Noţiunea de constituţie poate fi definită în funcţie de elementele sale de conţinut din diferitele etape ale evoluţiei constituţionale. Caracteristici constante în toate definiţiile constituţiei sunt acelea de: lege fundamentală, forţă juridică superioară, principiile puterii şi a statului.
În opinia lui Antonie Iorgovan, constituţia este „aşezământul politic şi juridic fundamental care reglementează relaţiile sociale esenţiale în procesul instaurării, organizării şi exercitării puterii publice ca putere statală, statornicind structurile social economice şi politice, precum şi drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, proiectând direcţiile definitorii ale evoluţiei viitoare a societăţii”.
Din economia acestei definiţii putem extrage câteva dintre trăsăturile principale ale Constituţiei:
- caracter de lege;
- obiect specific de reglementare, relaţii sociale care apar în sfera puterii de stat, a drepturilor fundamentale şi libertăţilor cetăţeneşti;
- caracter de lege fundamentală (forţă juridică superioară celorlalte acte normative);
- formă scrisă şi sistematică;
existenţa unor proceduri distincte de adoptare şi modificare.
Prin urmare, Constituţia este actul normativ cu forţă juridică superioară tuturor celorlalte acte normative, care reglementează acele relaţii sociale fundamentale, esenţiale în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii statale.
