Ca orişicare alte categorii de contracte, contractele de comodat şi împrumut, pentru validitatea lor urmează a corespunde condiţiilor de legalitate, privitoare la consimţământ, privitor la capacitatea de a încheia contractul, privitor la obiect, şi privitor la cauza şi forma contractului.
Capacitatea de a încheia contractul. Prin capacitate de a încheia contractul de împrumut şi comodat se înţelege aptitudinea părţii de a deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii civile, condiţia principală a deţinerii capacităţii de a contracta fiind prezenţa discernământului. La contractul de împrumut şi comodat legislatorul nu stabileşte condiţii speciale de capacitate. Pornind de la acesta, capacitatea de a încheia contractul de împrumut şi comodat o poate avea orice persoană. Facem referinţă doar la cenzul de vârstă pentru părţi, care este condiţionat de atingerea majoratului.
Consimţământul la contractul de împrumut şi comodat este realizat atunci când părţile au convenit asupra condiţiilor esenţiale ale contractului. Drept condiţii esenţiale ale contractului de împrumut şi comodat determinăm: a) natura bunului
împrumutat; b) scopul împrumutului – folosinţă sau consumaţie; c) termenul împrumutului; d) modul de transmitere-restituire a bunului; e) mărimea şi termenul de achitare a dobânzii. La
momentul când părţile au convenit asupra acestor condiţii, consimţământul se consideră realizat.
Totodată, în vederea constatării valabilităţii consimţământului în contractul de comodat şi împrumut, este necesar ca consimţământul să provină de la o persoană cu discernământ; să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat şi; să nu fie viciat.
2.3. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de comodat şi împrumut, nefăcând abatere de la regula generală după care se determină obiectul contractului, vom descrie obiectul intrinsec şi extrinsec al contractului.
Astfel obiectul intrinsec al contractului de împrumut şi comodat îl constituie[1]:
– Transmiterea bunului în împrumut sau comodat. După clauzele contractului de comodat şi de împrumut părţile stabilesc obligaţia comodantului şi împrumutătorului de a transmite bunul în împrumut. Transmisiunea poate fi realizată fie personal, fie prin reprezentantul uneia din părţi. La momentul realizării transmisiunii părţile întocmesc act de predare-primire a bunului sau un alt document care ar confirma transmisiunea bunului către împrumutat sau comodatar. Acest document, pe lângă faptul transmiterii bunului mai confirmă şi momentul începutului curgerii termenului de împrumut sau comodat.
– Transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului în cazul împrumutului şi transmisiunea dreptului de folosinţă asupra buhului în cazul comodatului. Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor în cazul împrumutului are loc după
aceleaşi reguli cum şi în cazul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Respectiv, dacă pentru un bun, care face obiectul transmisiunii în -contractul de împrumut, pentru vânzare este necesară autentificarea notarială sau înregistrarea într-un careva registru, atunci şi contractul de rentă va urma aceiaşi procedură şi va fi supus aceloraşi condiţii. Aceleaşi condiţii se referă şi la transmisiunea folosinţei asupra bunului transmis în comodat.
– Asigurarea sau garantarea restituirii bunului dat în împrumut sau comodat. După prescripţiile articolului 873 Cod civil, părţile pot conveni asupra faptului ca împrumutatul să puie la dispoziţia împrumutătorului o garanţie a restituirii bunului împrumutat. În cazul în care împrumutatul nu respectă obligaţia de garantare împrumutătorul poate cere rezilierea contractului.
– Restituirea bunului împrumutat sau transmis în comodat. La expirarea termenului de împrumut sau comodat, comodatarul sau împrumutatul sunt obligaţi să restituie bunul. Comodatarul restituie bunul prin întoarcerea aceluiaşi lucru care i-a fost transmis la încheierea contractului. împrumutătorul întoarce bunul de acelaşi gen, specie etc, în aceleaşi condiţii, masă, cantitate etc. în ambele cazuri părţile întocmesc act de confirmare a restituirii bunului, indicând corespunderea acestuia prevederilor contractului sau stării sale anterioare predării către comodatar.
