- Noţiune şi caractere juridice. Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Caracterele juridice:
- este o acţiune reală – se întemeiază pe dreptul de proprietate şi poate fi exercitată împotriva oricărei persoane care îl încalcă;
- este o acţiune petitorie – tinde să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. Redobândirea posesiei ca urmare a revendicării este numai un efect accesoriu al acestei acţiuni;
- este o acţiune imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv. Excepţii găsim în cazul avulsiunii, în cazul bunurilor mobile, precum şi în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus executării silite, când acţiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terţului adjudecatar. În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie.
- Persoanele care pot introduce acţiune în revendicare:
- proprietarul exclusiv al bunului. Un coproprietar nu are acţiune nici împotriva celorlalţi coproprietari şi nici împotriva terţilor; un singur soţ nu poate introduce acţiune în revendicare imobiliară.
- toţi coproprietarii;
- ambii soţi, în privinţa bunurilor imobile ce fac parte din comunitatea de
- Efectele acţiunii în revendicare: În cazul în care acţiunea în revendicare este admisă, reclamantului i se recunoaşte dreptul de proprietate, iar pârâtul este obligat la restituirea bunului, de regulă în natură, iar dacă nu mai este posibil, obligarea de restituire este înlocuită prin dezdăunare. În caz de expropriere, pârâtul va restitui despăgubirea primită. Dacă pârâtul a înstrăinat bunul, reclamantul va primi contravaloarea lucrului. Dacă bunul a pierit din caz fortuit sau de forţă majoră, iar pârâtul este de rea-credinţă, reclamantul va primi contravaloarea bunului, iar în caz de bună- credinţă, riscul este în sarcina reclamantului. Restituirea fructelor: dacă pârâtul a fost posesor de bună-credinţă, nu este obligat la restituirea fructelor naturale, industriale şi civile, iar dacă a fost posesor de rea-credinţă, va fi obligat la restituirea tuturor
