2.1. Legalitatea drept condiţie de validitate prezumă corespunderea conţinutului şi efectelor produse de contract prevederilor legislaţiei în vigoare. în acest sens, se aplică principiul „Se permite totul ceea ce nu interzice legea”. Totodată condiţia respectivă stabileşte că contractul nu trebuie în fond să contravină legii. Astfel întrebarea principală care poate fi pusă în ce priveşte legalitatea contractului de donaţie constituie „ce este interzis în cazul contractului de donaţie?”. Răspunsul la această întrebare îf formulăm prin enunţarea unei reguli generale: nu se admite înstrăinarea prin donaţie a tuturor bunurilor, care nu pot constitui obiect al vânzării-cumpărării, precum şi nu se admite donaţia în toate cazurile în care nu se admite vânzarea-cumpărarea. Fundamentăm această regulă pe condiţia generală a posibilităţii încheierii actelor de înstrăinare de bunuri. Pe lângă aceasta, articolul 832 al Codului civil mai determină şi alte cazuri în care donaţia este inadmisibilă.
Este vorba în fond de trei situaţii:
– donaţia în numele persoanelor incapabile;
– donaţia proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale, educative, de asistenţă socială şi din alte instituţii similare din partea persoanei care se află în ele sau din partea soţului sau rudelor acesteia de până la gradul patru, inclusiv.
– donaţia între persoanele juridice cu scop lucrativ.
2.2. Capacitatea de a încheia contractul. După regula generală, enunţată anterior, prin capacitate de a încheia contracte se înţelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii civile prin încheierea contractelor. Regula generală, însă, care guvernează capacitatea de a contracta este, că «poate contracta orice persoană, dacă nu este limitată capacitatea sa prin lege.». în acest sens, putem enunţa, că în cazul contractului de donaţie calitatea de părţi o au:
- a) Donatorul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică, căreia legea nu-i îngrădeşte capacitatea de a încheia contractul de donaţie. Momentul esenţial, care caracterizează capacitatea de donator este acela ce priveşte deţinerea bunului ce urmează a fi donat cu titlu de proprietate. Astfel, în ce priveşte persoana fizică, capacitatea completă de a dona o are orice persoană, care a atins vârsta de 18 ani. Pentru persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani[1] legislatorul admite calitatea de donator, însă doar în ce priveşte valoarea mică a donaţiei. în ceea ce priveşte calitatea persoanei juridice de donator, aici legislatorul stabileşte o limită, care considerăm, este destul de justificată. Este vorba de condiţia stabilită în articolul 832 al Codului civil, conform cărea persoana juridică nu poate avea calitatea de donator în ce priveşte donaţia faţă de o altă persoană juridică cu scop lucrativ. în rest, dacă actul de donaţie nu contravine scopurilor activităţii persoanei juridice, aceasta cu succes poate figura în contractul de donaţie în calitate de donator.
- b) Calitatea de donatar vis-a-vis de cea de donator o poate avea orice persoană. Mai mult decât atât, în cazul în care contractul de donaţie nu necesită autentificare notarială sau înregistrare de stat, calitatea de donatar o poate avea chiar şi persoana fizică începând cu vârsta de 7 ani, chiar dacă valoarea donaţiei este însemnată. în ce priveşte calitatea de donatar a persoanei juridice, aici enunţăm aceeaşi regulă deja declarată – dacă este vorba de donaţie între persoanele juridice cu scop lucrativ, posibilitatea de a apărea în calitate de donatar este exclusă.
2.3. Consimţământul, după cum am mai menţionat, constituie acea condiţie esenţială de fond şi generală a contractului care constă în hotărârea părţilor de a încheia contractul prin atingerea acordului de voinţă. Având în vedere faptul, că contractul de donaţie este un contract real, respectiv consimţământul nu desemnează momentul încheierii contractului. Totodată, legislatorul admite situaţia în care contractul de donaţie se va considera încheiat la momentul realizării consimţământului, fără însă, ca acesta să fie considerat drept contract consensual. Este vorba de prevederile aliniatului (2) al articolului 828, conform căruia donatorul va transmite donatarului bunul, stabilind un termen pentru acceptarea donaţiei, şi respectiv în momentul în care donatarul acceptă donaţia, fie expres, fie tacit, contractul se va considera încheiat. De regulă, însă, realizarea consimţământului are loc până la transmisiunea bunului.
2.4. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de donaţie, vom reflecta spectrul acestuia pornind de la regula generală, conform căreia obiect al contractului constituie tot ceia cu privire la ce părţile îşi asumă obligaţii şi dobândesc drepturi.
Astfel, obiectul intrinsec în contractul de donaţie îl constituie:
- transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului donat;
- înştiinţarea cu privire la viciile bunului donat[2];
- despăgubirea pentru viciile nedeclarate cu viclenie;
- executarea sarcinii puse drept condiţie a donaţiei[3];
- transmiterea plăţilor periodice[4].
