Contractul de arendă este o varietate a contractului de închiriere sau locaţiune, dar care dispune de particularităţi specifice. Articolul 911 CCRM prevede că arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole, numit arendator – şi alta parte, numit arendaş cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi. Prin acordul părţilor, dispoziţiile cu privire la arendă se aplică şi la locaţiunea altor imobile. Contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu privire la locaţiune în măsura în care prevede legislaţia civilă în vigoare.
Din definiţia adusă evidenţiem următoarele caractere: este un contract bilateral, deoarece se cere exprimarea de voinţă a ambelor părţi. Este fi cu titlu oneros, deoarece ambele părţi obţin ceva, este un contract consensual deoarece este valabil din momentul încheierii lui. Este sinalagmatic deoarece creează obligaţii corelative.
Elementele: Părţile: care se numesc arendator – si arendaş, pot fi atât persoane fizice, cât şi juridice.
Forma contractului de arendă în conformitate cu articolul 912 CCRM este forma scrisă.
Obiectul contractului sunt cu predominanţă terenurile de pământ şi încăperile nelocuibile etc. Arendatorul şi arendaşul trebuie să întocmească, la începutul arendei, un act în care descrie bunul arendat şi starea în care se afla la momentul predării. La încetarea arendei, se aplică aceleaşi dispoziţii în modul corespunzător. Actul de descriere trebuie să cuprindă ziua întocmirii şi să fie semnat de ambele părţi. în contractul de arendă a unui teren trebuie stipulate condiţiile de folosire a obiectelor situate pe teren, inclusiv a utilajului şi tehnicii agricole.
Termenul arendei în conformitate cu articolul 915 CCRM nu poate fi mai mic de un an. Cu 3 luni înainte de expirarea arendei, arendatorul informează printr-un preaviz arendaşul despre nedorinţa de a prelungi contractul de arendă. Dacă termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea terenul şi arendaşul continuă exploatarea lui, contractul de arenda se consideră prelungit cu un an.
Un element important al contractului este plata arendei care după prevederile articolului 916 CCRM se face în natură, în bani sau în natură şi în bani, potrivit acordului dintre părţi, şi se execută în termenul şi în locul stabilit în contract. Elementele în funcţie de care se determină plata arendei pentru fiecare categorie de folosinţa a bunului pot fi: suprafaţa terenului, potenţialul de producţie, structura parcelară, relieful şi gradul posibilităţii de efectuare a mecanizării, posibilităţile de acces, distanţa faţă de locurile de depozitare, industrializare sau de comercializare, starea clădirilor, amenajărilor sau altor dotări, gradul de amortizare a tehnicii agricole arendate.
Mărimea plăţii de arendă în natură se stabileşte într-o cantitate determinata de produse sau într-un procent din producţie. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi de zonă. Termenele şi locul de plată în natură a arendei se stabilesc de părţi, în funcţie de felul produselor şi de specificul obţinerii lor.
