4.1. Sublocaţiunea. Sublocaţiunea presupune transmisiunea dreptului de locator în baza unui contract de sublocaţiune de la locatar către o terţă persoană în ce priveşte contractul de locaţiune – sublocator. în contractul de sublocaţiune locatarul contractului de locaţiune devine locator în contractul de sublocaţiune, iar sublocatarul în acest contract are calitatea de locatar. Sublocaţiunea poate fi încheiată doar cu acordul locatorului. Termenul sublocaţiunii nun poate depăşi termenul de locaţiune rămas de la momentul încheierii contractului de sublocaţiune.
Contractul de sublocaţiune nu produce efecte faţă de locator. Astfel, când locatorul induce către locatar-sublocator o careva obligaţie, sublocatarul va răspunde faţă de locatar-sublocator doar în mărimea limitelor contractului de sublocaţiune.
Totodată, dacă prin acţiunile sublocatarului au fost cauzate daune locatorului sau altor locatari, locatorul poate cere de la locatar-sublocator rezilierea contractului de sublocaţiune.
încetarea şi rezilierea contractului de sublocaţiune se produce în aceleaşi condiţii cum şi rezilierea şi încetarea contractului de
locaţiune.
4.2. Cesiunea de locaţiune. Comparativ cu sublocaţiunea, cesiunea de locaţiune este o transmitere a dreptului locatarului asupra bunului transmis în locaţiune, dar cu subschimbarea locatarului. Astfel, dacă în cazul sublocaţiunii locatarul rămâne obligat faţă de locator, în cazul cesiunii de locaţiune, locatarul-cedent nu rămâne obligat faţă de locator această legătură fiind stabilită între locator şi locatarul-cesionar. Locatarul-cesionar execută drepturile şi obligaţiile de locatar în strictă conformitate cu condiţiile contractului de locaţiune încheiat anterior între locator şi locatarul-cedent.
