În doctrină sunt mai multe opinii referitoare la condiţiile apariţiei răspunderii juridice civile. Astfel unii autori consideră drept temeiuri ale apariţiei răspunderii juridice civile încălcarea drepturilor subiective ale persoanelor fizice şi juridice, iar vinovăţia, raporturile de cauzalitate, se caracterizează ca momente cu caracter facultativ, deoarece în multe cazuri răspunderea se aplică indiferent de ele. Noi nu suntem de acord cu aceste opinii, de aceia ne vom opri în continuare la analiza ştiinţifică a opiniilor ce susţin necesitatea existenţei anumitor temeiuri sau condiţii76 pentru apariţia şi aplicarea răspunderii juridice civile.
Atât pentru răspunderea juridică civilă contractuală, cât şi cea delictuală care se consideră formele principale ale răspunderii juridice civile, pentru apariţia fiecăreia din ele sunt necesare anumite condiţii. Cu toate că legislaţia în vigoare reglementează, iar în literatura de specialitate s-au discutat mult temeiurile apariţiei răspunderii juridice civile, ne vom referi şi noi la ele, deoarece multe din ele sunt foarte discutabile şi prezintă un interes deosebit pentru studierea mai aprofundată a răspunderii juridice civile.
Condiţiile survenirii răspunderii juridice civile sunt următoarele:
Fapta licită sau ilicită la delicte; neexecutarea, executarea ne corespunzătoare sau cu întîrziere a obligaţiilor contractuale; existenţa unui prejudiciu; existenţa unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; neexecutarea, executarea ne corespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor contractuale şi prejudiciu; culpa sau vinovăţia celuia care a cauzat prejudiciul.[1]
Însăşi noţiunea de condiţie este discutabilă în literatura de specialitate deoarece ea este confundată cu noţiunea de temeiuri. Astfel, de exemplu, Matveev G.C. consideră condiţiile enumerate mai sus ca o componenţă delictului civil, aducând chiar o definiţie a acestei componenţe după care „componenţa răspunderii civile o constituie fapta juridică ilicită care dă naştere unei încălcări ce creează un raport juridic dintre pătimaş şi persoana care a produs fapta, precum şi obligaţii de a repara prejudiciul cauzat în rezultatul faptei ilicite. Alţi autori în general neagă existenţa căror-va condiţii obligatorii pentru survenirea răspunderii juridice civile.
Din enumerarea condiţiilor expuse mai sus se observă că ele diferă în dependenţă de forma răspunderii juridice civile. Astfel dacă pentru survenirea răspunderii juridice delictuale drept condiţie serveşte fapta ilicită, pentru răspunderea juridică civilă contractuală condiţia răspunderii este neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaţiilor contractuale, adică în primul rând printr-o inacţiune sau acţiune necorespunzătoare.
Necesitatea existenţei unui raport de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită se exprimă prin faptul că pentru a aplica răspunderea civilă este necesar ca între fapta ilicită a unei persoane şi prejudiciul suportat de o altă persoană să existe un raport de cauzalitate, adică să se stabilească, că anume această faptă a provocat prejudiciul. De multe ori legătura cauzală este greu de stabilit, se implică expertize judiciare, medicale, documente, înscrisuri etc. Este o condiţie indiscutabilă, şi trebuie să se ţină cont de ea la aplicarea răspunderii juridice civile.
Prejudiciul este o condiţie necesară, pentru aplicarea răspunderii juridice civile. In terminologia juridică noţiunea de prejudiciul se expune prin mai mulţi termeni: pagubă, daună, prejudiciu. în Noul cod civil el este definit fie în formă de cheltuieli pe care o persoană lezată în drepturi le-a suportat, sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului, fie în formă de pierdere sau deteriorare a bunurilor (prejudiciul efectiv), fie în formă de beneficiu ne obţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). (Art. 14, alin 2 CCRM)
[1] L.Pop. op.cit, pag. 191; I.M. Anghel, Fr. Deak, M.F. Popa, op.cit., pag. 26
