Accesul liber la justiţie reprezintă un drept fundamental consacrat prin art. 21 din Constituţia României precum şi prin art.6 pct.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Accesul liber la justiţie comportă două aspecte esenţiale
- obligaţia statului de a reglementa mijloacele procedurale care să permită justiţiabilului să acceadă în faţa unui tribunal independent şi imparţial care să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. Sub acest aspect, accesul la justiţie nu implică neapărat inexistenţa unor proceduri prealabile sesizării instanţei. Prin urmare nu sunt contrare principiului enunţat situaţiile în care legiuitorul stabileşte că pentru a sesiza instanţa este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. În schimb, aşa cum am mai arătat, procedurile cu caracter jurisdicţional – administrativ au caracter facultativ şi gratuit. Alegerea folosirii căii jurisdicţional – adminsitrative nu închide accesul la soluţionarea cauzei de către judecători deaorece împotriva soluţiei pronunţate în procedura administrativă există întotdeauna cale de atac în faţa instanţelor judecătoreşti.
- Obligaţia statului de a crea pârghiile prin care să elimine eventualele impedimente de fapt care ar putea să îngrădească accesul efectiv la judecată. În acest sens, spre exemplu, statul trebuie să asigure mijloacele prin care o persoană care nu dispune de resurse financiare să poate sesiza în mod legal instanţa de judecată şi să aibă parte de un proces echitabil. Aşa cum am arătat, în sistemul nostru de drept, asistenţa judiciară este de natură să înlăture situaţiile în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor procesuale.
Accesul la justiţie este un drept ce nu trebuie folosit în mod abuziv, numai pentru a şicana o persoană sau în cazul în care pretenţiile sunt în mod vădit nefondate. Promovarea unei acţiuni nejustificate conduce la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă iar în cazul în care se contată exerciţiul abuziv al dreptului de a sesiza instanţa, există posibilitatea obligării părţii la plata de amenzi civile faţă de stat şi despăgubiri faţă de adversar.
