cu vocaţie universală, deschise tuturor statelor, indiferent de situarea geografică a acestora, chiar dacă nu toate statele lumii participă la ele (ONU şi instituţiile specializate);
cu vocaţie regională, compuse din state care fac parte din aceeași regiune, liantul constituindu-l apropierea geografică sau interesul comun de cooperare economică (Consiliul Europei, OSCE);
cu vocaţie subregională, compuse din state aflate în imediata apropiere geografică, deținând caracter tehnic, economic, politic (Comisia Dunării).
b) După obiectul lor:
generale, se pot ocupa de orice problemă, politică, economică, socială, culturală, deoarece nu au limite de competență;
specializate, activează în domenii limitate ale relațiilor internaționale, precum, sănătate, știință, telecomunicații.
