1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În raport cu atitudine adepţilor diferitelor religii şi confesiuni faţă de problemele esenţiale ale societăţii, activităţile religioase se pot clasifica în patru categorii:

  1. culturaliste;
  2. comunitare;
  3. sincretice;
  4. fundamentaliste.

Fiecare din cele patru categorii au în comun doi factori: 1) liderii fiecăreia se folosesc de percepte religioase pentru a lansa mesaje "dătătoare de speranţă" şi un program de acţiune pentru eventualii adepţi, ceea ce poate avea un impact politic; 2) astfel de manifestări religioase pot tinde să aibă caracter opus, liderii lor dorind să câştige avantaje de pe urma unor vechi nemulţumiri ce pot fi manipulate în stări conflictuale actuale. Este important să notăm că nu toate cele patru tipuri de grupuri ţintesc regimurile guvernamentale într-o manieră făţiş politică. Grupurile fundamentaliste şi culturaliste au ca proprie raţiune de existenţă o antipatie profundă la adresa guvernelor existente; grupurile comunitare şi sincretice, pe de altă parte, au un caracter difuz, cel mai adesea în medii rurale, concentrându-se asupra problemelor prin ajutor reciproc, nu prin opunerea la politicile guvernamentale.

GRUPURILE CULTURALISTE

Grupurile culturaliste apar atunci când o comunitate împărtăşeşte atât afinităţi religioase cât şi etnice, membrii săi percepându-se ca aparţinând unei minorităţi slabe, supusă opresiunilor politico - administrative.

Mobilizarea opoziţiei grupurilor culturale (este foarte important cărei religii aparţin) este îndreptată către câştigarea autocontrolului, autonomiei sau auto­guvernării. Este exemplul budiştilor tibetani din China, sickhilor în India, palestinienilor musulmani din teritoriile ocupate de israilieni, musulmanilor bosniaci din Iugoslavia. În fiecare caz, religia şi minoritatea etnică furnizează o parte a bazei ideologice pentru a acţiona împotriva culturii reprezentative (dominante) pe care minoritatea o percepe ca dorind să submineze sau să elimine cultura minoritară. Campaniile culturaliste caută să îndepărteze un grup cultural sau etnic fie de puterea statală, fie de alte grupuri din interiorul statului.

GRUPURI COMUNITARE

O caracteristică importantă a dezvoltării praxisului religios din ultimele trei decenii constă în apariţia comunităţii excesiv de religioase. Această caracteristică a fost şi e prezentă în special în medii romano-catolice sărace ale lumii a treia, printre creştinii din Europa centrală şi de est înainte de căderea comunismului, precum şi în interiorul comunităţilor urbane islamice din ţări diferite.

Acţiunile grupurilor comunitare exprimă insatisfacţia, neîncrederea în autoritatea formelor religioase tradiţionale, ierarhice şi instituţionalizate, reflectă dorinţa de a-l descoperi pe Dumnezeu mai degrabă personal decât prin meditaţie în instituţiile religioase şi concentrarea abilităţilor comunităţii de a face schimburi benefice în viaţa membrilor săi prin eforturile întregii comunităţi.

Este binecunoscut exemplul Poloniei din anii '80 când preoţi mai tineri (radicali) i-au impulsionat pe seniorii ierarhiei bisericeşti să se opună totalitarismului şi încălcării drepturilor omului pentru a realiza nevoile societăţii de a obţine drepturi fundamentale politice şi sociale. Formarea "Solitarităţii" în '80 a fost influenţată puternic de vizita pe care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o în Polonia în 1979.

GRUPURI RELIGIOASE SINCRETICE

Aceste grupuri se cristalizează, mai ales, printre locuitori din zone rurale în unele ţări subdezvoltate. Mişcările sincretice presupun o fuziune, un amestec de religii. Ele împletesc numeroase elemente pe care le întâlnim în mai multe forme tradiţionale religioase. În Africa de Nord şi Subsahariană şi în Asia de Sud, există versiuni ale Islamului, mai mult sau mai puţin sincretice, numite sufism care îmbină religiile tradiţionale cu norme islamice. Una din caracteristicile islamului din Pakistan sau din multe ţări africane este confruntarea între grupuri cu credinţe sufite şi cele care ţin să dezvolte versiunea arabă a islamului.

