Codificarea presupune sintetizarea, sistematizarea şi ordonarea, prin intermediul unor tratate, a regulilor cutumiare de drept internaţional public.
Prin codificare, normele cutumiare devin norme juridice convenţionale.
Se disting două tipuri de codificare:
– neoficială: realizată de către doctrinari sau diferite instituţii ştiinţifice naţionale sau internaţionale, având de regulă caracter de lege ferenda;
– oficială: realizată de state.
Codificarea se realizează astăzi, în principal, sub egida ONU. Adunarea Generală are obligaţia ,,să încurajeze dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea sa” (art. 13(1)a) Carta ONU).
S-a creat, în acest scop, Comisia de Drept Internaţional (1947), compusă din 34 de specialişti desemnaţi de Adunarea Generală şi funcţionând în numele propriu. Comisia desemnează raportori speciali pentru fiecare subiect.
S-a creat, de asemenea, Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional, UNCITRAL (1966), compusă din 36 de membri, reprezentanţi ai statelor.
