Deşi raporturi sociale de administrare fiduciară au apărut demult în societate reglementarea lor ne normele dreptului civil au apărut odată cu CCRM din 2002. în conformitate cu articolul 1053, prin contractul de administrare fiduciara, o parte numită fondator al administrării, fiduciant, predă bunuri în administrare fiduciară celeilalte părţi, numite administrator fiduciar, fiduciar, iar aceasta se obligă să administreze patrimoniul în interesul fondatorului administrării. Prin contract poate fi desemnat în calitate de beneficiar un terţ, care poate înainta pretenţii proprii faţă de administratorul fiduciar. Autorităţile publice nu pot exercita funcţia de administrator fiduciar. Administratorul fiduciar nu poate fi beneficiar. în cazurile cînd administrarea fiduciara a patrimoniului se constituie pe motive prevăzute de lege, drepturile fondatorului administrării aparţin autorităţii tutelare sau unei alte persoane menţionate în lege.
Din conţinutul articolului evidenţiem următoarele caractere: este un contract bilateral, deoarece se cere exprimarea de voinţă a ambelor părţi, este sinalagmatic deoarece dispune obligaţii reciproce. Este cu titlu oneros, deoarece ambele părţi obţin ceva, este un contract consensual deoarece este valabil din momentul încheierii lui, este cu executare succesivă. Contractul din categoria contractelor prestări de servicii de aceia poate avea multe tangenţe comune, însă vom evidenţia şi multe particularităţi. Administratorul prestează servicii de administrare a bunurilor în interesul fondatorului. Având caractere asemănătoare cu prestările de servicii, el are caractere specifice contractului de mandat. Raporturilor fiduciare se aplică în modul corespunzător dispoziţiile referitoare la mandat.
Elementele contractului: părţile, fondator al administrării, fiduciant, care predă bunuri şi care nu este titular a dreptului de proprietate asupra bunurilor cele transmite în administrare fiduciară şi administratorul fiduciar, fiduciar, orice persoană care dispune de capacitate de exerciţiu deplină.
Obiectul administrării fiduciare. în conformitate cu articolul 1055 CCRM, poate fi dat în administrare fiduciara orice bun, inclusiv o universalitate de bunuri, atât existente la momentul încheierii contractului, cât şi dobândite în viitor, inclusiv bunurile dobândite de administratorul fiduciar în exercitarea contractului.
Patrimoniul dat în administrare fiduciară include şi bunurile care, în calitate de echivalent sau în urma unor acte juridice, iau locul bunurilor originale. Mijloacele băneşti nu pot fi date separat în administrare fiduciară, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Bunurile date în administrare fiduciară se separă de alte bunuri ale fondatorului administrării, precum şi de bunurile administratorului fiduciar.
Forma contractului de administrare fiduciară. Contractul de administrare fiduciară a proprietăţii se încheie în scris.
Drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar. În conformitate cu articolul 1056 CCRM administratorul fiduciar este obligat să administreze în nume propriu proprietatea încredinţată, dar pe riscul şi pe contul fiduciantului. în raporturile cu terţii, administratorul fiduciar are prerogativele unui proprietar. Dacă nu manifestă faţă de interesele fiduciantului diligenta de care dă dovadă în afacerile proprii, fiduciarul este obligat să repare prejudiciul cauzat astfel. Administratorul fiduciar este obligat să facă public faptul separării bunurilor luate în administrare fiduciară de bunurile sale şi să menţină această publicitate. El răspunde faţă de fondatorul administrării pentru dezavantajele, pierderile şi prejudiciile care rezultă din confuziunea celor două patrimonii. Administratorul fiduciar poate dispune de un imobil doar în cazurile prevăzute de lege sau de contractul de administrare fiduciară. Drepturile obţinute de administratorul fiduciar ca rezultat al activităţii de administrare fiduciară se includ în componenţa patrimoniului primit în administrare dacă în contract nu este prevăzută obligaţia de a le preda fiduciantului sau beneficiarului. Obligaţiile rezultate din activitatea fiduciarului se execută din contul bunurilor care se afla în administrare fiduciară. Fructele bunurilor revin fondatorului administrării.
Administratorul fiduciar nu primeşte remuneraţie pentru activitatea sa dacă părţile nu au convenit altfel sau dacă aceasta nu rezultă din lege.
Daca este prevăzută, remuneraţia poate fi exprimată fie în procente faţă de venitul (profitul) obţinut din administrarea fiduciară a bunurilor, fie într-o sumă fixă de bani, fie în formă de procurare a unei părţi a bunurilor administrate de fiduciar în conformitate cu contractul de administrare fiduciară. Cheltuielile de administrare fiduciară le suportă fondatorul administrării dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Fructele bunurilor revin fondatorului administrării.
