Controlul administrativ din initiativa organelor administrative se prezinta sub doua forme:
a – Controlul ierarhic nu este prevazut expres de lege si nici nu este legat de vreun termen de efectuare. El este o consecinta a principiului subordonarii ierarhice a organelor administratiei de stat si are un caracter general, vizand intreaga activitate desfasurata de catre autoritatea controlata atat sub aspectui legalitatii, cat si a oportunitatii. Controlul ierarhic se declanseaza din oficiu sau la cererea oricarei persoane fizice sau juridice interesate, in apararea intereselor lor legitime. Cand controlul este efectuat ca urmare a unei sesizari sau reclamatii, el poarta denumirea de recurs ierarhic, fiind o importanta cale oferita de lege celor vatamati in drepturile lor, de a-si valorifica aceste drepturi, inainte de a se adresa instantei de judecata.
b — Controlul de tutela, care se exercita asupra autoritarilor descentralizate, fiind un control coditionat si numai un control de legimitate.
Controlul exercitat din initiativa cetatenilor vatamati in drepturile lor prin acte administrative mai poate exista si sub forma recursului gratios.
Din punct de vedere a naturii organului de control (criteriul organic), in administratia publica se disting doua forme de control: control de stat si control obstesc.
- a) Controlul de stat se efectueaza de catre organele legiuitoare, administrative si judecatoresti. Acesta are urmatoarele forme:
1) Controlul realizat de catre organele legislative, care are caracter extern si general; el se exercita asupra tuturor organelor administratiei statului, intregii activitati a acestora, extinzandu-se asupra legalitatii si oportunitatii ansamblului actelor si deciziilor administrative;
2) Controlul realizat de catre organele administrative, care din punct de vedere al pozitiei juridice ocupate de organul de control, fata de institutia analizata, poate fi: control intern – efectuat de functionarii de conducere din interiorul institutiei verificate, care are caracter general sau de specialitate;
controlul intern general se exercita asupra actelor si faptelor (operatiunilor) administrative efectuate de subordonati, analizandu-se oportunitatea deciziilor luate de catre acestia; controlul intern specializat, care ia forma controlului financiar intern, controlul ierarhic operativ curent si a controlului preventiv.
Controlul administrativ se diferentiaza de cel de gestiune, prin obiective, surse de informare, tehnici si instrumente folosite,
Controlul de gestiune
Controlul administrativ
Obiectivul controlului Analiza performantelor unei organizatii, Verificarea regularitatii actelor administrative
Surse de informare
De obicei repetitive Interne
De obicei specifice Interne
Tehnici si instrumente utilizate
Contabilitate analitica
Tabele de bord, Monografii
3) Controlul judecatoresc consta in verificarea legalitatii actelor emise de organele administrative, dar nu si a oportunitatii lor. Verificarea se efectueaza asupra actelor emise de organele administratiei, in urma sesizarii persoanelor fizice sau juridice, care se considera nedreptatite sau vatamate de actiunile autoritatilor publice.
Diversificarea activitatilor in administratia publica a determinat o varietate de metode de control, care pot fi clasificate astfel:
1) Dupa momentul solutionarii unei probleme in administratie si metodele utilizate pentru analiza caracterului sau rational si eficient, controlul poate fi: prealabil, concomitent si posterior.
In cadrul controlului prealabil, decizia administrativa nu poate fi adoptata, decat daca verificarea atesta ca sunt indeplinite conditiile legale. Aceasta forma de control are un caracter preventiv si prezinta avantajul ca, evita comiterea unor neregularitati. Dezavantajul sau consta in ingreunarea procedurii administrative.
Controlul concomitent se practica in acelasi timp cu derularea activi-tatii in administratie, dar el este dificil de realizat si se intalneste mai rar.
Controlul posterior constituie metoda utilizata, in mod obisnuit, in administratie. El lasa posibilitatea realizarii initiativei si activitatii in seama organelor administrative si stimuleaza raspunderea acestora pentru actiunile efectuate. Riscul controlului posterior rezida in faptul ca, uneori, poate interveni cu intarziere.
- Dupa cum se anunta sau nu data efectuarii controlului (prin diverse metode), acesta poate fi prevazut (anuntat) si inopinat (neanuntat).
Controlul prevazut (anuntat) urmareste, atat descoperirea erorilor in activitatea dintr-o institutie publica, cat mai ales, analiza profunda a activitatii realizate. Aceasta metoda corespunde cerintelor unui control de tehnica administrativa.
Controlul inopinat are drept scop surprinderea si evidentierea deficientelor organului verificat si a neregulilor existente in activitatea acestuia. El reprezinta un avertisment pentru functionari, in sensul ca oricand pot fi controlati, astfel incat sa nu savarseasca abateri in activitatea lor.f
- Dupa metodele utilizate si care pot fi axate, pe cazuri, fie individuale, fie generale, se mai pot distinge: un control pe esantioane si unul exhaustiv.
- O alta clasificare, din punctul de vedere al metodelor folosite, diferentiaza: efectuarea controlului la fata locului, de cel pe acte, sau pe dosar.
Controlul la fata locului prezinta avantajul de a lua contact nemijlocit cu functionarii a caror activitate se analizeaza. Prin aceasta metoda, controlorul colecteaza diferite detalii, fara sa obtina o vedere de ansamblu si sa poata compara diferitele detalii, ca in cazul examenului pe dosar.
controlul se mai poate realiza: in mod unilateral sau in contradictoriu.
Controlul unilateral se realizeaza fara participarea functionarului a carui acrivitate este analizata. Este o metoda autoritara, cu efect de intimi-dare, in care nu se cer explicatii si nici functionarul controlat nu-si formu-leaza apararea.
Controlul contradictoriu inseamna confruntarea opiniilor si se realizeaza cu participarea functionarului a carui activitate este analizata. in aceasta metoda democratica, se favorizeaza eficienta controlului, evitanduse erorile de interpretare si deductiile eronate. Riscul consta in aceea ca se ofera prilejul unor functionari abili sa-1 deruteze pe controlor. Dar acest risc este minor fata de avantajele prezentate.
controlul mai poate fi efectuat: in mod liber sau dirijat dupa normele procedurale. in organizarea controlului exista o anumita doza de libertate, pe care controlorul o are, in reunirea elementelor ce-i permit sa-si formuleze pozitia.
Alte metode de control mai sunt: ¦=>
controlul individual, exercitat de un singur controlor, respectiv controlul colegial, efectuat in echipa;
¦=> controlul de materialitate, care priveste verificare elementelor concrete, pentru care aprecierea se reduce doar la prezenta sau absenta factorilor masurabili;
- => controlul de regularitate, care asigura confruntarea elementului supus verificarii cu o norma sau cu o regula juridica; el se refera, in general, la actele juridice si la operatiuni financiare;
¦=> control de rentabilitate, care depinde de metodele contabile utili-zate si are un caracter sintetic, atunci cand vizeaza bunuri si activitati al caror cost trebuie evaluat. El face o apreciere a costurilor resurselor utilizate pentru a indeplini misiunea stabilita;
controlul de eficienta, implica probleme de apreciere a activitatilor si rezultatelor care pot fi comparate intre ele; el include o anumita dificultate, deoarece rezultatul, obtinut prin diferite procedee, nu se poate evalua intotdeauna in cifre (ca la controlul de rentabilitate).
