Dintre multiplele contribuţii, valoroase şi originale, ale unor jurişti şi sociologi români vom menţiona, pe scurt,doar câteva.
Mircea Djuvara – renumit jurist şi specialist în filosofia dreptului, acorda un rol aparte sociologiei juridice în cunoaşterea dreptului şi a funcţiilor sale sociale, apreciind că numai cu sprijinul sociologiei dreptul încetează de a mai fi un simplu monolit normativ, lipsit de înţeles. El sublinia că varietatea şi dinamismul sistemelor şi normelor juridice sunt rezultatul firesc al acţiunii unei mari varietăţi de factori social-economici.
Mircea Manolescu – jurist şi sociolog în acelaşi timp, considera că sociologia juridică este o disciplină de contact între drept şi sociologie, având totuşi statut de ştiinţă autonomă al cărui rol principal este acela de a studia ceea ce el numea „socialitatea dreptului”, adică determinările sociale complexe ale acestuia.
Cea mai importantă contribuţie este, însă, cea a lui D. Gusti, fondatorul Şcolii monografice de la Bucureşti.
Acordând o atenţie deosebită studiului manifestărilor juridice, ca manifestări regulative, Gusti aprecia că scopul principal al sociologiei juridice este acela de a realiza un studiu concret al realităţilor juridice dintr-o colectivitate dată, dintr-o unitate de voinţă socială dată, pornind de la faptele juridice aşa cum sunt ele relevate de realitatea socială concretă.