în conformitate cu articolul 1058 CCRM, administratorul fiduciar este răspunzător, în raporturile cu terţii, pentru toate actele încheiate în limitele împuternicirilor conferite de contractul de administrare fiduciară. Răspunderea se limitează la bunurile pe care le-a primit în administrare fiduciară.
După încetarea administrării fiduciare şi transmiterea către fiduciant a bunurilor, acestea pot fi urmărite în continuare pentru pretenţiile născute în legătură cu administrarea fiduciară.
Bunurile date în administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru satisfacerea pretenţiilor înaintate faţă de administratorul fiduciar personal.
Fondatorul administrării fiduciare şi beneficiarul răspund pentru acţiunile administratorului fiduciar numai atunci când li se poate imputa un comportament ilicit.
Contractul de mandat. Noţiune, elemente, efecte
Contractul de mandat face parte din categoria actelor juridice civile de reprezentare. în conformitate cu articolul 1030 CCRM, prin contractul de mandat o parte numită mandatar se obligă a face anumite acte juridice în numele şi pe seama celeilalte părţi, numite mandant. Articolul 1033 prevede că pentru aceste servicii mandantul este obligat să plătească mandatarului o remuneraţie.
Din această definiţie se desprind următoarele caractere principale ale acestei instituţii.
Calitatea de act juridic, sub forma unui Contract. Mandatul în definiţia art. 1030 este un contract. Prin natura sa acest contract este consensual faţă de faptul că simplul acord de voinţă este suficient pentru existenta sa. Condiţionarea întocmirii unui înscris autentic pentru anumite operaţii nu modifică însă natura sa, elementul determinant este acordarea „reprezentării”, nu forma în care aceasta are loc.
Mandatul fiind un contract se impune determinarea categoriei din care face parte. în doctrină au fost avansate, cu temeinice motivări, opinia potrivit căreia mandatul ar fi un contract sinalagmatic perfect. într-o opinie apropiată, mandatul ar fi un contract sinalagmatic imperfect.
Contractul de mandat ar putea fi confundat cu contractul de prestări de servicii. Elementul care separă contractul de mandat de contractul de prestări de servicii este evidenţiat de existenţa unui raport de subordonare care există numai între prestatorul de servicii şi locator (eventual patron). Un alt element de separaţie este şi faptul că mandatarul exercită acţiunile cu o terţă persoană din numele şi în favoarea mandantului.
Formele mandatului. în Codul Civil al Republicii Moldova nu este accentuată forma contractului de mandat dar din conţinutul articolelor ce-1 reglementează se subînţelege forma scrisă. Aceasta reiese din conţinutul art. 1033 care prevede că mandatarul este obligat să prezinte o dare de seamă mandantului.
Mandatul, astfel cum rezultă din prevederile art. 1035, poate fi special, pentru o afacere, sau general pentru mai multe afaceri sau pentru toate afacerile mandantului. Caracterul special sau general al mandatului poate avea ca obiect bunuri sau acte juridice.8 în cazul mandatului general privind bunuri mandatarul efectuează numai acte generale de administrare.
Părţile: mandantul şi mandatarul care sunt persoane fizice şi juridice cu capacitate de exerciţiu.
Obiectul, în dependenţă de formele mandatului pot fi atât o operaţie juridică sau pentru anumite operaţii determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori pentru toate afacerile mandantului, încheierea actelor de administrare şi conservare.
Un caracter specific al acestui contract sunt împuternicirile mandatarului care i se acordă de către mandant şi fără de care el nu poate reprezenta. în conformitate cu articolul 1034 CCRM, împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi esenţa acestuia, cu excepţiile prevăzute la art. 1032 alin. (2). Mandatarul poate încheia toate actele care pot’ fi deduse din împuternicirile lui şi care sunt necesare pentru îndeplinirea mandatului. împuternicirile date unei persoane pentru a încheia acte care ţin de profesia sau funcţia pe care o exercită şi care rezultă din natura lor nu trebuie să fie stipulate expres.
Regula generală a executării contractului de mandat şi a puterilor acordate mandatarului este înscrisă în art. 1033 CCRM. Potrivit primei părţi a textului „mandatarul nu poate face nimic afară de limitele mandatului său”. în acelaşi sens, este şi regula înscrisă în art. 1036 potrivit căreia: „mandatarul care a dat părţii cu care a contractat în asemenea calitate o îndestulă lămurire de . puterile primite, nu e ţinut a garanta ceea ce s-a făcut afară din marginile mandatului, afară numai când s-a obligat pe sine, în numele său”.
