a invocat in campania electorala credinta sa ortodoxa, contestand-o pe cea a principalului sau adversar: fostul presedinte Ion Iliescu . El a sustinut asociatiile studentesti care fac campanie ortodoxista in Universitatea Bucuresti (Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, ASCOR) si a fost sustinut politic de ele - dintre acestea si-a ales si consilieri. La 8 decembrie 1998, la sarbatorirea „Zilei Constitutiei", in stanga presedintelui Romaniei luase locul presedintele Curtii Constitutionale, in vreme ce in dreapta sa fusese asezat patriarhul Teoctist. Dupa castigarea alegerilor din 1996, unii demnitari din noul guvern au facut slujbe ortodoxe in cabinetele pe care urmau sa le ocupe, pentru a alunga „spiritele rele". Cand actualul prim-ministru al Romaniei, Radu Vasile, si-a preluat mandatul, a anuntat public ca primul drum pe care il va face va fi la Intai statatorul BOR, patriarhul Teoctist - ceea ce a si facut. In noiembrie 1998, intr-o perioada de austeritate si sub spectrul unui crah economic, Guvernul a acceptat in principiu sa participe la finantarea unei uriase constructii ortodoxe, „Biserica Mantuirii Neamului", in centrul Capitalei, contrar unor ratiuni elementare.
Este adevarat, in acelasi timp, ca sensibilitatea populatiei la simbolurile religioase este foarte mare. In cadrul sondajelor de opinie populatia si-a exprimat increderea in Biserica, in proportie de peste 80%. Investigatia realizata de METRO MEDIA/Transilvania, intre 1 si 18 noiembrie 1990 a indicat ca 3% din populatie merge zilnic la biserica, 14% de cateva ori pe saptamana, 39% de cateva ori pe luna, iar 43% rar. Chiar si asa, procentul de 56%, al celor care ajung cel putin de cateva ori pe luna la biserica este foarte mare, daca facem o comparatie cu comportamentul mediu occidental. Indica oare aceasta cifra o pondere politica corespunzatoare a bisericilor din Romania (respectiv, a Bisericii Ortodoxe) in viata statului? Raspunsul este greu de dat, acest subiect presupunand o investigare sociologica mult mai ampla decat cea realizata pana acum.

Загрузка...