– Achitarea dobânzii sau compensarea uzurii bunului. Dacă contractul de împrumut prevede achitarea dobânzii, comodatarul urmează a achita dobânda în termenul, valoarea şi modul stabilit în contract. Astfel, părţile pot stabili achitarea dobânzii la finele fiecărei luni, la finele semestrului etc, cu indicarea zilei concrete de achitare şi modalităţii. Atunci când părţile nu au prevăzut un termen de achitare a dobânzii, aceasta va fi achitată periodic la finele fiecărui an cuprins între momentul încheierii contractului şi momentul restituirii bunului. în cazul însă când termenul de împrumut nu depăşeşte un an şi în contract nu este stipulat momentul achitării dobânzii, aceasta se achită la momentul când urmează a fi restituit bunul1[2]. Compensarea uzurii presupune achitarea acelor cheltuieli care le va suporta comodantul în legătură
cu restabilirea stării bunului, de până la transmitere. Această compensare poate avea loc dacă părţile au stabilit aşa clauză.
– Retenţia bunului. Comodatarul are dreptul de a aplica retenţia bunului, dar numai în legătură cu cheltuielile extraordinare necesare conservării bunului. Obiectul extrinsec al contractului de rentă îl formează:
– Bunul transmis în împrumut şi comodat. Bunul transmis în împrumut, după prevederile legislaţiei civile urmează să fie fungibil. Aceasta înseamnă, că acest bun este fungibil, fie prin natura sa, fie prin determinarea părţilor la contract. în cec priveşte comodatul, dimpotrivă, bunul transmis este fie după natura sa, fie după determinarea părţilor nefungibil. în acest sens, chiar dacă
bunul, după natura sa este fungibil, totuşi, la peirea sa comodantul mai întâi poate cere despăgubire pecuniară a valorii bunului şi numai într-a doua poziţie poate apărea posibilitatea restituirii unui bun de acelaşi gen. Condiţiile generale care se referă la bunurile ce constituie obiect al vânzării-cumpărării se referă şi la împrumut.
– Termenul împrumutului sau comodatului. La încheierea contractului de comodat sau împrumut, părţile fie stabilesc perioada concretă, determinată în zile, luni, ani etc, fie condiţionează restituirea împrumutului de producerea unui fapt juridic, care se va produce cu certitudine, dar care nu poate fi determinat în ce parametri temporari se poate produce. Acest fapt trebuie să excludă neapărat împrejurările ce ţin de posibilitatea rezilierii sau revocării contractului. începutul curgerii termenului de regulă constituie ziua transmiterii de facto a bunului împrumutat.
– Dobânda. Dobânda constituie o sumă bănească, de regulă, cu privire la care se obligă împrumutatul faţă de împrumutător. După prevederile articolului 869 Cod civil, dobânda trebuie raportată la rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Necorespunderea acestei condiţii duce la nulitatea clauzei dobânzii în contractul de împrumut.
2.4. Cauza. Cauza sau scopul contractului de împrumut sau comodat este deosebit de necesar de a fi relevată corect. Aceasta se datorează faptului, că anume pornind de la scopul încheierii contractului de împrumut şi comodat, care presupune transmiterea folosinţei sau proprietăţii cu scop de restituire de aceeaşi vânzare, unde ultima nu presupune restituirea bunului transmis.
2.5 Forma contractului. Articolele 859 şi 867 Cod civil nun stabilesc o regulă expresă cu privire la forma contractului de împrumut şi comodat. în lipsa acesteia, pornind de la principiul consensualismului la încheierea contractelor, conchidem, că contractul de împrumut şi comodat poate fi încheiat şi în formă verbală, iar pentru asigurarea opozabilităţii împrumutului săi comodatului, este necesar întocmirea înscrisului. Totodată, la încheierea contractului de împrumut, dacă pentru transmisiunea dreptului de proprietate a bunului ce constituie obiect al împrumutului la vânzare se cere o anumită formă această formă este cerută şi pentru împrumut.
[1] Pornind de la faptul, că obiectul acestor două contracte coincide, ne vom referi la ambele contracte concomitent, însă în cazul în care vom constata deosebiri, aceasta o vom menţiona în fiecare caz concret.
[2] Este necesar de a nu confunda momentul când urmează a fi restituit bunul conform contractului şi momentul restituirii de facto a bunului. Aceste două momente pot să nu coincidă, astfel cum momentul restituirii de facto a bunului poate fi mai târziu decât momentul când acesta urma să fie restituit. în cazul dat împrumutătorul poate achita la timp – la momentul când este necesar de a restitui bunul – dobânda, dar poate întârzia restituirea bunului, şi invers.