GRUPURI FUNDAMENTALISTE

Activităţile fundamentalismului religios au ca scop reformarea societăţii conform principiilor religioase, schimbarea legilor, moralităţii, a normelor sociale şi uneori chiar şi a structurii politice a ţărilor.

Fundamentaliştii îşi desfăşoară activitatea în centre cu populaţie densă sau în apropierea acestora şi:

  • caută să creeze un tip de societate tradiţională mai puţin occidentalizată;
  • luptă împotriva guvernelor pentru că jurisdicţia acestora acoperă arii pe care fundamentaliştii le văd integrate în construirea societăţii dorite, incluzând aici sistemul educaţional şi aparatul poliţienesc;
  • luptă totodată împotriva membrilor unor religii percepute de ei ca "rele", sau chiar satanice.

Exemple de grupuri fundamentaliste găsim atât printre musulmani cât şi printre creştini şi iudaici.

Fundamentalismul religios este deseori - dar nu mereu (budiştii şi hinduşii sunt excepţii) - pus în legătură cu lectura critică a textelor religioase şi adaptarea „Cuvântului Domnului" la realitatea percepută de credincioşi. Se furnizează astfel categoriilor marginalizate din punct de vedere etnic, social, economic, cultural etc, un manifest, un program de schimbare socială cu un scop înalt pe care liderii îl folosesc atât pentru a-i contracara pe conducătorii seculari, cât şi pentru a propune un program de reforme radicale a stării actuale de fapt.

FUNDAMENTALISMUL RELIGIOS

Una din cele mai caracteristice mişcări din ultimele decenii (începând cu anii 70) este dezvoltarea unui nou gen de religiozitate.

În majoritatea religiilor lumii această mişcare este numită „fundamentalism". Spiritualitate cu accent politic, fundamentalismul e caracterizat de o viziune acut literală şi intolerantă. Fundamentaliştii luptă pentru abolirea legalităţii avortului şi pentru stricteţe în conduita morală. Fundamentaliştii creştini se grăbesc să-i condamne pe cei socotiţi „păgâni", „duşmani ai lui Dumnezeu". Mult mai cunoscute sunt însă mişcările fundamentaliste din lumea musulmană. Fundamentaliştii musulmani au răsturnat guverne, au comis asasinate sau au ameninţat cu pedeapsa cu moartea „inamicii islamului". Fundamentaliştii evrei s-au stabilit în Teritoriile Ocupate din Gaza şi Cisiordania cu scopul de a-i îndepărta pe locuitorii arabi chiar şi prin folosirea forţei, fiind convinşi că astfel înlesnesc venirea lui Mesia. În toate formele sale fundamentalismul este o credinţă extrem de restrictivă.

Fundamentalismul religios islamic

În momentul de faţă, de interes major sunt grupurile fundamentaliste islamice. Mijloacele acestor grupuri destinate îndeplinirii scopurilor fixate sunt: lupta armată pentru a prelua puterea,acţiuni parlamentare şi extraparlamentare, combinate cu prozelitismul societal şi lobby-ul guvernamental. În ciuda diferitelor mijloace adoptate, grupurile fundamentaliste islamice împărtăşesc în special două idei: 1) că politica şi religia sunt inseparabile; 2) că legea şhari'a trebuie aplicată tuturor musulmanilor de bună voie sau chiar prin folosirea forţei. Dar nu puţini sunt autorii islamici care neaga faptul ca islamismul fundamentalist ar rezulta natural din principiile islamice. Trebuie avut in vedere, in primul rand, faptul ca „orice moştenire culturala este, efectiv, destul de bogata din punct de vedere moral pentru a putea, atunci cand este alcatuită în mod adecvat, în anumite împrejurări, să aducă contribuţii inspirate la lupta pentru drepturile omului, democraţie şi dreptate socială". În viziunea altor autori, în spatele discursului islamic fundamentalist, şi desigur, a mijloacelor folosite, nu se află voinţa unei majorităţi, nici autenticitatea unei interpretări religioase, ci obiectivul pragmatic al „menţinerii lor la putere şi al negării legitimităţii programelor opozanţilor şi ale criticilor" . În sprijinul acestei variante poate sta faptul că grupurile militante islamice îşi recrutează cea mai mare parte a membrilor dintr-o paletă largă de pături sociale şi pregătire profesională, însă un număr mare al membrilor vin din clasa de mijloc, din zone urbane cu un recent trecut rural. Grupurile fundamentaliste islamice caută să se implice în ceea ce este esenţial apropiat de sisteme politice şi economice, sisteme dominate deseori de o elită politică, economică şi militară puternică şi coezivă. Mulţi fundamentalişti islamici cred că musulmanii sunt victima unei conspiraţii - ce-i implică pe "sionişti şi imperialişti" - a cărei ţintă este cucerirea teritoriilor islamului şi a resurselor lor, în special a petrolului.