Obiectul extrinsec îl formează:
- bunul donat;
- sumele băneşti care sunt achitate în contul susţinerii materiale;
- sarcina pusă drept condiţie a donaţiei;
- a) Bunul donat. Bunul donat trebuie să corespundă cerinţelor generale ce ţin de posibilitatea de a-1 înstrăina. Totodată, legislatorul stabileşte o condiţie certă referitor la bunurile donate, şi anume, aceia care priveşte stricta determinare a bunului şi faptul, că acesta la momentul încheierii contractului să existe. Astfel, obiect al donaţiei nu poate fi un patrimoniu sau o parte a acestuia ci doar bunuri determinate.
- b) Transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului donat. După regula generală, transmisiunea dreptului de proprietate în contractul de donaţie este efectuată odată cu transmiterea bunului. Uneori, însă, transmiterea efectivă a bunului nu este suficientă pentru considerarea transmisiunii dreptului de proprietate. Astfel, pentru donaţiile, care urmează a fi înregistrate, de regulă dobândirea dreptului de proprietate este legat de momentul înregistrării. în aşa fel, chiar dacă transmisiunea bunului are loc mai înainte de momentul înregistrării, dreptul de proprietate se consideră dobândit din momentul înregistrării. în cazul însă când vorbim despre înregistrarea donaţiei de imobile, aceasta prin efectul său constituie şi însăşi momentul încheierii contractului, dat fiind faptul, că de regulă momentul înregistrării semnifică momentul transmiterii defacto a bunului imobil donat.
- c) Înştiinţarea cu privire la viciile bunului donat şi despăgubirea pentru viciile nedeclarate cu viclenie. Din conţinutul articolului 838 Cod civil, reiese, că donatorul este obligat să înştiinţeze donatarul despre eventualele vicii ale bunului, care după natura lor pot cauza prejudicii donatarului. Referindu-ne la natura viciilor despre care ne vorbeşte legislatorul în acest articol ar fi cazul după analogia cazurilor şi condiţiilor asemănătoare să constatăm, că donatorul nu va duce răspundere pentru daunele cauzate de toate viciile. Este vorba doar despre acele vicii, despre care donatorul avea ştiinţă şi despre care donatarul la momentul intrării în posesie asupra bunului nu putea să le constate sau să le depisteze. Totodată, am putea menţiona, că la despăgubirea pentru daunele cauzate de viciile nedeclarate donatorul va fi obligat doar dacă este vorba de trecerea sub tăcere cu viclenie, altfel spus, cu utilizarea unor metode dolosive, care chiar şi în cazul cânt donatarul ar fi putut lua act de existenţa viciilor, dar datorită utilizării acestor mijloace, ultimul nu şi-a realizat această posibilitate.
- d) Executarea sarcinii puse drept condiţie a donaţiei. După prevederile articolului 834 Cod civil, părţile pot conveni ca efectele donaţiei să fie condiţionate de îndeplinirea unei sarcini sau realizarea unui scop. Sarcina respectivă poate fi atât în interesul donatorului, cât şi în interesul terţului[5]. Exemplu poate servi donarea unei sume de bani, cu condiţia, că donatarul va organiza o masă pentru vagabonzi.
- e) Transmiterea plăţilor periodice. Potrivit prevederilor articolului 831 Cod civil donaţia poate fi şi sub formă de plăţi perio¬dice. Astfel părţile stabilesc atât cuantumul plăţii cât şi periodicitatea achitării lor. De asemenea poate fi stabilită şi forma plăţii.
2.5. Cauza. Cauza sau scopul contractului este condiţia ce constă în obiectivul (finalul) urmărit la încheierea acestuia. Deseori, anume perfectarea contractului de donaţie serveşte drept mijloc de deghizare a contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, în acest sens, este necesar, ca să facem deosebire nu doar în natura actului, ci şi în scopul urmărit de către părţi. Astfel, donatorul urmăreşte creşterea patrimoniului donatarului, fără un contraechivalent pentru sine sau o terţă persoană. în acest sens, donatarul urmăreşte creşterea patrimoniului său din contul donatorului. Esenţial, însă, este faptul, că are loc nu doar o transmisiune simplă a bunului, ci una ce presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Lipsa unuia din aceste caractere duce la inexistenţa cauzei de donaţie.
2.6. Forma contractului constituie acea condiţie de validitate ce constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea efectele contractului de donaţie. Regula generală pe care o enunţă articolul 829 Cod civil, este că „dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vânzare este prevăzută o anumită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru donaţie”. De aici rezultă următoarele: contractul de donaţie poate fi încheiat în formă simplă, fie prin întocmirea unui înscris, fie într-o formă verbală, dar poate fi cerută şi condiţia autentificării notariale, iar uneori chiar şi înregistrarea în registrele de stat.
[1] În această categorie se includ şi persoanele care au atins deja vârsta de 7 ani (aliniatul (2) al
articolului 22 al Codului civil).
[2] Articolul 838 Cod civil.
[3] Articolul 834 Cod civil.
[4] Articolul 831 Cod civil.
[5] Articolul 834 stabileşte, că sarcina poate fi de utilitate publică.
