Formulările sunt diferite în literatura de specialitate, exprimându-se două mari categorii de opinii.
Denumirea de acte de drept administrativ a fost promovată de prof. Tudor Drăganu, de la Cluj, iar prof. Romulus Ionescu, reprezentantul Şcolii de drept administrativ de la Bucureşti, consideră că denumirea de acte administrative este cea mai potrivită. Prof. Antonie Iorgovan consideră că ambele formulări sunt corecte.
Aşa fiind, actul administrativ este definit ca fiind „acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă, de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti”.
- Trăsăturile actului administrativ
- Este un act
- Este o manifestare unilaterală de voinţă emisă în temeiul puterii de stat pe baza legii şi în conformitate cu
- Emană de la un organ al administraţiei
- Clasificarea actelor administrative
- După criteriul întinderii efectelor juridice pe care le produc, sunt:
- acte administrative cu caracter normativ – cuprind reguli generale, abstracte, impersonale;
- acte administrative cu caracter individual – produc efecte juridice cu privire la subiecte de drept predeterminate (persoane fizice, juridice, O.N.G-uri ).
- După conduita prescrisă:
- acte onerative – obligă subiecţii cărora l-i se adresează la o anumită conduită;
- acte prohibitive – interzic anumite acţiuni;
- acte permisive – lasă subiecţilor facultatea de a-şi alege acţiunea
- După situaţia juridică generată:
- acte constitutive – instituie situaţii juridice cu caracter de noutăţi (ex: autorizaţii de constituire, de executare a unei profesii);
- acte declarative – prin ele se constată o situaţie preexistentă (ex: actele de constatare a organelor de control).
- După autorul lor se pot clasifica având în vedere:
- natura organului emitent. De autorităţi din sfera puterii executive, cum sunt: Preşedintele României (decrete), Guvern (hotărâri şi ordonanţe), primul ministru (decizii), ministere (ordine), consilii locale şi judeţene (hotărâri), preşedinţii consiliilor judeţene (dispoziţii), primari (dispoziţii), prefecţi (ordine).
- După numărul manifestărilor de voinţă care concură la formarea lor, actele administrative pot fi:
- simple – când sunt rezultatul unei singure manifestări de voinţă;
- complexe – când cuprind două sau mai multe manifestări de voinţă provenind de la mai multe autorităţi
- În funcţie de subiectele cărora le sunt adresate, actele administrative pot fi interne şi
- Intrarea în vigoare a actelor administrative
Potrivit principiului instituit de art. 78 din Constituţia României, republicată, „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.
Art. 11 din Legea nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată15, stabileşte că „Legile şi ordonanţele emise de Guvern, în baza unei legi speciale, intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor”.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, cu condiţia de a fi depusă la una din cele două camere ale Parlamentului, conpetentă a fi sesizată, potrivit legii fundamentale.
Ordonanţele simple, adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, intră în vigoare la 3 zile după publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul acestora.
Hotărârile Guvernului, actele normative ale autorităţilor administrative autonome şi cele ale administraţiei publice centrale de specialitate intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, sau la o dată ulterioară prevăzută expres în textul acestora.
Ordinul prefectului, care conţine dispoziţii normative, devine executoriu numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică.
Ordinul prefectului, cu caracter individual, devine executoriu de la data comunicării către persoanele interesate. În aceleaşi condiţii intră în vigoare şi hotărârile consiliilor locale şi consiliilor judeţene.
- Forţa probantă a actelor administrative
Prin forţa probantă a unui act administrativ se înţelege puterea acestuia de a se constitui ca o dovadă în legătură cu cele cuprinse în conţinutul său.
Actul administrativ se încheie în formă scrisă, iar în faţa instanţelor actele administrative au forţa probantă a înscrisurilor autentice.
- Modul de încetare a efectelor juridice ale actelor administrative
Prin încetarea efectelor unui act juridic administrativ se înţelege pierderea caracterului obligatoriu al acestora şi, implicit, desfiinţarea raporturilor juridice pe care acestea le-au generat.
Încetarea efectelor juridice produse de un act administrativ poate avea loc prin două modalităţi:
- producerea unui fapt material-juridic, căruia legea îi conferă acest efect (decesul persoanei contraveniente);
- intervenţia unui alt act juridic, care conţine dispoziţii contrare celui dintâi şi vizează suprimarea efectelor juridice ale acestuia16.
În acest sens, scoaterea din vigoare a unui act administrativ poate avea loc prin mai multe modalităţi:
- prin anulare, care poate fi dispusă de instanţa judecătorească, de organul ierarhic superior sau de parchete, în cazurile expres prevăzute de legi;
- prin revocare (retractare), care se dispune de organul ierarhic superior, în baza raporturilor de subordonare, de către emitentul actului;
- prin suspendare, care se poate dispune de către instanţa judecătorească, organul ierarhic superior sau de emitentul actului;
- prin abrogare, care se poate dispune de către Parlament, organul ierarhic superior sau de organul emitent; abrogarea poate fi expresă sau tacită17.