Fundamentalismul religios creştin

Fundamentaliştii religioşi creştini, ca şi cei musulmani, doresc întoarcerea la bazele tradiţiei lor pe care o văd ca revelată în "Cartea Sfântă". În SUA se estimează că există 60 de milioane de adepţi ai creştinităţii evanghelice conservatoare dintr-o populaţie de 250 de milioane. Aceşti indivizi au furnizat nucleul de bază al campaniei prezidenţiale pentru teleevanghelişti ca Pat

Robertson, în 1988, şi Pat Buchanan, în 1992. În SUA, fundamentaliştii creştini sunt activi politic în acţiunea lor de a impune „valorile tradiţionale". Ei sunt împotriva manifestărilor pe care le văd de un individualism secular excesiv: avortul la cerere, absenţa unui program de rugăciune în şcoli, predarea ştiinţei dintr-un punct de vedere raţionalist.

Fundamentalismul religios iudaic

A treia „religie cu carte", iudaismul are proprii săi fundamentalişti religioşi. Din punct de vedere politic cele mai semnificative grupuri sunt acelea care recurg la ideologia religioasă în disputele cu arabii. De exemplu, "Gush Emunim", o mişcare militantă conservatoare, a fost iniţiată după înţelegerea dintre Egipt şi Israel din 1978 de la Camp David (înţelegere care avea ca rezultat pierderea deşertului Sinai)."Gush Emunim", ca şi alte grupuri cum ar fi organizaţia "Kach" rabinului Meir Kahane - se împotrivea cu argumente religioase retrocedării teritoriului către Egipt. Au reclamat faptul că entitatea biblică "Eretz Israel" era cu mult mai vastă decât statul Israel contemporan şi retrocedarea oricărui teritoriu către arabi, neevrei, era împotriva "voinţei Domnului",după cum este relevat în Biblie. Rabinul Meier Kahane, membru al Extremei drepte din Israel, asasinat la New York în 1990, afirma că „nu există mai multe mesaje în iudaism. Există doar unul. Şi acest mesaj este să faci ceea ce vrea Dumnezeu. Uneori Dumnezeu vrea ca noi să mergem la război, alteori vrea să trăim în pace... Dar există numai un singur mesaj: Dumnezeu a vrut ca noi să venim în această ţară şi să întemeiem un stat evreiesc".

Fundamentalismul religios budist şi hindus

Fundamentaliştii budişti şi hinduşi (care implică mai degrabă şovinism cultural decât o aplecare asupra textelor religioase) este legat de scopuri naţionaliste. Fundamentalismul hindus de exemplu, a fost recent aprins de dramaticul incident la moscheea Ayodhia din Uttar Pradesh care a fost construită potrivit unor hinduşi, pe locul de naştere a zeului Rama. Militanţii hinduşi au căutat mult timp să ridice un templu hindus în locul moscheii. În 1950, ea a fost închisă de guvernul indian. Ulterior, în 1992, moscheea a fost distrusă de militanţi Hindu în timpul campaniei orchestrate de partidele Bharatiya Janata şi Rashtriya Ewayamsevak Sangh, grupări politice majore în ţară.

Загрузка...