Asistenţa socială este activitatea profesională de sprijinire a invalizilor. Barker spune că este ştiinţă aplicativă de sprijinire a invalizilor. Federaţia internaţională consideră asisitenţa socială promovează schimbarea socială. Maria Bulgaru consideră că asistenţa socială este un fenomen social complex ce se reprezinţă prin mai multe ipostaze. În legea asistenţei sociale este definită ca o componentă a sistemului naţional, în care statul şi societatea se angajează să înlăture efectele negative.
Scopul este de a sprijini pe cei aflaţi în dificultate. Obiectivul fiind famiile sărace, copii abandonaţi, minorii delicvenţi, tinerii neintegraţi, persoane abuzate fizic, handicapaţii, bolnafii cu boli cronice etc.
Funcţiile:
- Identificarea şi înregistrarea segmentului populaţiei;
- Prevederea problemelor cu care se pot confrunta persoanele cu risc;
- Fondarea unor programe, măsuri, activităţi;
- Identificarea diferitor surse de finanţare;
- Suportul prin consiliere, terapie,
- Promovarea unor strategii;
- Elaborarea şi realizarea unor programe de cercetări ştiinţifice.
Ea se realizează la diferite niveluri: individual, interpersonal, grup, naţional.
